miercuri, 31 decembrie 2008

LA MAMA ACASA





BILANT

Nu pot dormi. Nu stiu de ce.
Ultima zi a anului. Cand o fi trecut anul acesta? A trecut ca un accelerat prin viata mea. Prea repede. Dar mai bine ca a trecut.
Moment de bilant, de sperante.
Senzatia ca incepe ceva nou, un nou inceput.
Anul acesta eu personal n-am dus-o prea bine. Asa ca bilantul de anul acesta se va referi strict la copii. Pentru ca orice altceva imi vine in minte si nu are legatura cu ei imi lasa un gust amar. La anul insa va fi mai bine. Trebuie.
Deci, daca stau si ma gandesc la anul acesta, ce-mi vine in minte?
Cristian care nu mai plange la gradinita
Cristian care vorbeste
Mihai singur in cantonament si un sempai si-un sensei uluiti de cat de bine s-a descurcat el, si de cat de bine educat e...
Mihai in primele zile de scoala
Mihai campion
Cristian hotarat brusc sa faca si el karate
Cristian serios la karate, 2 ore ne-ntrerupte
Cristian plangand dupa "chimino" si bucuria cand si-a primit chimonoul
Mihai la examenul de 7 kyu
Mihai invatand intr-o ora o poezie cat China...
Mihai care trebuie totusi impins de la spate, dar care face fata cu brio oricarei provocari
Cristian spunand litera de inceput a cuvintelor, facand puzzel sau facand adunari si scaderi
Cristian scriind cifre si litere si Mihai marele profesor
Cristian laudat de educatoare
Mihai care plange in loc sa spuna ce vrea sau cum vrea
Eu rea, si-mi pare rau... Si-as vrea sa nu mai fiu asa de sefa si asa de rea uneori.
Promit ca o sa ma stradui mai mult.
Ca o sa incerc sa rad si sa ma joc mai mult cu ei si pentru ei.
Ca o sa-mi pun ordine in ganduri si ca o sa ma echilibrez.
Stiu ca am fost ciudata anul acesta. Asa m-am perceput si eu, nu numai cei din jur. Si nici eu nu m-am putut suporta pe mine uneori, dar pentru ca ma cunosc m-am iertat mai repede si mai usor.
Ce s-a mai intamplat anul asta?
Copiii mei au trecut de la jucarii la jocuri
Au aparut si primele imbranceli, dar s-a trecut usor peste ele, si-n 99% din cazuri copiii mei au fost cei mai buni prieteni
Am inaugurat si am sustinut atelierul, sau serile de creatie
Am facut poze muuulte, unele chiar foarte frumoase
Mihai a facut poze super reusite, drept pentru care a meritat aparatul foto pe care l-a primit de ziua lui



Mihai si Cristian, asa cum sunt ei, cu tot ce sunt ei si cu toata bucuria pe care o radiaza

Si nu in ultimul rand, anul acesta a aparut un nou nepot, cret si scump, Adrian.


Si mi-am facut blog.

marți, 30 decembrie 2008

ZILE LIBERE

Ce bine e acasa... Am timp sa fac si prajituri, si piata, si sa vad si un film daca vreau. Nici n-am simtit nevoia sa dorm la pranz. Oau, uitasem cum e.
Anul acesta e primul an cand fac cozonacul cu Cristian, Mihai doar ne-a pozat, n-a avut chef sa participe.



Am timp si de net si pentru ca am mintea mai limpede am descoperit si cum sa fac sa pun poze pe blog de acasa...
Si am fost si la teatru cu picii, pentru ca suntem in vacanta de la karate si cei de la Tandarica au fost tare draguti si si-au lungit un pic stagiunea.











Si, era sa uit: A NINS! Prea putin sa se si depuna, dar a nins!
a

luni, 29 decembrie 2008

CRACIUN 2008

Marius n-a avut internet 3 zile, tocmai cele de Craciun... Am adus iepurasul acasa cu tot cu cusca, si s-a gasit un coleg - un adevarat Mos Craciun - care sa ma aduca pana acasa cu masina cu cusca cu tot, ca altfel probabil ca jumatate din drum l-as fi facut cu cusca in brate.

Iar Marius a acceptat sa-l tinem in sufragerie!!! Minune mare, ce sa zic, dar era Craciunul.
Daca trec cu vederea ca am fost un pachet de nervi, acum analizand la rece se pare ca a fost un Craciun tare fain. Iar nervii se mai duc ei cu somnul...

Mos Craciun a venit in persoana la Bica.

Mihai a cantat, Cristi s-a incurcat si-am scurtat poezia (in corul celor in varsta care au comentat de cand a inceput-o ca e prea lunga, ca n-o stie...), dar Mosul a fost bun si ne-a umplut ca-n fiecare an casa cu jucarii. A fost cam zapacit el anul asta si a incurcat cadourile noastra cu cele rezervate nasilor, dar nasii au fost tare draguti si ni le-au dat inapoi chiar atunci. La Dragos iar a uitat un ditamai joc, o macara mare cu tot felul de accesorii (la fel ca cea pe care a rezolvat-o Cristian cu vreo 2 ani in urma), dar si el a fost tare dragut si l-a adus la bunica unde venise si fratele cu cumnata si nepotii si ... surpriza, Mosul lasase si la ei un cadou de-al nostru!

Cristian a comentat ca Mos Craciun a fost cam slab si cam inalt, desi stie el ca mosul e gras si are barba mai lunga... Si cel care a venit la gradinita era cu siguranta mai gras, dar ala avea peruca.
Am convenit ca ala era un ajutor al mosului. Ca cel adevarat inca mai avea de impachetat cand a facut el serbarea. Desi, daca e sa ma iau dupa Mihai, totusi spiridusii au impachetat mare parte din cadouri, altfel nu se explica cum de au ajuns cadourile noastre raspandite in atatea case. Ca doar Mos Craciun nu greseste, nu?







miercuri, 24 decembrie 2008

Spiritul CRACIUNULUI

Ieri seara m-am simtit ca-n filmele alea americane despre Craciun. Cand apar minuni la fiecare pas si oamenii-s mai buni si zambitori. Si totul e posibil.
Am venit dintr-un cartier nu prea select seara tarziu, cu bagaje muuulte de nu mai puteam incape pe usa de la tramvai. Si cand am coborat am agatat una din pungi de ... o bara probabil - de la scara, si mi-au curs toate bucatile din jucaria de acolo. Multe, si necunoscute mie ca erau trimise de cineva pentru altcineva... Si-au sarit un tanar si-o tanara si m-au ajutat. Inca el vroia sa mi le urce in tramvai, si m-a si asigurat ca vrea sa ma ajute, nu sa le fure... E adevarat ca era cam tuciuriu, iar eu probabil i-oi fi aruncat o privire mai ingrijorata, dar era pentru ca tramvaiul nu avea de gand sa ma astepte pe mine sa ma adun. Iar fata mi-a dat punga ei personala, dupa ce a golit continutul si l-a indesat in poseta. Am ramas paf. Nu mi s-a mai intamplat.
Am plecat zambind si... culmea, minunile au continuat!
La metrou, dupa ce am incercat fara nici un succes sa imi folosesc una bucata cartela gasita cu greu prin buzunare, m-am inhamat sa ma duc sa-mi cumpar alta. Eeee, tipul care era de paza a sarit si m-a intrebat cum ma poate ajuta!!! Si mi-a luat cartela veche, a indoit-o, a bibilit-o, si nu asa, intr-o doara, ci cu simt de raspundere. Cert e ca a mers, si nu mi-am mai eliberat eu o mana sa pun cartela, m-a ajutat tot el!
Acum e adevarat ca scriu asta de la serviciu... ca l-am ajutat pe Mos azi noapte la impachetatul cadourilor pana la 3... si ca mai am o groaza de treaba acasa... dar nu-i asa ca e frumos?
E primul an cand simt ca e cu adevarat Craciunul. Si culmea e ca tine mai multe zile decat zice lumea.

luni, 22 decembrie 2008

A venit MOS CRACIUN!

Ieri, cand mancam noi de pranz, Mos Craciun a venit, el stie pe unde si cum, si ne-a lasat pe balcon un brad frumos si maaaare, de nici nu se mai inchidea usa la balcon. Mihai a terminat primul de mancat si el a fost cel care l-a descoperit. Intai l-a suspectat pe tati ca l-ar fi cumparat din piata. - Cum sa-l mai fi adus si pe asta, tu n-ai vazut cate am cumparat din piata? Ia uite cat e de mare... nici nu pot sa-l ridic! Deci l-a adus Mosul. Dar pe unde? Ca nu l-a auzit nimeni. Si cum l-o fi bagat pe geamul de la balcon? Ridicati pe varfuri, Mihai si Cristian inspecteaza de la geamul de la balcon, doar doar or mai vedea renii Mosului. - Uite mami si la balconul din fata a adus brad. - Unde mami? Unde? - Uite acolo la etajul 8. Si mai jos, unde e balconul ala deschis. - Mama! Ce de brazi a adus! In fiecare an Mos Craciun ne aduce cate un brad si-l lasa pe balcon. Anul acesta l-a adus mai repede decat de obicei. Bradul de anul acesta, poate cel mai frumos brad din istoria familiei noastre, a fost impodobit de copii. Si acum chiar ca este cel mai frumos brad. Si-n casa miroase a sarbatoare. La noi Craciunul a inceput ieri.

Cum sa nu-l iubesti?!

Ieri m-am dus sa-mi iau copiii de la karate. Sempai facea bilantul anual.
In grupa in care sunt ei copiii au varsta intre 4 ani (Cristian), 7 (Mihai), apoi 9 ani si pana la 20 si ceva ani.
" Singurul, dar singurul de aici din sala care pune suflet cu adevarat, si se supara cand greseste sau cand nu-i iese ceva, plange cand le-ncurca.... se crispeaza tot si se vede pe fata lui ca sufera, este Mihaita, da, Mihai asta mic. Daca ati pune macar pe jumatate cat suflet pune Mihai pentru sportul asta, ar fi nemaipomenit.
Ce-i rau e ca Mihai o sa sufere enorm in viata, asa punctual si serios cum este, o sa dea piept cu toti ceilalti si o sa trebuiasca sa se lupte cu toti...
Indiferent cat faceti sau pentru ce faceti sportul asta, va veti aminti toata viata de ce am vorbit aici, de ce ati invatat aici. Si asta n-o sa va poata lua nimeni niciodata."

O FAMILIE DE ARICI


duminică, 21 decembrie 2008

VACANTA

Gata, am terminat si cu examenul de centura. Cu felicitari la scena deschisa. Si asta din partea lui sensei, ceea ce ne-a facut sa ni se umfle penele de mandrie. Tati era bun de pozat, dar la el era aparatul foto... Cand am ajuns acasa si l-am pupat sa-l felicit pe micul karateca pentru cei 7 kyu obtinuti, mi-a dat un pupic luuuung lung si-un multumesc mami care a anulat rapid toate nemultumirile mele din ultima vreme. Deci a inteles pentru ce l-am batut atata la cap si ca fara munca nu poti obtine nimic. Iar ce-a obtinut el ieri nu-i numai tresa ci si respectul colegilor si al lui sensei. Am terminat si cu serbarile, foarte frumoasa a lui Cristian si plictisitoare la Mihai. Si pot spune in sfarsit ca a venit VACANTA! Acum trebuie doar sa am grija sa mai fac cate ceva cu Mihai pentru scoala si-n rest, joaca! Ne linistim si o sa cautam niste poezii frumoase pentru Mos Craciun. Stim si un cantecel foarte frumos, doar sa aiba Mosul timp sa stea.