duminică, 22 martie 2009

VORBAREATA

Mia zis mie sotul odata, dar n-am crezut. Ca de, asa-s taurii, caposi. Pana nu li se lumineaza lor beculetul, poti sa mori ca nu te cred. Da, acum recunosc, m-am transformat intr-o mare vorbareata. Mai ales cand e vorba de copii, sa te tii. Si cand ma gandesc ce mutulica eram in copilarie...
Asa ca o sa ma descarc aici, luand incet fiecare problemuta care ma face sa turui ca disperata.
Pentru inceput cred ca o sa vorbesc despre alaptat. Nu de alta, dar mi-a ramas pe creier stirea pe care am vazut-o datorita blogului andrei-bell.
Cum fac rost de putin timp.

USTUROIUL

Azi Cristian a facut mofturi la masa de seara. Aveam peste cu mujdei de usturoi. Ii place de obicei, chiar foarte mult. Numai ca acum probabil nu avea chef, asa ca s-a luat de mujdei. Ca nu-i place, ca nu vrea... Figuri, io ma enervez, il dau jos de la masa si il duc pana la urma la baie sa-l spal pe fata si sa-l calmez. Pana la baie ma calmez eu. Apoi in timp ce-l spal incep sa-i explic cum pe vremuri oamenii nu aveau medicamente cum avem acum, beau ceaiuri si-n loc de antibiotice mancau usturoi. Demult, si pe vremea lui Mihai Viteazu...
- Da?, ma intreaba el nesigur.
- Da, ii spun eu foarte sigura pe mine.
- Pai mami, dar Mihai Viteazu a murit. De ce a murit?