miercuri, 22 august 2012

EXPERIMENTE - DESPRE AER

A fost de ajuns sa-i spun ca vom face. Nu am zis cand, dar nu a mai contat. M-a batut la cap pana am lasat orice altceva si am facut. Ce? Experimente! A stat langa mine si a venit cu idei, a fost entuziast si mandru, fericit peste masura cand ne-a reusit, un pic descumpanit cand nu, dar a acceptat toate explicatiile si a avut rabdare sa citim mult mai multe din "Marea carte despre Experimente" pe care am carat-o cu noi aici si pe care nimeni nu o baga in mod normal in seama. Mihai ne arunca din cand in cand cate un ochi curios, dar lasa imediat balta WII-ul cand ne iesea ceva. Iata cu ce ne-am jucat. Primul experiment urma sa ne dovedeasca faptul ca aerul exercita presiune din toate partile. Am avut nevoie de un ceva carton lucios, cam cat o vedere, un pahar si apa. Noi am decupat dintr-o cutie de cereale cartonul. Se umple paharul cu apa si se aseaza deasupra cartonul. Presand cu atentie sa faca priza peste tot. Intoarcem paharul si observam ca, daca luam cu grija mana de dedesubt, apa nu cade, din contra, bucatica de carton ramane acolo, ca un capac. Explicatia este ca presiunea exercitata de aer de jos in sus asupra cartonului este mai mare decat presiunea exercitata de cantitatea de apa din pahar. Asadar aerul ne preseaza de peste tot...
Primele poze le-a facut el. Apoi a vrut sa faca el singur experimentul. Al doilea experiment. Presiunea exercitata de un corp depinde de suprafata de sprijin. Pentru a dovedi asta ne-am jucat cu o sticla plina (care poate sta si pe dop) si plastilina. Am intins plastilina cu mainile pe masa, apoi am intors-o pentru a ne folosi de fata neteda. Am asezat sticla intai cu fundul pe plastilina, apoi cu dopul. Urmele lasate au fost diferite ca adancime, mai adanca urma lasata de dop. Asta pentru ca atunci cand am pus sticla in picioare, suprafata pe care se sprijina sticla si se distribuie greutatea este mai mare decat atunci cand asezam sticla pe dop si aceeasi greutate se concentreaza pe o suprafata mult mai mica si astfel exercita o presiune mult mai mare. Alt exemplu practic care subliniaza acelasi lucru este cel al schiurilor pe zapada, care datorita suprafetei mare de contact nu te lasa sa te afunzi in zapada.
Experimentul al treilea. Despre aerul cald si aerul rece. Ne-am jucat cu o sticla de plastic si un balon. Intai am incercat cu o sticla de bere si nu a mers... Se tine sticla pe gatul careia am fixat balonul, in apa calda-fierbinte. Cam intr-un minut se observa ca balonul incepe sa se umfle. Nu cat ne-am dorit noi de mult, dar vizibil. In schimb, daca punem sticla cu balonul astfel umflat, sub jet de apa rece, balonul se desumfla imediat. Explicatia: moleculele din care este alcatuit aerul se departeaza unele de altele la caldura, aerul din sticla se dilata astfel si intra in balon cautand spatiu. La contactul cu apa rece, aerul se contracta (adica moleculele se apropie una de alta) si revin in spatiul din sticla.

duminică, 19 august 2012

PETRECEREA

Cristian a asteptat un an intreg sa vina iar ziua lui. A numarat, a calculat, a visat. Nu a vrut nimic special. Cadouri? Sa fie surpriza. Asa ca anul acesta trebuia sa fie ceva special. A fost sarbatorit intai in Romania, in familie, la Insula Copiilor. Apoi a asteptat cu sufletul la gura sa treaca si ultimele zile si sa se faca 12 noaptea, sa poata sufla in tort si sa fie in sfarsit Ziua Lui. De cadouri nu a intrebat, parca uitase de ele, desi era foarte curios ce surpriza ii pregatise Mihai. Povestea mai tarziu ce-a primit: undita, telecomanda WII, diamante, roboti, un cal cu calaret...
Petrecerea oficiala a fost la Magic Land, la jocuri. Si a durat doua seri. Ne-am dat in masinute, elefanti zburatori, barca ametitoare, farfurii invartite, ciocane uriase... fiecare cate senzatii tari a putut duce. Seara, acasa, de ziua lui, a suflat iar in tort, de data asta cel oficial, alaturi de invitati.

sâmbătă, 18 august 2012

CRISTIAN LA 8 ANI

Cristian a implinit 8 ani. Ma uit la el si parca nu-mi pare. E mai inalt, desigur, mai sfatos, cand citeste o carte vine si mi-o povesteste, semn ca a citit-o de-adevaratelea... Dar e tot copilaros, copil tragand spre fusta mamei de care se lipeste uneori atat de strans incat uit ca nu mai e bebelus. Ii spun adesea copilul ciocolata, pentru ca e dulce ca ciocolata pe care o iubeste atat. E inca timid, desi are un fler in a-si atinge scopul cum rar am vazut. A depasit momentele cand Mihai era modelul, acum intra in competitie directa cu el, asa incat uneori paraste fara motiv: "Da, mami, da' Mihai a facut... sau nu a facut...". E inventiv si daca reusesti sa-l motivezi muta muntii din loc. Nu-i plac muzeele, dar le regasim apoi in jocurile pe care le inventeaza, semn ca ceva-ceva ajunge si la el. A inceput sa faca abdomene corect, si uneori seara il surprind exersand. Ceva s-a schimbat in atitudinea lui fata de sport, si e de bine. Stie sa spuna cand nu vrea ceva. Nu-i place sa razi de el, nici macar sa i se para ca razi de el. E meticulos, atent cand vrea, sau cand nu te astepti. Cuvintele lui se aseaza unele dupa altele incet, niciunul aruncat la intamplare, si uneori ascultandu-l mi-l amintesc mic-mic cand nu vorbea si il vad altfel, si nu ma mai mira sa vad ca engleza la el se aseaza la fel, cuvant cu cuvant, corecte toate, inca nevorbita, dar inteleasa. Pentru ca asa e el, trebuie sa aiba el incredere ca e totul cum trebuie ca sa-i dea drumul. E gelos. Apare intotdeauna cand pup pe altcineva. E inca mofturos si mananca incet. Reticent la tot ce e nou, dar a gustat scoici si chiar i-au placut, semn ca incet incet lucrurile se schimba si la el. Si e intr-o perioada cand iubeste laptele. Isi doreste in continuare sa fie bogat, doar ca incepe sa caute si solutii care tin de el. Ii place mult de Zana Maseluta, care aici aduce euro, nu lei, si de dragul ei acum stie sa-si scoata si singur dintii de lapte. Ii place acum in Italia si planuieste ca atunci cand va fi mare sa vina in vacante aici. E constient ca are cea mai buna invatatoare din lume, si e mandru de asta. Iar clasa I a reusit sa o faca in doua sisteme complet diferite de invatamant, unul preluat din mers si celalalt terminat acasa, in paralel. Si nu-i putin lucru. E diferit de mine la 8 ani. E diferit si de Mihai la 8 ani. E el insusi si ne intregeste pe toti.