sâmbătă, 11 iulie 2009

CONCEDIUL... PRIMA PARTE - PERLELE

Am avut 2 saptamani de concediu de vis. Tati s-a ocupat anul acesta exemplar, si-i multumesc si pe aceasta cale.
Inca n-am reusit sa incarc toate pozele in album, am si pierdut o parte din ele, din pacate... Inca nu ne-am reintrat in galosii de acasa, inca mai incercam sa lungim concediul, asa ca pentru inceput o sa postez doar perlele adunate in concediu:

- Cum tati, ti-e frica sa te urci pe un cal, la varsta ta?
Cristian

- Tati, de ce nu m-ai vazut cand NU m-am scufundat?
Cristian

- Mami, sa nu-mi sifonezi floarea!
Cristian

- De ce toti cateii au etichete in urechi?
Cristian

- Ce vrei sa mananci?
- Piure cu cartofi prajiti! venea invariabil, raspunsul lui Cristian.

- Cand mai merg acolo unde am mers eu la ei o data?
Cristian, care vroia sa mai mearga in vizita la vila prietenilor nostri, si avea impresia ca spunandu-mi asa eu voi stii despre ce e vorba...

- In ce judet suntem?
- In Brasov.
- Si aici, in judetul Brasov, nu au stele?
Se intunecase si nu se vedeau stelele de inorat ce era.
Mihai

- Cristi, nu vrei sa mananci nimic?
- Da.
- Da, ce?
- Da, nu vreau sa mananc nimic!

- Iepurasul are 2 capete!
- Cum? Nu mami, are 2 urechi.
- Ba da, are 2 capete, mai are unul in camera de joaca, am vazut eu!
Cristian, despre Iepurele mascota de la Vila Bran, care se costuma intr-o camera in care se intra pe la locul de joaca.

Castelul Bran. Film documentar.
- Uite ce frumos si serios era de mic Regele Mihai! ma trezesc eu spunand cu voce tare.
- Da ce, eu nu sunt frumos mami? intreaba Mihai.
- Ba da, esti cel mai frumos!
- Si eu? Nu sunt eu cel mai frumos? intreaba bineinteles si Cristian.
- Amandoi sunteti cei mai frumosi, incerc eu s-o dreg.

O carte cu poza Regelui Mihai.
- Cristi, cine e aici?
- Regele Mihai! vine prompt raspunsul.
- Si mai cum?
- Viteazul, zice el mandru.

Castelul Bran.
- Uite mami, pe scara asta urcau voievozii, si cavalerii...
- Cu caii?
Cristian

Tati inchide poarta vilei dupa ce a scos masina.
- Poate se inchide inauntru! zice Mihai.

Cristian, dupa ce iese de la herghelie:
- Ti-a placut?
- Da, da, dar si nu un pic.
- Ce nu ti-a placut?
- Eeee, stii tu...
- Nu stiu!
- Hai mami, zi tu, se alinta el.
- Nu stiu mai, nu stiu.
Si incepe sa topaie, de parca ar calari un cal imaginar. Da, nu ii lasase sa calareasca!

Manastirea Sambata de Sus
Apa sfiintita, scoasa cu galeata dintr-o fantana. O femeie ii indeamna sa bea si sa se spele pe maini si pe fata, tot povestindu-le cat de bine le face apa asta. Asa ca beau o gura, si-inca o gura, si iar mai vor o gura... Cand plecam, Mihai imi spune:
- Mami, o sa traiesti mult mai mult ca inainte!
Bausem si eu o gura.

Locul cu suveniruri de la Manastirea Sambata de Sus
Mihai:
- Eu am mai fost aici!
- N-ai mai fost.
- Ba da! Iese si intra iar si spune si mai convins:
- Chiar mami, cand am fost in excursie.
- Nu mami, asa sunt peste tot la manastiri...

- Vino, vino sa-ti arat ceva ce tie iti place!
Cristian

Si ceva din seara asta:
Ne intorceam de la mama, trecut de ora 22. Pe Steaua era meci, eu eram speriata ca nu mai gasesc tramvai sa ne duca acasa.
Mihai ma intreaba:
- Mami, ce-ti doresti tu cel mai mult si mai mult acum?
- Sa fiu in pat si sa dorm, raspund eu fara sa clipesc.
- Chiar?
- Da, e simplu, chiar asta imi doresc.
Cristian:
- Eu imi doresc cel mai mult acum sa ma joc si sa nu mai fiu murdar pe talpi, ca am calcat in mult noroi.
Mihai:
- Si eu as vrea sa ma joc. Ba nu, ba nu! AS VREA SA VINA RELU!

O ZI CASTIGATA

Ziua a inceput la Teatrul Tandarica unde am vazut un super-spectacol: GULLIVER. Un spectacol care a avut de toate: marionete superbe, actori ireprosabili, animatie, decoruri super reusite, muzica faina, si nu in ultimul rand, mult haz. Cand am plecat de acolo nici unul dintre noi nu mai credeam in ceva mai fain. Mihai vroia acasa, lui Cristi ii era foame... Eu vroiam sa-i duc la Atelierele de la Targul de hand made pentru copii Kihi-Kiha & Co. Si i-am dus, desi dimineata, cand am trecut pe acolo ni se spusese ca urmatorul Atelier va incepe la ora 15. Asa ca am scos sanwich-urile din rucsac si l-am calmat pe pici, iar pe Mihai l-am tarat dupa mine.
Era ora 12 si un sfert. Dupa 3 ore ma rugam de Mihai sa mergem acasa...
Au desenat (desene interpretate de o domnisoara psiholog), au caligrafiat in japoneza, s-au jucat cu jucariile de lemn aduse de la ambasada Japoniei, dar cel mai mult au stat la origami. Nu stiu cat au tinut minte toate miscarile, eu am incercat sa filmez procedurile. Cert e ca le-a placut foarte mult.
Aaa, si eu am invatat ceva. O noua procedura pentru felicitari.
Imagini, aici.

PS: Sa nu uit!!!
Duminica, 12.07.2009, la Teatrul Tandarica, la ora 12, dupa spectacol, are loc lasare de carte SILVIA KERIM.