VINO SA SUSTII ECHIPA ROMANIEI!

Campionatul Mondial de ASHIHARA KARATE incepe fix peste o saptamana. In zilele de 12 si 13 noiembrie, pentru prima oara in Romania, la Sala Polivalenta, va asteptam in numar cat mai mare.
In 2009 au obtinut locul III in clasamentul pe natiuni!
In 2010 au castigat locul II in clasamentul pe natiuni!
Anul acesta sportivii romani vor sa va arate ca sunt cei mai buni!
Veniti sa ii sustineti!
Intrarea este libera!

PE SCURT

Acum 4 saptamani lumea noastra s-a dat peste cap. Incepeam sa plecam.
Pe Mihai l-a lovit cel mai tare. Desi nu parea...



A incercat sa se ascunda, dar nu i-a iesit.



Cristian a spus de la inceput ca nu vrea sa plecam. Cam asa se vede de la inaltimea lui:



Au urmat luptele. Dacii cu romanii. Sau acasa cu civilizatia. Romanii erau mai multi si mai bine inarmati. Dacii in schimb isi aparau ce-i al lor cu pretul vietii.
Cristian se desena la scoala, in siguranta, langa invatatoarea lui.



Apoi am inceput sa facem ordine. Si sa construim. In Italia, Marius cauta o casa pentru noi. Mihai acasa isi ridica o casa asa cum viseaza el ca va fi.
La parter cu pat, dulap si o baie.



Scara urca la etaj, unde se poate sta in liniste la TV.



Iar sus este sala de sport. Are si haltere. Dar uneori e doar un karatist. Cu centura maro.

EU

De cand nu mai merg la serviciu am revazut atata lume... Intamplator sau nu, imi ies in cale oamenii copilariei mele. Ii intalnesc peste tot, de cele mai multe ori acolo unde i-am lasat. Oameni pe care nu i-am vazut de 10-15 ani, care recunosc in mine copilul de alta data si pe care-i recunosc stergand de pe chipul lor urma lasata de timp. Incet incet imi regasesc radacinile. Ei ma ajuta sa vad ca a fost si frumos. In fiecare zi imi apare in cale un Om. Ma ia in brate si ma ridica. Am radacini.

Acasa, mama a pus pe perete o fotografie veche. Ciudat lucuru, eu fotografia asta nu mi-o amintesc. Mi-aduc aminte foarte clar momentul cand a fost facuta, cum mi-au pus carioca in mana dreapta, cum m-au asezat in banca din fata, la fel ca pe ceilalti. Stiu si ce gandeam cand m-au fotografiat. Ca e o poza trucata. Ca eu sunt stangace, ca nu scriu cu carioca si oricum, nu pe abecedar, iar penarul meu e altul...

Cand m-am privit acum in fotografie, nu m-am vazut pe mine, l-am vazut pe Cristi. Zambetul meu de atunci este acum zambetul lui.
Iar Cristi, cand m-a vazut in fotografie, mi-a mangaiat cu un deget chipul de sub sticla: ma-miii...