sâmbătă, 13 august 2011

VISE DE NOAPTE

Sunt sus pe un platou ca o campie, cu cladiri parasite. Singura. Mi-amintesc ca am urcat singura, sa urci nu-i asa greu. Mi-amintesc si unde sunt treptele. Unde-i M? Nu ma poate ajuta, nu pot apela la el. As vrea un elicopter. Vreau sa cobor. Cativa oameni trec pe langa mine. Si dispar. Au coborat. Dar pe unde? Tigari colorate...
Ma pun pe burta si ma apropii de margine. Uite scarile! Dar pana la ele... n-am curaj sa cobor. N-am curaj nici sa ma mai uit o data. Dar vreau sa cobor. Copiii mei nu-s cu mine. Sigur am urcat dupa ceva, doar ca acum nu mai vreau decat sa cobor. Scarile par tot mai departe... mi se inmoaie genunchii numai cand ma gandesc la ele.

M-am trezit. Nu, n-am coborat. Cica e bine ca n-am coborat. Nu-mi plac inaltimile.