Toate se aseaza, tacute, la locul lor. Trebuie doar sa deschizi ochii inimii sa le vezi si sa le simti... Nimic nu-mi mai pare nefiresc. Le primesc cu naturalete si zambesc, bucuroasa ca am inceput sa le descopar la timp. Poate totusi nu-i prea tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu