marți, 16 august 2011

CRISTIAN A IMPLINIT 7 ANI


Daaa, e baiat mare. Si da, a numarat zilele pana la aniversare. Si minutele pana la 12 noaptea...
L-am serbat in mod repetat: duminica cu copiii (mai putini decat sunt ei obisnuiti, dar a venit Bombonica si ne-a salvat) si apoi azi noapte cand a inceput oficial Ziua Lui. Apoi a trebuit sa-l trimit fortat la culcare, ca de, cum sa te culci de ziua ta...
Cum e Cristian la 7 ani?
Dulce, lipicios, mamos. Un copil care-si cunoaste interesul, dar care stie si sa fie bun si grijuliu. Un copil destept care stie tabla inmultirii, desi daca are nevoie sa faca niste adunari mai repede ne intreaba pe noi decat sa le faca el. Stie sa citeasca si uraste sa scrie, dar e taaare mandru cand ii iese o cifra bine. Nu vrea la scoala, dar stie ca nu scapa, si a facut depresie cand a inteles ca dupa scoala urmeaza serviciul, care dureaza mult, mult, pana o sa fie batran. De cand a aflat asta cauta o meserie care sa i se potriveasca, adica sa nu faca nimic dar sa aiba bani multi. Pana acum a renuntat la cea ce preot, pentru ca trebuie sa tina posturi prea multe si atunci n-ai voie ciocolata... Tinde catre meseria lui tati, pentru ca de cate ori ajunge la el la serviciu, tati nu face nimic...
Are melodii preferate pe care le asculta pana le invata. La ziua lui a recunoscut melodia lui Alifantis (pe care i-o strecurasem cadou...) si-a venit repede sa-mi spuna, apoi a trecut de rusine si-am dansat-o amandoi, si-am cantat-o. Acum fredoneaza o melodie a formatiei Hara, pe care a ascultat-o pana la disperarea lui M.
E rusinos de felul lui, dar daca vrea ceva obtine sigur! Cred ca de fapt asta e marea lui calitate.
Ii doresc sa-i fie toata viata o zi aniversara! Sa fie sanatos si norocos!
La multi ani, sufletul meu!