INVITATIE LA VALS

Aseara am oprit din nou la concert. Ne-am gasit loc in multime, si-am ascultat privind cu uimire cum asculta ei.
Probabil ca-n serile trecute s-a dansat mult, pentru ca se tot faceau invitatii. Cand s-a cantat polca, Mihai m-a intrebat cum se danseaza, dornic sa incerce. I-am explicat ca habar n-am, dar ca putem sa ne imaginam urmarind miscarile dirijorului (dl. Florin Totan).
Primul vals l-a umplut de entuziasm. S-a ridicat de pe scaun si m-a invitat la dans. Era foarte serios. Cand a vazut ca-l refuz s-a suparat si-a insistat, si-a insistat, atat de tare si de frumos, incat am acceptat. Timida am valsat cu el in spate, printre oameni. Dar el nu asta vroia. M-a luat de mana si m-a dus in fata. L-am tras intr-o parte, dar nu s-a lasat, asa ca pana la urma am ajuns in lumina reflectoarelor. Si m-a valsat... cum n-am mai fost valsata, cu drag, cu mandrie, cu bucurie. Ma uitam la el si ma miram. Cand a crescut asa de tare, si cine-i barbatul asta care se uita prin ochii copilului meu? Fain barbat, zau asa! Am incercat din rasputeri sa uit ca-n jurul meu sunt oameni, ca sunt in plina lumina si valsez in scarpe, blugi si geaca de escaladat munti. M-a simtit si m-a facut sa ma uit in ochii lui. Cat era de sigur pe el... Si brusc lumea a diparut, bocancii au devenit pantofi, si-am plutit ca o printesa imbracata in rochie de bal, purtata de muzica si de un print frumos cu ochi stralucitori. Cand s-a terminat, mi-a multumit printr-o reverenta, si ne-am retras inapoi, in multime.