vineri, 29 mai 2009

POVESTEA UNUI DESEN


Mi-am adus aminte de concurs si am apelat la Mihai.
- Uite mami, pe internet e un concurs cu desene ale copiilor, n-ai vrea si tu sa faci unul?
- Nuuu, ca eu nu stiu sa desenez. Nu-mi place! Si desenele mele sunt toate foarte urate!
- Ai ma mami, cum poti sa zici asa. Mie imi plac. Si la cat de frumos scrii, cum sa nu desenezi frumos, am incercat eu.
... Cristian nu e acasa, ca altfel apelam la competitie.
Nu si nu, ca el nu vrea, ca nu stie.
Ok! Am cedat si i-am zis ca daca nu vrea, nu-i nimic. Nu era obligatoriu. Si l-am lasat in pace. La un moment dat vine si ma-ntreaba:
- Mami, vreau sa desenez un gard. E bine? Pot?
- Da mami, poti desena orice.
Asa ca a luat o linie, a portionat dupa o regula bine stabilita ceea ce urma sa fie un gard. Si a colorat bucatelele in ordinea in care avea asezate culorile in penar. (metoda mi-a detaliat-o dupa ce a terminat)
A venit si m-a rugat sa-l ajut, ca se plictisise de colorat. M-am facut ca ploua, ca am treaba... A zis ca o sa-i ia mai multe zile pana il termina. Nu-i nimic, nu-i nici o graba, i-am zis. Asa ca l-a terminat in 20 de minute. M-a chemat sa-l pozez. Si pentru ca era un loc gol desupra,l-am intrebat daca nu vrea sa mai deseneze ceva acolo.
- Pot sa scriu?
- Da, poti sa scrii, sa desenezi, faci ce vrei tu.
Asa ca a luat o carioca si pana am luat eu aparatul el a scris, intai pe spatele, apoi pe fata foii: Mihai. Asa ca acum numele lui apare in oglinda pe gard.
Primul impuls a fost sa ma supar, ca a strict desenul. Dar mi-a trecut imediat. Doar e desenul lui, treaba lui, ideea lui.
Si ce, nu-i original? Mai fain asa.


Articol participant la concursul de 1 iunie organizat de Ziarul Copiilor si Babydex cu sprijinul Adiadesign, Piciulici, Editurii “Cartea Copiilor” si scriitoarei Zully Mustafa

miercuri, 27 mai 2009

"IO SUNT TU, MAMI"


Lasa un link cu postarea ta la Mr. Linky! In fiecare miercuri bloggerii posteaza o fotografie sugestiva, care nu are nevoie de cuvinte, pentru Wordless Wednesday ("miercurea fara cuvinte")

FILME ROMANESTI

Un site care mi-a umplut inima de bucurie:
http://filmeromanesti.wordpress.com/amintiri-din-copilarie/

PERLE

Tati ii explica lui Mihai ca fiecare om are si grasime, care functioneaza ca un fel de frigider pentru organism.
- Uite, gandeste-te ca eu am un frigider. Cand nu mai am ce sa mananc deschid frigiderul...
- Da? Chiar tati, tu ai un frigider? se mira sincer Cristian. Unde il ti?
- Aaaa, pai uite asa, peste tot.
- Nu! Nu, tati, tu nu ai un frigider, zice Cristian sigur pe el. Tu ai 2 frigidere!
Cristian, aprilie 2009

Intr-o seara la culcare, Cristian tare suparat: ca el de ce nu are bani.
- Ai mai, in pusculita.
Da, dar nu are la el, ca el nu are bani sa cumpere...
A doua zi la pranz Mihai se plange ca nu-i salata.
- Da, trebuie sa mergem la piata. Cine vine cu mine? Mihai pauza, tati zice dupa cateva momente, sa umple linistea care se lasase: "eu!". Apoi sare Cristian ca ars:
- Eu vin, eu, eu! Ca eu nu cumpar niciodata nimic!

Eu cu picii mergem des cu metroul. Sunt atenti la statii, urmaresc harta, sunt atenti pe ce parte se anunta peroanele.
- Mami, acum care mana e mana mea stanga? ma intreaba Cristian cand coboram intr-o statie, intorcandu-se in fel si chip ca sa ma deruteze si sa raspund gresit.

A venit Relu. Cand sa plece copiii incearca tot ce le sta in putinta sa-l opreasca. Mihai ii ascunde pantofii. Asa ca ajung pe balcon. Cristian pune lantul la usa. Relu, deja in intarziere, e obligat sa joace "cald-rece" ca sa-si recupereze incaltarile. Cristian se aseaza langa usa balconului si striga la Relu care se impotmolise in zona jucariilor:
- Aici la mine este fooarte cald!
In final, cand bietul om reuseste sa se incalte si sa scape de rugamintile lui Mihai de a mai sta, Cristian striga peste toti:
- Gata Relu, pleaca! Hai, pleaca!
Ramanem perplecsi. Si Relu zice:
- Ok, gata, plec!
Si da sa deschida usa. Lantul se zguduie, suruburile ies din usa. Cristian exulta:
- Pa'a'leala! (pacaleala adica...)

Cristian la munte, culege niste floricele mici si le pune dupa ureche. Vine mandru la mine si zice:
- Eu sunt tu, mami!
(de obicei eu mi le pun asa)
24.05.2009

luni, 25 mai 2009

CONCURSURI NOI

La ActivitatiCopii sunt 2 concursuri noi.
Noi participam deja la cel pentru 1 iunie, cu fluturi, normal.
Va asteptam cu mic cu mare sa participati!
Primele 30 de lucrari primesc premii Casa Retro indiferent daca vor castiga sau nu la tragerea la sorti.

duminică, 24 mai 2009

CAMPIONATUL S-A TERMINAT! FELICITARI CAMPIONILOR!

Mihai a luptat ca un barbat. Desi era mai mic cu juma de cap si mai usor ca adversarii lui. Un fel de hopa-mitica. Mai mult am vazut pe film, pentru ca desi am filmat si eu, n-am vazut mare lucru. La prima lupta stiu ca-l impingea de colo colo prin tatami, ca-l facea sa depaseasca suprafata si stiam ca-l poate depuncta pentru asta, ca il tavalea si ca el se ridica repede ca sa nu-i permita sa puncteze. Aveam inima in gat si mi se parea ca privesc un film care ma priveste, desi n-ar trebui… Ce cautam eu acolo, de fapt, ce cauta copilul meu acolo!
Prima lupta a castigat-o. Pentru ca adversarul impingea in loc sa se lupte. A castigat pe 3puncte penalizari ale celuilalt. A iesit debusolat din lupta, cred ca nimeni nu-i explicase care-i treaba cu tabela de marcaj. Nu stia daca fusese invins sau nu. Si intai a plans. Cand am ajuns eu la el, radea. Se descarcase, aflase si rezultatul, si incerca sa-mi povesteasca tot, iar eu nu vroiam decat sa-l strang in brate.
A doua lupta a fost mai echilibrata. Comentez eu ca o mare cunoscatoare ce sunt… La final am comentat si eu si tati ca nu l-au punctat cand i-a mutat (de 2 ori ) casca aluilalt cu lovituri de mawuasi. Am tipat la unul dintre arbitri de margine. Nu se face. Ne-a parut rau chiar atunci. Dar eram un pachet de nervi amandoi. Suntem parinti, nu stiu, asa ne-a venit. Ne-am cerut scuze mai tarziu.
Apoi ne-am linistit brusc. Mihai era bine, sanatos, scapase, sau mai bine zis, scapasem noi! El era suparat. Noi fericiti ca nu-i accidentat. Si ca s-a terminat.
De plans au plans toti. Sau aproape toti. Si cei care au castigat. De durere, ca o descarcare sau de suparare. Niste copii. De fapt, niste sportivi copii. Foarte seriosi si hotarati. S-au sustinut unii pe altii si au fost o ECHIPA.
Desi au fost destule accidentari, acum privind la rece, este totusi un sport, nu un razboi. Sunt destule reguli facute astfel incat acest stil sa nu fie in competitie atat de crancen cum e el in realitate.
Pregatiri:


Poate data viitoare!





Galeria:


Restul filmuletelor sunt mari, o sa incerc sa le postez altfel.

Am pus o parte din poze in album, o sa completez zilele astea.

PS: Mihai stia si-n timpul luptei ce punctaj are. Mi-a spus intr-o seara. Am interpretat eu aiurea nelinistea lui de dupa lupta...

joi, 21 mai 2009

PLECAM

Gata, maine plecam la Brasov sa facem fata primului campionat de kumite din viata noastra. Pana acum cea mai emotionata sunt de departe eu. Mihai n-are nici o treaba. Cristi habar n-are...
Bagajele sunt aproape gata.

Ma simt de parca pleaca la razboi...

Examenul este sambata.
DOAMNE AJUTA!

duminică, 17 mai 2009

ANTRENAMENTE




E greu, foarte greu. Acum e si cald, iar cu protectia pe ei e si mai si. N-am reusit sa-l pozez cand are si casca pe cap.
Si totusi, el e mereu cu zambetul pe buze.

luni, 11 mai 2009

AZI

AZI, Cristian s-a trezit razand in hohote. Si mi-a povestit ce-a visat. Ceva cu un copil de la gradi care avea o grebla de jucarie cu care zicea: sa te pieptan un pic! Si propozitia asta l-a mai amuzat inca 5 minute bune.
AZI Mihai si-a facut singur temele, cu grija antrenamentului de seara.
AZI Mihai a cantat la orga.

CONCERT ALEXANDRU ANDRIES

PUR SI SIMPLU MINUNAT!

GATA, NU MAI E NICI MOTAT!

Sambata, 9 mai, ne-am unit cu totii fortele si-am tabarat intr-o petrecere organizata pe carliontii lui Adrian. Drept urmare i s-a dat voie sa isi aleaga de pe tava ca apoi sa i se taie motul si sa i se rupa turta. Da, stiu, nu e fata, dar la noi in familie asa se obisnuieste.
A ales paharul cu vin (io una cred ca ii era sete copilului...), banii (pentru care s-a luptat cu mami - si-a iesit invingator) si ruleta (pentru care alegere, Bicu s-a declarat fericit).
Eu am pozat toata ziua, asa ca cine are rabdare si timp, ne poate vedea in actiune.
Pozele sunt aici.

joi, 7 mai 2009

PUI FRUMOSI DE PISICA TUPEISTA

Cine cauta pui de pisoi, de-aia rezistenti si destepti, maidanezi adica, sa nu mai caute. Sa se uite aici, la MARA, si sa-si aleaga. Sunt mici si pufosi, frumosi tare si va asteapta.

SURPRIZA

SURPRIZA! Sau cum poti face pe cineva fericit!

miercuri, 6 mai 2009

ACCIDENTUL

La antrenamentul din seara asta Mihai a alunecat si a cazut in cot. Rau. A urlat un pic, apoi a continuat cu flotari. Moment in care eu m-am calmat. Apoi am vazut ca plange pe-nfundate. M-am uitat la cot, umflat tare! Ne-am speriat cu totii (cei mari, ca lui Mihai i-am zis ca e o nimica toata...), drept pt care am imbracat baietii si-am dat fuga la spital. Cu o oprire acasa dupa bani. Pe drum ne-am hlizit, Mihai din cand in cand folosea si mana cu buba. La spital am facut radiografie, ne-am zgait neputinciosi la ea toti 3 pana cand ne-a venit randul sa intram iar la dr. specialist, care dupa cateva secunde luuungi a zis ca-i ok!!! Contuzie usoara, oasele la locul lor, comprese cu apa rece, gheata. Trece! AMIN!!!
Duminica continuam antrenamentele.
Pana atunci trebuie sa gasesc o solutie sa pun pe talpa de la aparatorile de karate, ca sala unde facem in timpul saptamanii are parchetul lucios si curat tare. Si deci un real pericol!

DESEN MIHAI


Lasa un link cu postarea ta la Mr. Linky! In fiecare miercuri bloggerii posteaza o fotografie sugestiva, care nu are nevoie de cuvinte, pentru Wordless Wednesday ("miercurea fara cuvinte")

LA MULTI ANI ADRIAN!


Adrian a implinit azi un an. Gata cu bebeluseala, de acum e baiat mare. L-am ajutat totusi sa sufle in lumanari pentru ca stim ca si noua ne-a fost tare greu sa suflam in tort cand eram ca el. Ne-au placut teribil jucariile primite de el si asteptam cu nerabdare petrecerea de la Afumati unde stim ca ne asteapta surprize multe!
Poze mai multe din seara asta am pus in noul album.
Inca o data ii uram puiului cret LA MULTI ANI, MULTA SANATATE SI NOROC!

A VENIT PREMIUL!


Azi dimineata am ridicat premiul. L-am desfacut in statie si am zambit tot drumul spre serviciu
Premiul consta in 3 carti, planse cu diverse activitati de pe site si o diploma deosebita.
Abea asteptam sa le arat copiilor acasa.
Mihai a numarat cartile uimit, Cristian a pus stapanire pe planse. N-au apucat insa sa se bucure de premii pentru ca noi a trebuit sa plecam de acasa toata seara, iar ora de culcare a trebuit sa fie una rezonabila (Mihai are maine o zi plina), asa ca azi nu am citit.

luni, 4 mai 2009

ANTRENAMENTE PENTRU CAMPIONAT

Mihai e fericit. Si asta e tot ce conteaza. Azi au facut antrenament de forta. Si i-a placut. Ceilalti copii aveau febra musculara de ieri de la examen. Mihai nu stie ce-i aia. Sunt curioasa daca maine n-o sa-l incerce si pe el dupa ce-a facut in seara asta. Kimonoul e ud fleasca. Si centura e uda.
Pe drum am reusit cu greu sa-l conving ca n-am chef sa ma antreneze si pe mine in seara asta. In schimb am facut intrecere pe scari. Eu sunt mandra ca am scos un timp record pentru mine, el era de mult sus. Maine insa nu scap de antrenament, asa ca probabil eu o sa fiu cu febra musculara.
Miercuri o sa le aduca protectiile. Or sa fie tare haiosi cu ele. Mi-as lua aparatul, dar n-as vrea sa stresez... ca fara blitz nu reusesc nimic in sala aia. Ma mai gandesc.

duminică, 3 mai 2009

MIHAI, 6 KYU

De azi Mihai are centura galbena si gradul 6 kyu. O merita! Examenul a fost greu, eu una nu i-as fi facut fata. Niciodata! Sunt tare mandra de el.
Poze am pus in album.

Alta-i problema mea. Sempai il ia in trupa pentru campionatele nationale de kumite juniori. Si daca Mihai este in culmea fericirii, nu acelasi lucru se poate spune despre mine... Mi-e o frica de mor. Stiu, sunt baricadati, casca, protectii peste tot... daaa, dar e lupta nene. Iar el are 7 ani si 5 luni. Si e in grupa la pana-n 10ani. Off, off, mai, mai... Nici acum nu-mi vine sa cred ca n-am protestat mai mult. Da, stiu, e foarte bun si serios, stiu ca ar trebui lasat sa incerce desi nu-i un bataus, sau tocmai de-aia... Stiu ca sempai se pricepe si-ar trebui sa-mi fie de ajuns ce-a zis el... Stiu ca si Marius zicea sa-l lasam...
Io care ma bateam cu pumnii in piept ca pana la 18 ani nu semnez ca-l las... Io-te ca acu il las. Si as fi ipocrita sa nu recunosc ca-s mandra ca l-a ales. Dar am niste emotii... Mi-e groaza de-a dreptul!
Deja am intrat in problema, de maine incepe antrenamentele intensive. Si trebuie sa-i stau alaturi. Si sa-l incurajez. Pana pe 23 mai n-o sa mai dorm linistita.

vineri, 1 mai 2009

PETITIE

Mai nou semnez petitii.
Asta este una importanta. Toate pe care le semnez mi se par importante. In fine.
E vorba despre reducerea concediului maternal la 18 luni. Ei bine, nu sunt de acord. Si ma si enerveaza. Nu ca as fi reusit la vreunul din copii sa stau 2 ani acasa. Desi as fi vrut. Pentru ca mi se pare importanta prezenta mamei la varsta asta. Si pentru ca, oameni buni, n-ai cu cine sa-l lasi la varsta asta. Gradinitele incep la 3 ani si e o lupta teribila sa prinzi loc, cresele sunt mai mult decat insuficiente iar despre conditiile de acolo nu-s eu in masura sa comentez. Daca nu ai parinti care sa te ajute cum am avut eu, jaleeee. Jale mare. Bani multi (de cele mai multe ori mai mult decat castigi tu in luna aia) si o adevarata loterie in a gasi o persoana capabila sa stea cu un copil de varsta aia.
Hai ca m-am enervat.
Petitia o gasiti aici:
http://www.petitieonline.ro/petitie-p61423041.html