vineri, 20 martie 2009

POVESTI ON-LINE PENTRU COPII

TREI GRASANI

MICUL PRINT partea 1
MICUL PRINT partea a 2-a

Si de pe RADIO 3 NET, o parte din povestile pe care le auzeam in copilarie cu urechea lipita de difuzorul radioului:
- Noapte buna copii
- Colectia "Radio Prichindel"

ATELIERUL PENTRU PARINTI SI COPII - PARTEA A 2-A A CURSULUI

Am ramas datoare cu impresiile despre partea a 2-a a cursului pentru parinti. Despre prima parte am mai spus cate ceva prin ianuarie.
Imi amintesc ca a inceput un pic inspaimantator pentru mine ca adult venit dupa o zi de serviciu, dar s-a dovedit a fi o lectie mult mai importanta decat am crezut.
La inceput ne-a pus sa facem niste exercitii de pronuntie si de antrenare a muschilor fetei. Ciudat, greu, mai ales ca trebuia sa fim cel putin la fel de dezinhibati ca ea (actrita a teatrului Nottara). Culmea e ca exercitiile alea le-am facut pana la urma si cu picii, mai in gluma, mai in serios, si-a ramas unul din jocurile preferate. Atunci insa, m-au facut sa ma intreb ce naiba caut eu acolo...
Exercitiul consta in pronuntarea pe diverse intonatii a consoanelor urmate de R si apoi pe rand de toate vocalele. Adica:
BRA-BRE-BRI-BRO-BRU-BRĂ-BRÎ
CRA-CRE-CRI-CRO-CRU-CRĂ-CRÎ
DRA-DRE-DRI-DRO-DRU-DRĂ-DRÎ
FRA-FRE-FRI-FRO-FRU-FRĂ-FRÎ
si tot asa pana la finalul alfabetului, frazele astea spuse fie ca o mirare, fie ca o acuza, fie ca o afirmatie obisnuita, in fine, mereu in alt fel, dar cu gura cat mai bine conturata, larg deschisa.
Ma cam dureau falcile la sfarsit si parca nu mai eram prea atenta.
Dar ca exercitiu de pronuntie este intradevar foarte bun.
Apoi am trecut la exercitiile de imaginatie, cele care trebuiau sa ne readuca la nivelul de joaca si intelegere a copiilor nostri.
Ne-a pus pe fiecare sa spunem un cuvant, orice ne trecea prin cap. Apoi, rand pe rand, sa inventam o poveste in care sa includem fiecare cate un cuvant din cele spuse, conditia fiind ca totusi povestea sa fie interesanta. A iesit o musaca haioasa. Nu cred ca am fi reusit sa captam interesul unui pusti, dar ne-am distrat.
Apoi am incercat sa creem o poveste frumoasa, incepand cu DIN FERICIRE, urmatorul continuand cu DIN PACATE, intr-o ordine aleasa de ea la intamplare, fiecare incercand sa adauge elemente cat mai captivante la ceea ce creasera precedentii.
Dar cel mai fain exercitiu de imaginatie a fost ultimul cand practic am pus in scena povestea Scufitei Rosii, cu personaje mai multe ca in povestea originala ca de, eram mai multi. Asa ca pe langa Scufita Rosie, Bunica, Mama, lup (care era tanar si trebuia sa fie sarmant), Vanator, au mai intrat in scena o ciupercuta, un iepuras, si Matusa Scufitei. A iesit o poveste delicioasa, am ras toti cu lacrimi, ne-am distrat copios, iar daca au filmat toata sceneta, sunt sigura ca ar putea fi model de piesa moderna in orice moment.
Si pentru ca oricum, odata ajunsi terminati de la serviciu, picii nostri ne iau drept fresh, putem cand ni se joaca printre oale, cratiti, si ne stau in calea diverselor urgente gospodaresti, sa dam din gura antrenandu-i si pe ei in acest joc al imaginatiei. Pot fi ei personajele povestilor cunoscute, sau pot da solutii pentru iesirea din situatii noi. De exemplu, Fat Frumos sigur s-ar spala pe maini inainte de masa... Sau cum ar face oare imparatul sa nu mai fie atat de rea imparateasa...

CRISTIAN VREA SA SCRIE


L-am ajutat. Recunoaste insa mare parte din literele unui cuvant si e foarte curios de cum se scriu literele pe care nu le stie. Se vede destul de usor unde n-am mai fost langa el. In loc de cizme a crezut ca sunt pantaloni. Da, stiu, ce e sub poza n-are a face cu substantivul pe care zicea el ca l-a scris. Dar scrisese intai pe hartia pe care exersam impreuna, apoi pe "curat", adica pe revista.
SAC a scris singur. Iar la OU mi-a trebuit multa putere de convingere sa adauge si U, pentru ca lui i se parea suficienta litera O.
E fascinat de temele lui Mihai si il invidiaza ca merge la scoala, desi Mihai ii spune mereu ca ii placea mult mai mult cand era la gradinita. Cristian cred ca are impresia ca il pacaleste, asa ca intr-o zi m-a intrebat daca nu poate sa sara 2 grupe la gradinita, ca sa poata merge si el la scoala.

LALEAUA

O LUAM DE LA INCEPUT CU SPERANTA

Ultima raceala sau ce-o fi fost, m-a facut sa simt iar nevoia unui doctor pediatru. Si pentru ca am ezitat pana in ultima clipa sa-i deranjez pe cei la care mergeam inainte, au iesit la suprafata toate nemultumirile mele legate de ei. Imi doresc un doctor
- in care sa am incredere - si asta e maaare lucru, ca am devenit o super-carcotasa, nu ca as stii eu mai multe ca ei, Doamne fereste, dar pentru ca am patit destule si nu-mi convine deloc sa faca cineva incercari pe copiii mei;
si care:
- sa fie priceput in meseria asta
- sa poata fi gasit, nu sa-mi fac programare la el peste 2 saptamani sau o luna...
- daca s-ar putea sa raspunda la telefon, si-n w-end ca si atunci debutam cu miscoci (si de obicei atunci e jalea mai mare);
- sa nu lesine cand vi cu o idee;
- sa aiba rabdare sa asculte ce i s-a intamplat micutului,
- sa sara intai cu naturiste, homeopate, abea apoi cu substante de-astealalte, iar cand e de-un antibiotic sa nu ne dea cele mai tari din farmacie (pentru ca am vazut eu ca si alea mai slabe au efect...).

Eee, multe vreau, nu?

- Si sa-mi explice cum, cat si de ce da medicamentele. Ca io oricum ma informez dupa, nu de alta dar sunt patita. Mi-ar mai place sa ne faca si niste analize dar sa stie sa ma trimita la un laborator in care macar el sa aiba incredere, daca tot chinui copiii.

Stiu ca si ei sunt oameni, deci supusi greselii. N-am avut eu parte chiar de cei mai rai, m-am inteles cu unii din ei chiar foarte bine, dar am obosit sa alerg, sa ma informez, sa fiu eu nevoita sa hotarasc. Fiecare la un moment dat m-a lasat balta. Si unele informatii puse cap la cap dau cu minus...

Am o recomandare de un doctor nou.
Dupa primele cercetari google-esti are 2 bile albe:
1. s-a luat in piept cu Ministerul sanatatii pe tema vaccinului impotriva cancerului de col uterin
2. are si specializare pe homeopatie
Privesc inainte cu speranta...