joi, 18 decembrie 2008

Esec

Alaltaieri am aflat intamplator ca Mihai are de invatat pentru serbare de maine nu o strofa cum stiam eu, ci 3 pagini... Luat la intrebari, Mihai a dat-o la cotit. Asa era. Si cand imi amintesc cum imi povestea el ca unii copii n-au stiut rolurile si doamna i-a dat afara de la serbare... si cum repetam noi seara pentru serbari si el imi zicea voios strofa pe care o invatase din prima zi.
A fost o lovitura care m-a lasat fara replica. Il oprisem din joaca lui fara de griji, eram dupa un w-end cand il lasasem in pace ca sa se mai linisteasca copilul dupa atatea examene si lectii... Iar el era senin ca o zi de primavara.
A plans, a motivat ca i-a fost frica sa-mi zica (desi se prinsese de 2 saptamani cat are de invatat). Deci copilului meu ii e frica sa-mi zica atunci cand are o problema. Groaznic. Sincer, am avut un soc, apoi am intrat in depresie. In timpul asta l-am ajutat sa invete strofele. Deci am gresit undeva, si am gresit grav!
Abea a doua zi am realizat ca la cat era el de linistit, posibil nici sa nu-l fi interesat asa mult ca are de invatat mai mult. Am patit-o si eu, dar eram clasa a 3-a cand am realizat ce e cu scoala. O fi aceeasi poveste. Daca e asa, mai pot sormi linistita.
Ne-am impacat din seara aceea, tati n-a fost anuntat ca sa nu se mai enerveze si el, i-am explicat cum am stiut eu mai bine care-i treaba lui si care-i a mea in ceea ce priveste scoala, am incheiat seara cu speranta ca mai poate invata inca tot pentru serbare, deja retinuse destul din ce avea de invatat, iar a 2-a zi cand am venit invatase tot. Singur. Asa cum ii spusesem eu ca putea sa fi facut daca vroia sa nu stiu eu. Adica sa-si citeasca singur de pe foi. Si asa a facut. Azi am mai repetat impreuna un pic. Stie tot. Mai ramane cum o impaca pe doamna dupa ce a facut pe prostul 2 saptamani. Are o sansa maine inainte de serbare daca-si cere scuze, si la serbare daca-i demonstreaza ca stie.
Stie si katasurile, deci pot sa ma mai linistesc si cu examenul de sambata. Mai repetam 2 seri si o sa fie perfect.
Doamne ajuta!
Din pacate, increderea mea in el acum tinde spre zero. Iar eu inca mai caut unde am gresit si ce mai pot remedia. Am cam tipat la el, am fost cam nervoasa ultimele saptamani, nu mereu, dar probabil destul. Simt ca incep sa ma transform intr-un adult si nu sunt pregatita.