duminică, 20 februarie 2011

CADOURI ORIGINALE PENTRU 8 MARTIE

Puterea unei fotografii este extraordinara. Ti in mana o secunda imortalizata, chiar daca nu reusit, si simti gustul sarat al marii, auzi valurile, revezi momente vesele si triste de-asta vara. Totul privind o fotografie.
Cand am citit articolul despre Extrafoto, mi-am amintit de toate albumele pe care le-am facut cadou in ultimul timp. Cum le-am revazut puse la loc de cinste in sufragerii, ca niste fotografii inramate gata sa fie rasfoite. Mi-am amintit emotia cu care au fost primite si bucuria pe care le-au adus.
Incercati si-o sa vedeti ca o sa-mi dati dreptate.
Nimic nu se compara cu o fotografie. Poate doar un album foto...

EXAMEN 3 KYU

Prima duminica din luna februarie i-a adus lui Mihai mult ravnita tresa maro pe centura. Examenul de 3,2 si 1 kyu a fost cel mai dur examen pe care l-am vazut eu pana acum, nu pentru probele de forta ci pentru proba de kumite la care sensei a adus sempai si campioni cu state vechi sa suplineasca luptatorii pentru toate reprizele.
Alta categorie, normal, alte pretentii. Disciplina, tehnica, seriozitate.
Am vazut doi pusti, baiat si fata cu centuri maro, extraordinari. La final am aflat ca fata era deja campioana europeana.
Dintre toti, cel mai mic era Mihai al meu. Nu s-a simtit asta nici o clipa. S-a descurcat de minune si-a demonstrat ca locul lui este acolo, printre cei mari.
Am fost tare mandra de el, si totodata bucuroasa ca dadea doar pentru 3 kyu si astfel reprizele de kumite erau mai putine...
Pentru mine examenul asta a fost prea mult. Din ce ne-a povestit sempai, inteleg ca inainte erau mult-mult mai dure. Si sa-mi inchipui mi-e greu... In locul lor peste putin timp va fi Mihai. Nu cred ca am sa rezist sa-l vad luptand in stilul asta, 15 reprize fara pauza, mereu cu un partener nou, odihnit si care da cat poate de tare.
Pe de alta parte, Mihai a zis ca a fost foarte usor...



miercuri, 16 februarie 2011

I'M (NOT) PETER PAN



Andrabell reuseste sa faca dintr-o simpla bluza o bluza preferata. Cand i-am vazut prima oara desenele am stiut ca ea e solutia. Cumparasem de mult niste bluzite albe. Gasisem si de unde pot lua culorile. Dar timpul a trecut, bluzele au ramas mici... Andrabell m-a scos din impas. Ca de obicei foarte saritoare, si-a facut timp pentru mofturile noastre si-a desenat cum numai ea stie. Ideea cu diferentele si cu mesajul ii apartine. Eu n-am fost in stare sa o ajut in nici un fel, nici macar cu o idee.
Cand i-am intrebat prima data ce personaj le-ar place sa poarte pe tricou, amandoi baietii au spus acelasi lucru: Peter Pan. Se pare ca a ramas in topul preferintelor, in ciuda Power Rangerilor, Transformerilor si a celorlalti maimutoi care populeaza acum mintea copiilor de varsta lor.


Le-am dat bluzele seara tarziu, cand ne-am intors de la sala. Le-au studiat cu mare atentie, fiecare pe a lui, pana cand le-am spus ca pot cauta diferentele. Ce-a urmat...Cu greu i-am convins sa le imbrace ca sa le fac cateva poze. Se uitau tot la Peter, evident, la cel de pe bluza celuilalt. Pana la urma i-am lasat in pace, asa ca sedinta foto a surprins mai mult cautarea diferentelor. Au fost atat de prinsi incat nici nu s-au mai schimbat. Si daca la inceput m-am bucurat ca pot sa fac poze linistita, pana la urma a trebuit sa caut solutii sa-i desprind din joc.
Au gasit 15 diferente si m-au rugat s-o intreb pe Andrabell cate erau...



Multumim frumos!

marți, 8 februarie 2011

BOTEZ




EXAMEN 8 KYU CRISTIAN, 10 KYU EU

Am dat examen. Eu si Cristian.
Mihai a fost un bun sempai acasa si-un talentat fotograf la sala. De data asta, el ne-a urmarit de pe margine.
Cristian inca nu se incadreaza in peisaj, dar s-a decurcat. Norocul lui e ca-i mic si simpatic. Acasa i-au iesit katasurile, la sala nu prea. A avut emotii mari si-a muncit pentru ca si-a dorit centura asta albastra. Poate insa mult mai mult decat arata. Probabil inca nu i-a venit vremea.
Eu... am facut 15 flotari fara sa pun genunchii jos. Am luptat cu Cristi la kumite. Am castigat sanatate, energie, un strop de incredere si inca multe altele...
Fotografia mea preferata (autor Mihai):


Cristian, 8 kyu:


Sempai Mihai:

vineri, 4 februarie 2011

Copiii mei au pierdut o strabunica si au plans-o intr-un fel simplu si duios, cum nu-i stiam. Pentru ei va ramane aceasi Mamaia pe care au stiut-o mereu.
Au avut o mie de intrebari, le-am dat o mie de raspunsuri.
Restul vor afla singuri.

miercuri, 2 februarie 2011

Nu stiu ce-mi comprima timpul. Trec printr-o perioada cand minutele isi au rostul lor. Totul se dramuie bine, astfel incat sa fie loc si de somn si de tot restul, prevazute sau neprevazute. Evenimentele se inlantuie cursiv, parca se strecoara unul pe langa altul, cu grija sa nu se deranjeze. Pentru toate exista timp. Pentru toate care conteaza.