vineri, 31 decembrie 2010

2011

Cel mai tare imi doresc sa fim sanatosi. Si norocosi as vrea, daca nu cer prea mult.
Mi-ar place sa pot sta mai mult acasa. Fara sa raman fara serviciu...
As vrea sa reuseasca Cristian sa spuna toate sunetele, si sa inceapa cu dreptul viata de scolar, cu o invatatoare minunata.
As vrea ca Mihai sa ramana acel baiat minunat pe care-l stiu eu.
As vrea sa mergem in continuare la sala.
Cam atat.

La Multi Ani!

miercuri, 29 decembrie 2010

MOS CRACIUN 2010


Anul acesta ne-a prins fara poezie invatata. Asa ca, in dimineata de 24 decembrie, cine invata de zor?
Au ales "Printul Miorlau" de Nina Cassian, pentru ca o stiau un pic din serile cand le-am citit-o la nesfarsit, si pentru ca nu le-a prea suras ideea de a canta un colind. Au invatat-o destul de usor, desi Cristi a comentat la fiecare strofa care-i revenea de invatat. Mihai a invatat binenteles cel mai mult. Cand credeti ca au stiut cel mai bine poezia? Normal, dupa Craciun, cand au spus-o la mama.
Nu-i bai, ca si Mosului i-au recitat-o, cu multe emotii insa si cu un pic de ajutor de la mine.
Dar sa o luam cu inceputul.
Cristian a avut grija sa puna fursecul pentru renii mosului, iar renii au avut grija sa-l manance. S-a uitat mult pe geam, doar doar i-o vedea venind.



Mosul a venit incarcat ca de obicei. Le-a adus tot ce au cerut in scrisori si inca multe altele, puse de spiridusii lui anume pentru ei. Mihai, radiind de fericire, chiar a spus: " Mi-a adus Mos Craciun tot ce mi-am dorit! Tot! Si ce-mi doream de la MiniMax!". Iar Cristian, care a identificat ciocolata mare-mare chiar si ambalata, cand a deschis-o si-a vazut ca e Toffifee a ridicat mainile in sus si-a tipat: "Multumesc, Mos Craciun! Multumesc!".
Dintre toate cadourile, in top au fost sarpele rosu si ciocolata lui Cristian. Mihai doarme seara de seara incolacit pe sarpele lui, motiv de invidie pentru cel mic care m-a intrebat vreo doua zile cum sa faca el sa-i scrie lui Mos Craciun ca vrea si el unul, si sa i-l aduca a doua zi...
Ca niciodata, au scos din ambalaje tot ce-au primit, cu Mos Craciun acolo. Zburau hartiile cat colo si-i auzeai chiuind cand descopereau ce-i inauntru. Cand a plecat Mosul doar Mihai l-a condus la usa, Cristian era prea ocupat sa scoata ceva dintr-un ambalaj.



Mosul a avut grija sa le dea personal cadourile promise:






luni, 27 decembrie 2010

NINGE IAR, NINGE IAR, ESTE IARNA IAR

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti...

Exista undeva o imparatie alba ca zapada, unde copiii pot sa se tavaleasca in zapada necalcata de picior omenesc.
Aici fulgii au gust de inghetata si oamenii de zapada se fac usor, trebuie doar sa cauti un pic in zapada afanata bolovanii potriviti. In aceasta imparatie bulgarii mari nu cresc cand ii dai de-a dura prin omat, ci se fac mai mici, si mai mici. Aici orice om de zapada poate semana cu cineva, chiar cu tine sau poate cu mama ta... Orice tufis devine cazemata, orice catel devine prieten. Copiii pot face ingeri de zapada si totul devine magic, chiar si bulgarii reci care ti se strecoara sub gluga. Nimic nu poate strica farmecul imparatiei albe. Totul este curat si orice adult indrazneste sa intre redevine copil. Oare fulgii de zapada sa fie de vina?

duminică, 26 decembrie 2010

CASUTA DE TURTA DULCE

A fost dragoste la prima vedere. Le-am vazut pe net si tin minte ca am citit cam tot ce se putea citi despre ele. Asta se intampla acum 2 ani. N-am reusit niciodata de atunci sa ma pun pe treaba. Anul acesta am fost mai hotarata. Am luat-o de la inceput cu cercetarile si-am ajuns la concluzia ca mai bine imi fac eu tiparele. Nu-i greu. Trebuie doar sa pastrezi latimea egala fata-pereti si sa ai grija ca acoperisul sa depaseasca un pic marginile.



Pentru reteta m-am oprit la blogul Laurei Sava, careia ii multumesc pentru postarile amanuntite si pentru fotografiile minunate. Mi-au fost de un real folos, nu numai pentru casuta.

Asadar: 300 g miere, 150 g unt, 700 g faina (eu am pus un pic mai multa ca mi s-a parut ca e prea lipicioasa coca), 250ml lapte gras, 2 lingurite bicarbonat (eu am pus praf de copt), 1 ou, sare.
N-am pus scortisoara si nici alte arome specifice, pentru ca baietii mei nu le agreaza.

Royal icing: 2 albusuri batute cu 500 g zahar pudra (e o smecherie aici, compozitia nu trebuie sa iasa foarte teapana pentru ca se usuca foarte tare si nu lipeste cum trebuie).
Asa arata aluatul:



L-am lasat o zi la frigider si-am asteptat sa-mi vina ajutoarele din cantonament.
Cand au venit ei era tocmai buna.
Am pus foaia intinsa pe hartie de copt si acolo am taiat-o dupa tipare.



S-au copt foarte repede, cam in 10 minute.



Cat s-au copt peretii si acoperisul, Mihai si Cristian au facut formele de fursecuri din turta dulce:




Peretii au stat din prima. Mi-am adus aminte (si bine am facut) ca pe net toate fetele spusesera ca le-au prins si cu scobitori. Asa ca le-am fixat si eu.





Asa arata in prima seara. Fursecurile erau si ele gata:



Cristian nu s-a culcat pana nu a ornat cateva:



Dimineata am pus la indemana toate dulciurile cumparate special pentru casuta, de la ursuleti, arahide in ciocolata colorata pana la bomboane de guma si biscuiti. Am avut si tuburi speciale pentru ornat de la Dr. Oetker.



Am avut grija sa le scot dupa ce le-am dat sa manance. Chiar si asa le-au gustat pe toate de mai multe ori. Eu am fost responsabila cu zapada, ei cu acoperisul. Nu s-au lasat pana nu am pus usa si in spatele casei si mi-au facut galerie cand am facut turturii. Au fost foarte mandrii de mine ca am gasit o solutie pentru horn, pe care binenteles ca il uitasem...
In cateva cadre, ornatul casutei a decurs cam asa:







Apoi le-am dat liber la ornatul fursecurilor.











Au mancat amandoi cu multa placere din fursecurile facute de ei si au pus deoparte si pentru renii mosului.
Dar despre asta va povestesc alta data.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

OMUL NOSTRU DE ZAPADA

Mini-Song - Omul de zapada

Vezi mai multe video din muzica

Lui Cristi ii place de prima fetita, cea care apare la inceput.
Cautam un cantec sa-l atasez la postarea asta. Si m-a pus Cristian sa ascult o ora cantecul minisongului. Cred ca-i placea si melodia.
Avem si noi un om de zapada acasa. L-am facut pe perete, pentru ca afara nu-i zapada.
Se lipeste si se dezlipeste usor, asa ca si la anul il vom putea reconstitui. Si avem si caciula in loc de palarie.

joi, 23 decembrie 2010

BRADUL

Bradul i-a asteptat cuminte pe balcon. Pana acasa si-au facut planuri cum sa-l ia de acolo, daca trebuie taiat sau nu, si unde. Tati s-a ocupat de inghesuit bradul in suport si de toate beculetele. Impodobitul bradului le-a revenit copiilor, care deja sunt experti. Anul acesta au facut si ghirlande din hartie creponata, Mihai a fost cu ideea si tot el l-a invatat si pe Cristian. Foarte frumoase.