joi, 31 decembrie 2015

TANDRETURI

FRIGANEAUA Revin in casa cu Speedy. E tarziu, l-am scos eu pentru ca eram imbracata, abia venisem de la serviciu, iar copiii au spus ca isi fac singuri ceva de mancare. In casa miroase a friganele. Cristi rade, zicand ca mi se pare. Pe masa mai e doar una, pentru noi, parintii. I-o las lui Marius. "A fost foarte foarte buna", nu uita el sa le multumeasca. SPANAC CU OU E decembrie, seara tarziu, ma dor picioarele, am gura uscata si mi-e foarte foarte foame. Marius se ofera sa imi faca de mancare. Sunt prea obosita sa protestez si el chiar isi ia rolul in serios. Prajeste un ou, incalzeste spanacul. Sta langa mine cand mananc. Simt ca sunt iubita. Un domn trecut de prima si a doua tinerete, se straduia sa deschida usa de la scara sa. Vantul diminetii ii flutura halatul rosu strans in graba pe corp, iar mainile ocupate cu doua cafele fierbinti si doua briose mari, de la Mege Image-ul din colt, nu reuseau sa potriveasca cheia. In masina, un domn si o doamna. Doamna vorbeste intruna, argumenteaza, ataca, acuza. Domnul tace, din cand in cand ridica din umeri si da din cap aprobator. La un moment dat, doamna respira, fericita ca pusese punctul pe I. Domnul se apleaca spre ea si cu un zambet tandru spune: "Da PUFULETULE!" Doamna zambeste pentru o fractiune de secunda, apoi isi continua sporovaiala.

PERLE

Buzunarele astea nu vor sa imi dea lucrurile... Duminica, 23.11.2014, Cristian - De ce iti bagi mainile in buzunare, ai manusi, tot ti-e frig?... - Mi-au obosit! De la atata mers si le-am miscat atat pe langa mine... Joi, 7.10 dimineata, 27.11.2014, Cristian

luni, 12 octombrie 2015

STAI INIMA

L-am vazut alergand, cu soarele-n par si bratele intinse spre mine. Radea cu toata fiinta lui. "Le-am vazut si-am stiut ca o sa iti placa!" Cristian

miercuri, 1 octombrie 2014

MECIUL

A intrat pe terenul de baschet si s-a asezat langa gard. Doi baieti mari, probabil in anul 2-3 de facultate, prietena lor si cativa pusti, incepusera deja un meci. Pareau sa se stie unii cu altii, oricum, diferenta de varsta nu punea probleme, cei mari exersau mai mult avand grija sa joace toti. Ma uitam la Mihai cum statea; calm, nici un semn de nerabdare, nici un pas spre ei. Fara urma de frustrare, doar prezenta lui acolo spunea ca vrea sa intre. Dupa un timp l-au introdus, ca un firesc al locului, in joc. Retinut la inceput, cu pase precise si fara sa-si piarda firea, Mihai s-a asezat spre aparare, asa cum ii e obiceiul in jocurile de grup. Recupera fara sa forteze, ducea mingea spre cos, apoi pasa. Curat, fara greseala, de parca se stiau de cand lumea. Jocul s-a incins, fazele au devenit rapide, cei mari jucau frumos si de drag. Mihai a inceput sa tasneasca si sa arunce la cos. Nici nu se mai vedea ca abia le ajungea la umar celor mari. Si-au inceput sa se mire. Si sa-l felicite. Frumos, tasnind ca o sageata, riscand calculat. Il priveam de pe o banca de alaturi inmarmurita. Cata frumusete si cata eleganta in copilul acesta. Ce flacara e in el. Cat de finut si de puternic poate fi.

marți, 1 aprilie 2014

HAPPY DAYS

Mihai oferindu-se sa ma ajute. Cristian dandu-mi un pupic. Atat de diferiti si atat de minunati in individualitatea lor. Cristian desenand din proprie initiativa. Mihai cautand perfectiunea in desenarea unui pumn. Rasul lor, in hohote sanatoase, nestavilite. Chicotelile nocturne, soaptele secrete in spatele unor ziduri de carton. Certurile lor terminate firesc, cu joaca. Mihai intelegand, mai bine ca noi, mesajul unui film. Mihai contrazicand, capos pana la lacrimi. Mihai pe care-l pot pupa fara sa ma aplec... Mihai luandu-ma in brate, cu drag, ca pe un copil. Cristian luptandu-se cu succesul lui Mihai. Cristian adoptand concepte matematice de parca le stia de cand s-a nascut. Momentul cand, intr-un grup strain, s-a departat de fratele lui, s-a asezat in primul rand si a ridicat mana. Cristian povestind, inventand, visand. Cristian jucand tenis. Mihai antrenandu-se si dand frau liber tuturor temerilor si ambitiilor. Mihai in echipa de baschet a scolii. Mihai scriindu-si numele in japoneza. Mihai depasindu-se fizic in fiecare zi. Si pe fundal, scoala ca o constanta de liniste si de incredere, cu profesori admirati si deveniti model, cu prietenii frumoase. Iar acasa au inflorit, pentru a treia oara, ciresii.

miercuri, 26 martie 2014

joi, 9 ianuarie 2014

NU NOUA TREBUIE SA NE FIE FRICA

Cand am vazut inregistrarea am avut un sentiment de deja-vu. Doar ca aici limbajul era pe bune, fara diplomatie, fara lucraturi. Direct. Clasa 0... Nu e vorba de cadou. E vorba de atitudine. De faptul ca, stiind ca are acces la copilul tau, te are la mana. Cand incepe scoala, totul se schimba. De la programul copilului, la timpul si viata intregii familii. O aflam pe rand, incepand cu prima zi de scoala. Intrarea in sistem nu se intampla la gradinita, acolo e doar o incalzire usoara. Indiferent cat e de buna invatatoarea, scoala inseamna teme si responsabilitati. De talentul invatatoarei depinde cat de usor accepta copilul noul lui drum. Orice i-ar spune parintele acasa, oricati prieteni ar avea in clasa, de omul de la catedra depinde totul. Un profesor trebuie sa fie un om cu vocatie, sa iubeasca copiii si sa stie sa transmita nu doar materie, ci si principii de viata. Nu este o meserie usoara, si nu, nu o poate face oricine. Dna. aceasta nu a inteles care e rolul ei in scoala. Si, din punct de vedere moral, locul ei nu e acolo. E adevarat, parintilor le e frica sa reactioneze. La mijloc e copilul. Dar ce vina are copilul tau sa il dai pe mana unui astfel de om?