marți, 19 octombrie 2010

CALATORIE PRIN CURCUBEU


... acesta este desenul lui Cristian pentru un concurs in care trebuia sa deseneze personajul preferat dintr-o poveste!

"Calatorie prin curcubeu" este o poveste minunata scrisa de Ada Demirgian. Este a doua carte pentru copii care-i apare la editura Aramis si are toate atuurile sa depaseasca succesul "Povestilor Drei. Firicel".

Cand am citit-o prima oara nu stiam ce ma asteapta. Copiii s-au lasat dusi de poveste, au intrat in joc si-au raspuns la ghicitori, iar la final m-au lasat cu gura cascata cand au inceput sa-l strige pe Pitic. Care Pitic? He heee... Cititi povestea si-o sa-l cunoasteti. Un singur lucru va spun, va deveni un personaj foarte prezent, va genera o groaza de intrebari si va v-a purta pe aripile imaginatiei mult timp.
Am regasit pe blogul Adei mesajul pe care i l-am trimis dupa prima lectura.
La noi povestea curcubeului a fost una din cele mai citite povesti. A aparut in diverse forme in joaca lor. Inca il mai cautam pe Pitic (nu va spunem numele, trebuie sa fiti buni detectivi si sa-l reconstituiti din poveste), de multe ori ma rugau sa le mai citesc povestea ca poate e ceva ce le-a scapat, si de-aia nu vine Piticul cand il striga. Eu cred ca vecinii nostri stiu cum il chema. La cat de des si la cat de tare l-au invocat copiii inainte de culcare, cred ca l-au cautat si ei doar doar s-or linisti si s-or culca.
Calatoria prin curcubeu este o aventura adevarata. Imaginatie, poezie, duiosie, si peste toate dorinta de-a intra in acea lume magica. O sa vedeti lumea inconjuratoare cu alti ochi, o sa recunoasteti franturi din lumea de basm in lumea noastra.
Copiii mei au fost fermecati pur si simplu. N-o sa uit niciodata cum il strigau pe Pitic, cata bucurie si incredere era in ochii lor.
Cartea "Calatorie prin curcubeu" va fi lansata pe 21 noiembrie - ORA 11,00 - la Targul de Carte Gaudeamus, editura Aramis.

V-o recomandam cu caldura!

Cat despre noi, abia asteptam! Cine stie, poate vine si Piticul...

luni, 18 octombrie 2010

ROBIN HOOD

- Mami, vreau si eu o carte sa citesc.
Ma baraia de 2 zile. Am lasat vasele si am plecat sa-i caut eu. Intradevar, nici o carte nu avea doar litere mari. I-am gasit in schimb carticica aceea cartonata cu litere mici si mari de tipar si cu imagini, care-i placuse si lui Mihai. A "citit-o" indelung, apoi mi-a cerut iar:
- Mami, dar vreau si eu o carte sa citesc.
Asa ca i-am dat o carte cu Peter Pan, din cele de lipit si colorat. Cate 4-5 randuri pe pagina. Si-am plecat. Dupa un timp am trecut prin dreptul camerei. Baiatul meu era cufundat in lumea literelor, studiind carticica cu litere ca pe un veritabil dictionar. Ne-am asezat langa el si ... surpriza! Lega cuvintele. Si uite asa, intr-o banala noapte de octombrie (16.10.2010), doi parinti emotionati au stat cu gurile cascate la un pusti care citea literele si le unea apoi uimitor de bine. Cand a terminat toate randurile de pe pagina, si-a pus drept semn cartea minune cu litere si imagini pentru litere, a inchis cu grija cartea cu Peter Pan si-a zis:
- Azi nu mai citesc, ca-s obosit (era 11 noaptea...). Dar am citit azi o pagina intreaga. Maine o sa citesc doua!
Si stiti ceva, asa a facut!

N-am inceput cu inceputul...
Mihai a adormit citind in ultimele zile. Robin Hood s-a dovedit a fi cartea magica. De cand o cautam.... Am fost uimita sa observ din povestirile lui ca l-au marcat pana si descrierile castelelor, a camerelor, a hainelor pesonajelor. Cred ca e prima oara cand tine minte numele personajelor. In fiecare seara, cand ne pregateam de culcare, Mihai nu mai era disponibil la chitaiala. Se retragea in camera lui cu Robin Hood, si nu-l mai interesa nimic.
Robin Hood l-a fermecat pe Mihai si l-a motivat pe Cristian.



Sunt taaare mandra de ei!

vineri, 15 octombrie 2010

TT

De cand vroiam sa vorbesc despre TT...

TT este un trenulet care a intrat in viata noastra anul trecut. Aniela m-a rugat sa-i spun ce parere am despre povestea ei, si m-a cucerit de la prima lectura. Cuvinte simple, onomatopee haioase, desene minunate, o multime de lucruri de invatat dintr-o carte pentru varsta mica, totul spus cu candoare si drag de copii.
A doua zi l-am prezentat pe TT copiilor. Cristian a fost fermecat pur si simplu. Ajunsesem sa-i citesc in fiecare seara povestioarele (nu aveam imagine decat pentru cateva pagini, restul s-a lucrat si pus la punct mai tarziu, va fi si pentru noi o surpriza). Dimineata, cand erau prea somnorosi, ii pofteam in vagoane si pe ritmul lui te-duc-te-aduc se ridicau razand.
Cand am aflat ca se vor publica patru carticele cu aventurile lui TT, la noi acasa a fost sarbatoare. Cristian ma intreba zilnic de ele. Le-am asteptat Craciunul trecut, sarbatorile de Pasti nu erau gata... Asa ca am incercat sa nu mai amintesc de TT.
Din cand in cand insa, Cristian isi amintea.
Aseara nu m-am putut abtine si i-am spus. Peste o luna, 2 din carticele vor fi gata.
S-a bucurat tare-tare si m-a rugat sa ii mai citesc un pic... Nu-l uitase, bineinteles.

Asadar, pe 20 noiembrie 2010, la ora 11.00 va invitam la lansarea lui "TT la oras" si "Te-duc-te-aduc" la Targul de carte GAUDEAMUS - Standul Editurii Aramis.

Textele sunt in romana si engleza, iar ilustratiile sunt executate manual intr-o tehnica speciala care da un efect tridimensional, de Aniela Tanase!
Cartile cu TT fac parte din acea categorie de carti la care la fiecare rasfoire mai descoperi ceva. Au un scop educativ si desi sunt facute pentru copii cu varsta mica, merg foarte bine si la cei mari, care vor descoperi mai repede amanuntele si vor admira altfel desenele. TT va deveni usor prietenul tuturor.
Noi acum am ajuns la provocarea limbii engleze.

Si ca sa vedeti ca am dreptate, va ofer (cu acordul Anielei), cateva imagini:

TT la oras






Te-duc-te-aduc







Pe scurt, cam ce veti gasi in carti, apropo de partea educativa:
Limbi: romana, engleza
Culori: ROGVAIV
Forme (cerc, dreptunghi, oval, luna, stea)
Meserii: sofer, doctor, pompier
Vehicole: ambulanta, masina de pompier, bicicleta, masina, autobuz, tramvai
Zgomotele de vehicole, zgomotele orasului…
Natura: flori, pomi, parcuri, pasari, insecte
Numere/Numarat: fiecare pagina contina elemente ce pot fi numerate.
Cladiri: gara, spital, blocuri, hotel
Semne de circulatie: stop, trecere la nivel cu cale ferate, H
Forme de relief: campii, dealuri, munte, mare, rauri, desert…

Si, sa nu uit! Cartile contin si o jucarie care poate fi facuta impreuna cu parintii. Trenuletul din imagine.



N-am spus nimic de Aniela Tanase, "mamica" lui TT.
Aniela are o familie minunata si traieste de ani buni in America. Rar mi-a fost dat sa vad asa o familie unita si frumoasa ca a ei.
Site-ul ACTIVITATICOPII a aparut din dorinta ei de-a oferi si copiilor din Romania macar o parte din activitatile de care se bucura copiii ei, si sa ajute cat mai multi parinti sa fie alalturi de copiii lor prin joaca. Ea este sufletul site-ului ACTIVITATICOPII, site care intr-un an a crescut ca Fat Frumos cat altii-n patru, a castigat o groaza de prieteni si a strans idei cat sa n-ai timp sa le mai vezi pe toate.
Tot ce face, face gratis. Eu consider ca e important sa precizez asta. Orele ei de munca din spatele site-ului sunt pasiune pura si dragoste pentru copii. Amploarea pe care a luat-o site-ul este oglinda efortului si felului ei de a fi. Intrati pe site si o veti cunoaste pe Aniela Tanase.

Aniela, iti doresc succes in tot ce-ti propui!
Iar lui TT ii doresc sa aiba cel putin succesul pe care l-a avut la noi in familie si sa ajunga si DESEN ANIMAT!

joi, 14 octombrie 2010

PUTEM SALVA UN COPIL


Da, stiu, sunt foarte multi copii bolnavi. De ce Miruna? Pentru ca am aflat de ea dintr-o sursa sigura (mama Evei ii cunoaste familia), pentru ca are dreptul la o viata normala si pentru ca ea nu mai are timp!

Ultima sansa a Mirunei este spre sfarsitul lunii octombrie, nu mai are nici macar doua saptamani.

Cazul ei il gasiti si aici:
BLOGUL MIRUNEI
BLOGUL EVEI
BLOG MIRCEA BADEA
ZIAR ADEVARUL DE GIURGIU

Orice ajutor conteaza:
2, 5 sau 10 euro prin reteaua Romtelecom, (0900.900.850-2 euro, 0900900852-5 euro, 0900.900.854-10 euro) , orice alta suma in conturile deschise de mama Mirunei, Leontina Prodan sau mediatizarea cazului.

RO05BPOS19007061243RON01 – BANCPOST SUCURSALA GIURGIU
RO37BPOS19007061243EUR01 – BANCPOST SUCURSALA GIURGIU

luni, 11 octombrie 2010

FINAL DE FESTIVAL

Sambata, Festivalul 100, 1.000, 1.000.000 de povesti si-a inchis portile, intr-o atmosfera de carnaval, cu focuri de artificii, confetii, si personaje de poveste, care sub bagheta Magicianului au cantat si-au dansat alaturi de copii, in plin centru Bucurestiului.



Multumesc tuturor celor care au facut posibila si aceasta editie de festival. Am vazut 6 piese minunate, una mai frumoasa ca alta, alese pe spranceana, care mi-au mers la suflet. Piesa castigatoare, Cutii, intradevar, a fost deosebita. Si noi am fi ales-o castigatoare, desi poate noi am fi pus doua piese pe locul intai: Cutii si Iepurele albastru.
Si cand copiii spun ca locul intai a fost castigat pe drept, ce poate fi mai frumos?











Copiilor le-a placut mult Festivalul. Atat de mult incat in fiecare seara, acasa, se pune in scena un nou spectacol. Uneori chiar mai multe.
MULTUMIM!

vineri, 8 octombrie 2010

RAZVAN


Se intampla tot felul de nenorociri. Boala ataca nemilos copii, tineri, batrani. Dar cum te simti cand se intampla cuiva cunoscut?
Razvan mi-a fost coleg acum 7 ani.
Nenorocirea l-a lovit din senin, la inceputul lui august. Anul acesta. De atunci se intampla tot felul de lucruri, unul mai grav ca altul.
Tanar, destept, stimat, admirat, iubit.
Prietenii lui ii sunt alaturi. Putem sa-i fim si noi.
Povestea lui o gasiti sub titulul TICKET4LIFE.
Ar putea fi o poveste cu un final fericit.
Razvan are o sansa. In noi.

luni, 4 octombrie 2010

INVITATIE LA VALS

Aseara am oprit din nou la concert. Ne-am gasit loc in multime, si-am ascultat privind cu uimire cum asculta ei.
Probabil ca-n serile trecute s-a dansat mult, pentru ca se tot faceau invitatii. Cand s-a cantat polca, Mihai m-a intrebat cum se danseaza, dornic sa incerce. I-am explicat ca habar n-am, dar ca putem sa ne imaginam urmarind miscarile dirijorului (dl. Florin Totan).
Primul vals l-a umplut de entuziasm. S-a ridicat de pe scaun si m-a invitat la dans. Era foarte serios. Cand a vazut ca-l refuz s-a suparat si-a insistat, si-a insistat, atat de tare si de frumos, incat am acceptat. Timida am valsat cu el in spate, printre oameni. Dar el nu asta vroia. M-a luat de mana si m-a dus in fata. L-am tras intr-o parte, dar nu s-a lasat, asa ca pana la urma am ajuns in lumina reflectoarelor. Si m-a valsat... cum n-am mai fost valsata, cu drag, cu mandrie, cu bucurie. Ma uitam la el si ma miram. Cand a crescut asa de tare, si cine-i barbatul asta care se uita prin ochii copilului meu? Fain barbat, zau asa! Am incercat din rasputeri sa uit ca-n jurul meu sunt oameni, ca sunt in plina lumina si valsez in scarpe, blugi si geaca de escaladat munti. M-a simtit si m-a facut sa ma uit in ochii lui. Cat era de sigur pe el... Si brusc lumea a diparut, bocancii au devenit pantofi, si-am plutit ca o printesa imbracata in rochie de bal, purtata de muzica si de un print frumos cu ochi stralucitori. Cand s-a terminat, mi-a multumit printr-o reverenta, si ne-am retras inapoi, in multime.

duminică, 3 octombrie 2010

AZI


Ultima joaca cu plastilina are o simbolistica mai personala. Mihai vedea in mod optimist, ca la sala parintii lui se vor descurca mai mult decat onorabil, cel din prim plan in spagat fiind tata, iar mama reusind cu brio la flotari.
Eu am inceput azi. Mai sugestiva este aceasta fografie:


Cand am terminat ma simteam bine, nimic de zis, doar genunchii nu ma mai ascultau. Si mi-am amintit de cate ori sportul mi-a inmuiat genunchii. Pana azi, de 2 ori. Si de fiecare data a fost inceputul unei povesti frumoase. Asa ca am zambit, mandra ca am rezistat pana la capat si asumandu-mi toata febra musculara de maine.
Am fost atat de curajoasa incat m-am avantat si-n piata. Uitasem cat de multe scari au reusit sa-i faca. Le-am simtit pe fiecare. Apoi mi-am incarcat mainile ca o doamna si m-am tarat spre casa cu fruntea sus. Copiii m-au inteles perfect, pentru ca odata intrata in casa Mihai m-a rugat sa-i fac o placere: sa fac un antrenament cu el. Iar Cristi a zis ca el crede ca pot face o mie de flotari si de abdomene... Le-am explicat scurt ca eu nu mai pot nimic, decat poate o masa de pranz. Ceea ce am si facut. Acum, daca pun si plimbarea pe jos pana la teatru, si restul scarilor intalnite, poate pacalesc mai usor febra de maine.

La teatru a fost interesant. Atmosfera este exraordinara.



In seara acesta a fost "Alice in tara oglinzilor", o piesa a unei trupe din Polonia care a fost ovationata indelung. A fost un pic mai complicat cu titrarea, dar ne-am descurcat pana la urma. Murmurul din sala era pentru ca nu se intelegea la timp ce se juca pe scena. Dar in seara asta spectatorii aveau un chef de poveste cum n-am mai intalnit de mult. Asa ca de cand s-a ridicat cortina si pana la scandarile din final, copiii i-au sustinut pe actori si i-au incurajat.



Eee, si cum ne intorceam noi spre casa, la Universitate am descoperit ca este concert. Ne-am lasat dusi de muzica, si-am aflat cu uimire ca maine este ultima zi dintr-o serie de seri muzicale, incepute in mai. Copiilor le-a placut teribil, asa ca cu greu am plecat la pauza. Mi-am amintit de "August rush" si mi-am luat inima-n dinti sa fac o poza:


Nu stiu in alte seri cum a fost, dar am gasit acolo o atmosfera foarte faina. Un domn din public s-a oferit sa dirijeze o piesa, si-a facut-o cu atata bucurie, si atata gratie, incat m-a facut sa-mi imaginez ca este un fost dirijor, apoi ca poate n-a fost in viata lui in acest rol. Indiferent de scenariu, omul s-a simtit extraordinar.

Cum spuneam, cu greu am plecat spre casa. Asa ca am mai poposit un pic si langa fantana curcubeu, in care copiii si-au inmuiat baloanele:

vineri, 1 octombrie 2010

100, 1.000, 1.000.000 DE POVESTI

"Copilul nu va şti niciodată cum îl cheamă pe interpret, interpretul nu va fi vedeta lui, ci personajul va fi vedeta copilului. E o chestiune de generozitate să te laşi cunoscut ca Pinocchio sau ca Albă ca Zăpada." CORNEL TODEA

VA MULTUMIM CA ACEST FESTIVAL CONTINUA!

PROGRAMUL FESTIVALULUI

Copiii mei abia asteapta. Am alergat impreuna sa luam bilete, cel mic numara zilele pana la primul spectacol (dimineata ma intreba cate ore mai sunt...), iar cel mare zice ca nici o durere de burta nu l-ar putea opri sa mearga. Aseara au pus in scena un nou spectacol, asa ca au pregatit personajele, au repetat, au gandit si lumina de spectacol, si au avut si gong, si bilete, si cortina...

Asadar, sa bata gongul! Noi suntem gata!

VAD

Toate se aseaza, tacute, la locul lor. Trebuie doar sa deschizi ochii inimii sa le vezi si sa le simti... Nimic nu-mi mai pare nefiresc. Le primesc cu naturalete si zambesc, bucuroasa ca am inceput sa le descopar la timp. Poate totusi nu-i prea tarziu.