miercuri, 13 februarie 2013

ZANUTA DORA-LI SI VRAJITOAREA CIUMFI

Zanuta Dora-li si vrajitoarea Ciumfi este o carte pentru copii pe care am primit-o cadou. Este unul din acele cadouri de suflet care te fac sa zambesti ori de cate ori iti amintesti de el. In primul rand trebuie sa spun ca sunt fericita ca doamna Anastasia Popa scrie si, foarte important, publica in continuare. Era o vreme cand, dupa ce m-a cucerit cu Iana, vrajitoarea poznasa, nu o mai gaseam pe nicaieri. Cand am primit aceasta carte am sperat ca va fi Cartea care il va cuceri definitiv pe Cristian si-i va deschide apetitul pentru lectura. Asa ca am incercat sa ajunga la el in cea mai frumoasa forma. Intamplarile sunt structurate in povestiri scurte, cartea e plina de ilustratii, asa ca i-am inmanat-o cu incredere. Am avut grija sa ii spun si ca "mama" ei este aceeasi cu "mama Ianei"... Intai a rasfoit-o si s-a amuzat de desene. Apoi a incercat sa ma ia cu el sa o citim impreuna. A inceput-o el si apoi a inceput sa i-o ia Mihai. Asa ca am avut grija sa i-o aduc pe Dora-li si lui Mihai, pentru ca scopul meu era clar, Cristian trebuia sa citeasca singur. Mihai a fost fericit. A devorat-o pur si simplu si a incercat sa nu i-o povesteasca fratelui. Totusi i-a scapat pe ici pe colo cate ceva, nu de alta dar il pufnea rasul cand citea langa el si trebuia sa ii spuna poanta. Mihai a zis ca i-a placut foarte mult,si ca, desi e tot cu vrajitoare, este diferita de Iana, si ca i-ar recomanda-o chiar si lui Adi (nepotul nostru de 4 ani). Cristian a citit-o incet, cate o poveste o data. I-am citit si eu intr-o seara, cand l-am vazut ca se poticneste. Am crezut si ca nu-i place, pentru ca au fost seri cand refuza sa mai citeasca. Dar imi spunea mereu ca lui nu-i place sa citeasca, nu ca nu e frumoasa cartea. Si adevarul e ca, ori de cate ori ii propuneam sa o lase (ca de, dragoste cu sila nu se poate, si-apoi nu e obligatoriu ca ce ne place noua sa ii placa si lui...) refuza mereu. Asa se face ca a citit TOATA cartea. Poveste dupa poveste, intamplare dupa intamplare, cartea l-a tinut aproape si n-a vrut sa o lase pentru nimic in lume. E adevarat ca i-ar fi placut mult mai mult daca i-as fi citit-o eu pe toata. Sau Mihai... Si inca ceva: mi-a si povestit din ea. Asadar, v-o recomand cu caldura si din partea lui Cristian, un incepator in ale cititului. Ce i-a placut cel mai mult? Cica i-a placut tot, dar cel mai tare i-au placut piticii.