luni, 30 martie 2009

PRIMAVARA?


Cum apare un pic soarele, cum lasam totul balta si fugim afara. Role, trotinete, creta, baloane de sapun. Sarim peste somnul de pranz (atat de necesar lui Cristian), nu renuntam totusi la masa ca de, mancai cum suntem daca ne razbeste afara e jale. Am umplut un rucsac cat China, ca nu-s in stare sa ma hotarasc ce sa las acasa. Si ne-am facut de cap. Si baietii astia mari s-au luat la intrecere, de mi-a plans Mihai in parc ca-l intrece ta-su pe role pentru ca e un trisor, nu ca e de 2 ori mai mare ca el si de o suta de ori mai rotund... Si-am stat noi in parc pana i-a razbit pe barbatoi setea. Si cum in rucsac binenteles ca nu pusesem apa, ne-am luat toate nebuniile si ne-am intors acasa. Pe drum ne-am mai facut cu 2 sticle de 2 litri de apa plata, si cu multe gogosi cu ciocolata.
Minunata vreme, macar de-ar tine mai mult de-o zi.
Cristian a adormit pe canapea la Teleenciclopedia si si-a dormit somnul de pranz de la ora 19 la 23... cand cu greu l-am mai convins ca trebuie sa doarma de noapte.
De tati ce sa mai zic, ca la 10 minute dupa Cristi a cedat si el. Si uite asa mi-am petrecut eu cu Mihai a doua parte din primavara de ieri.
Mi-a povestit multe episoade cu dragonii puterii. A inceput cu episodul 1 si cred ca mi le-a insiruit pe toate. Ce nu-mi placeau mie inainte, dar ce m-au plictisit aseara. Am reusit la un moment dat sa-l opresc si ne-am jucat jocul cel nou cu pirati. M-a batut si el si tigrul care juca in locul lui Cristi. De doua ori. Apoi a luat-o iar cu dragonii. Cand a respirat un pic l-am luat la calculator si l-am initiat in navigarea pe internet. O fi bine, n-o fi, am facut-o. I-am aratat si blogul si-a comentat ca nu scriu cu caractere romanesti... Oricum, s-a straduit sa citeasca si-a invatat cum sa intre. I-am aratat si blogul fetitei de 8 ani care scrie povesti si chiar i-am citit povestile. Nu pe toate, dar destul cat sa-i deschis apetitul. Si ca o mama desteapta ce sunt i-am gasit un site cu jocuri. Bine, ideea nu era sa se rezume la jocuri (site-ul, www.magicland.ro, e unul dintre cele mai destepte gasite de mine pt pici care incep sa citeasca si nu numai, si e gasit de muult, de cand era Mihai mic), dar asta a iesit pana la urma, pentru ca cu jocurile am inceput. M-a dat gata cu atentia lui distributiva si cu rapiditatea cu care prindea si rezolva toate nivelele. Cu siguranta o sa fie un bun sofer. Ete, aici nu-mi mai seamana si tare ma bucur. Acum insa e innebunit cu jocurile alea si lupta pentru un loc la calculator se anunta si mai crancena in familie. Sper sa descopere si restul site-ului. Il mai las vreo doua zile sa vedem daca intra si pe altele pe acolo.
Cam asta am facut noi ieri.
Azi am dat-o-n bara la karate ca ne-am prezentat o ora mai tarziu. De, daca nu e nici un adult in familia asta. De unde sa stiu eu ca s-a schimbat ora? Ce, eu ma uit la televizor? Sau ma mai intereseaza pe mine dupa ce trec de 25, in ce zi a lunii suntem? Bine ca nu trebuia sa ma duc la serviciu.
Seara ne-am petrecut-o la ziua lui Doru, cu multi pitici voinici si-o printesa mica mica. O sa pun si pozele. Acu stau ca moaca pe calculator, ca de, am gasit si eu liber si nu mai sta nimeni pe capul meu. Si maine o sa dorm pe mine. Da, dar poimaine, cine intra in concediu! Io!

vineri, 27 martie 2009

CAM CE POATE GASI O MAMA ACASA DACA INTARZIE UN PIC


Special pentru mine facuta.
Acum, e adevarat ca n-am facut o poza de ansamblu sa se vada cam in ce hal era sufrageria... Covorul nu cred ca mai iese la o culoare. Dar a trecut oricum prin multe si probabil ca o sa mai treaca, nu s-a ajuns inca varsta la care sa pun covor nou.
Si mai conteaza? Uitati-va la el ce mandru e!

PREMII







Luuumeeeee luuume! Am primit premii! Multe.
Ii multumesc frumos Andrei-bell.
Acu ca m-am prins care-i treaba cu ele, le dau si eu mai departe Marei, alaturi de urarile mele de sanatate, si lui nepota-miu, pentru ca a ajutat la curatenie.

miercuri, 25 martie 2009

VICTOR TEISANU

Copiii mei trebuie sa stie ca undeva, prin genele lor, alearga si o gena poetica. Dovada: poetul VICTOR TEISANU, membru al Uniunii Scriitorilor, o personalitate extraordinara, care si-a pus amprenta in destinul multor oameni, nu numai din Darabani.
Cu mandrie o spun, imi este ruda.
Mi-l amintesc ca pe un om bland, mereu cu zambetul pe buze.
Biroul lui mi se parea un sanctuar in care intram in varful picioarelor. Intr-un sertar avea o colectie de ceasuri vechi cum n-am mai vazut nicaieri de atunci, fiecare ceas cu povestea lui.
Un om mare care juca si joaca tenis...

Un om langa care mi-ar fi placut sa cresc.

marți, 24 martie 2009

GRUIA TREBUIE AJUTAT

Peripetiile unui parinte prin sistemul pentru copii cu handicap. In patru parti.

Este un articol preluat de pe Ziarul Copiilor, intradevar un ziar de nota 10

Sper ca nu se supara nimeni pe mine ca l-am postat aici, dar chiar ar trebui sa-l citeasca toata lumea.

Despre cum il putem ajuta pa Gruia puteti citi si aici, tot pe ziarul copiilor.

Priviti filmuletul ACESTA si o sa intelegeti.

luni, 23 martie 2009

CUM SE MANANCA SPANACUL

Copiii mei nu mai mananca de mult spanac gatit, desi cand erau mai mici le placea. Nici Popeye Marinarul, nici faptul ca noi mancam cu placere langa ei nu-i conving ca e bun. Mihai mananca insa spanacul crud, la fel cum roade cu placere cartof sau dovlecel crud.
Dar nimic nu-l poate convinge pe pici sa guste ceva ce nu-i inspira lui incredere, chiar daca mananca toti langa el.
Seara de azi probabil ei si-o vor aminti ca pe o seara obisnuita. Eu insa mi-o voi aminti ca seara in care Cristian a mancat frunze de spanac si ardei rosu.
Ca ajutor l-am avut pe Mihai care, foarte mandru, si-a facut primul un sandwish magic (si care azi a uitat sa se strambe la snitele ca-s facute cu ou...), si tot ca ajutoare au fost un strop de ketchup si de maioneza (facuta in casa).




LA MULTI ANI MICKY

Micky a implinit 3 ani. Ii dorim sa fie sanatoasa, norocoasa si cel putin la fel de iubita cat e acum! O mai pupam inca o data toti 4!


Restul pozelor de la petrecerea de ieri le-am pus in album.

ALAPTATUL, NIMIC MAI NATURAL

Mereu mi-am pus problema, daca ma nasteam cu o suta-doua de ani in urma, ce ma faceam daca nu ruseam sa alaptez? Poate traiam intr-o familie saraca, fara vaca, fara alternative. Ce se intampla, murea copilul de foame, nu? Mamiferele credeti ca au problema asta, nu pot alapta? Nu! Totul vine de la sine. Cum de numai la noi oamenii alaptatul e o asa mare problema.
Cand am nascut primul copil nu aveam internet. Carti despre cresterea copilului erau doar cateva pe piata si unele nu-mi placeau, altele erau foarte scumpe. Am imprumutat 2 care m-au ajutat enorm sa trec peste multe probleme. Mai tarziu am descoperit www.desprecopii.com si am regasit multe solutii la care ajunsesem si eu, dar cu ce pret... Acum e mult mai simplu. Gasesti pe net filmulete despre pozitii corecte de alaptat, exista creme care fac minuni, informatia e peste tot, numai sa fi interesat sa citesti.
Toata lumea e de acord ca puiul trebuie alaptat cat mai repede dupa nastere si la cerere. Nu hranit de asistentele maternitatii ca sa doarma sa nu deranjeze. La noi in maternitati n-am prea auzit multe mamici care sa fi fost invatate sa alapteze. De obicei te trezesti cu copilul in brate si adormit. Se presupune ca stii tot. Se mai si tipa la tine ca de ce nu stai pe unul din scaunele tepene de pe margine, esti privita ca o ciudata ca vi cu copilul in brate spunand ca nu stii ce sa-i faci.
Am trecut de 2 ori prin asta, la primul copil pur si simplu trageam de asistente sa-mi explice. Am avut marele noroc de a da peste o asistenta tanara care a stat o noapte de serviciu si care venea si ma trezea ori de cate ori se trezea copilul. Si nu-i dadea nimic decat dupa ce ii dadeam eu. In rest, toate se purtau la fel. Am fost privita cu repros si ca am desfasat copilul sa ma uit la el. De-aia am ajuns acasa si nu stiam sa-i pun nici pampersul.
Am vazut fete care faceau in cele 2-3 zile cand stateau in maternitate, febra laptelui. Stiti ce li se spunea? Aaa, ai facut febra laptelui, sa te mulgi ca altfel dai de belea. Atat! Cum sa te mulgi? Sau sa iti explice care-i treaba. Nu.
Cam asa se promoveaz alaptatul in maternitatile romanesti.
La mine acasa a venit la primul copil o mare doctorita, renumnita, celebra. Adusa de bica cu masina, unsa, tot ce trebuie. Mi-a examinat copilul, mi-a dictat o lista cu ce am voie si ce n-am voie sa mananc, iar la intrebarea: cum sa-l alaptez ca nu reusesc, mi-a raspuns senin: o sa alaptezi. Atat. Marea somitate. Nu mai zic ca fiu-meu avea o secretie la ochi regasita intamplator de mine cateva zile mai tarziu intr-una din cartile pe care le aveam acasa. Se numea "ochi lipiciosi", si putea da complicatii daca nu era tratata in primele zile dupa nastere. La examenul de acasa dr.-ita a zis ca nu-i minic. Cand am sunat-o ca aflasem eu ce-i, mi-a dat prin telefon tratamentul.
Dar despre doctori, alta data.
La Mihai am facut rani. Eram oricum in urma cu productia de lapte, copilul meu aveusese 4 kg la nastere, o foame de copil de o luna, iar eu in maternitate luasem startul tarziu, dupa o zi jumatate. Refuza sanul, nu reusea sa se pozitioneze, iar cand o facea, mie imi ieseau ochii din cap. I-am bagat completare pentru ca doctorita m-a anuntat senin ca urla de foame, ca se deshidrateaza si isi forteaza rinichii (avea 4 zile) si ca trebuie suplimentat. Cheauni cum eram am cumparat un biberon si multe tetine, unele gaurite (dar cu gauri pentru pentru copii mai mari...), altele le gauream noi, vai capul lor, ca din 3 tetine reuseam una. Cert e ca puiul a inceput sa vomite, ca ii venea prea tare de la biberon. Au urmat ecografii abdominale, ore intregi de stat cu el in brate la verticala - la recomandarea doctoritei (binenteles ca erau si guri care ziceau ca-l rasfat ca-l tin in brate), regurgitari cu sange (fuga la urgente - dar era de la ranile mele...). Cand totul era de fapt foarte simplu. Afurisitele alea de tetine erau problema. Dar cine sa-mi zica?!
L-am alaptat pana la 7 luni. Mereu cu completare.
La cel de-al doilea copil m-am documentat serios. Am citit tot ce se putea citi pe net, si-n limbi straine. A doua zi de la nastere deja aveam rani. Pana la o luna si jumatate i-am dat completare. La 6 saptamani, cand am reusit sa-l alaptez exclusiv am obtinut cea mai mare victorie din viata mea. Si nu glumesc.
Am descoperit cat e de comod alaptatul (fara fiertul biberoanelor, fara repezeala cu care trebuia sa fac un biberon pentru ca copilul urla de foame, fara cutiile pe care le caram cu mine oriunde mergeam). Cat e de placut, ce legatura unica leaga copilul de mama lui, stiam.
Am alaptat un an si 10 luni, la cerere, peste tot. Nu este nimic indecent, pentru ca o poti face si in public fara sa vada nimeni nimic.
Datorita alaptatului Cristian a trecut peste episoade de enterocolita. De fiecare data am alaptat pentru ca eu am hotarat, doctorita lui pediatra interzicandu-mi acest lucru. Dar in conditiile in care puiul meu nu mai manca si nu mai bea nimic, riscam daca renuntam si la alaptat sa ajunga in spital deshidratat. Instinctul matern a avut castig de cauza si de data asta. Mai tarziu am intalnit si alte mame care au gasit si ele solutia tot in interzisul alaptat. Si atunci stau si ma intreb, oare de ce pediatrii n-au inteles ca alaptatul ajuta?
Concluzia la care am ajuns eu: alaptatul este cel mai sanatos dar pe care-l poti face copilului tau. Este de nepretuit pentru sanatatea lui, pentru linistea si alinarea lui.
Si da, un copil se poate satura numai din alaptat, fara apa sau ceai.
Nu sunt de acord nici cu afisul pe care l-am vazut in autobuz acum vreo doua saptamani, afis care sustinea ca daca nu alaptezi copilul moare (era o mama cu 2 gemeni, unul se nascuse mai mititel si afirmau ca unul fusese alaptat si unul hranit cu formula, iar cel hranit cu formula tocmai de-aia murise...), si nici cu aberatiile de pe posturile noastre cum ca alaptatul este toxic. Chiar atat de incuiati suntem? Sau nici copiii nu pot fi pusi mai presus de bani?
Asta in timp ce in aproape toate tarile civilizate exista asociatii care te ajuta la fiecare pas, si nu numai cu sfaturi, sa nu ii rapesti copilului tau dreptul la alaptat.
Pun aici link-uri utile pentru alaptat, de la noi:
INTRATI AICI
INTRATI AICI
3. si cel mai complet, de pe forumul.desprecopii.com.
Si doua bloguri: andra-bell si Mami, alapteaza-ma!.
Si organizatia care se afla cam in toate tarile civilizate, LA LECHE LEAGUE! La ei pe site puteti alege oricare din tarile in care functioneaza si puteti obtine astfel informatia si-n alta limba.

duminică, 22 martie 2009

VORBAREATA

Mia zis mie sotul odata, dar n-am crezut. Ca de, asa-s taurii, caposi. Pana nu li se lumineaza lor beculetul, poti sa mori ca nu te cred. Da, acum recunosc, m-am transformat intr-o mare vorbareata. Mai ales cand e vorba de copii, sa te tii. Si cand ma gandesc ce mutulica eram in copilarie...
Asa ca o sa ma descarc aici, luand incet fiecare problemuta care ma face sa turui ca disperata.
Pentru inceput cred ca o sa vorbesc despre alaptat. Nu de alta, dar mi-a ramas pe creier stirea pe care am vazut-o datorita blogului andrei-bell.
Cum fac rost de putin timp.

USTUROIUL

Azi Cristian a facut mofturi la masa de seara. Aveam peste cu mujdei de usturoi. Ii place de obicei, chiar foarte mult. Numai ca acum probabil nu avea chef, asa ca s-a luat de mujdei. Ca nu-i place, ca nu vrea... Figuri, io ma enervez, il dau jos de la masa si il duc pana la urma la baie sa-l spal pe fata si sa-l calmez. Pana la baie ma calmez eu. Apoi in timp ce-l spal incep sa-i explic cum pe vremuri oamenii nu aveau medicamente cum avem acum, beau ceaiuri si-n loc de antibiotice mancau usturoi. Demult, si pe vremea lui Mihai Viteazu...
- Da?, ma intreaba el nesigur.
- Da, ii spun eu foarte sigura pe mine.
- Pai mami, dar Mihai Viteazu a murit. De ce a murit?

vineri, 20 martie 2009

POVESTI ON-LINE PENTRU COPII

TREI GRASANI

MICUL PRINT partea 1
MICUL PRINT partea a 2-a

Si de pe RADIO 3 NET, o parte din povestile pe care le auzeam in copilarie cu urechea lipita de difuzorul radioului:
- Noapte buna copii
- Colectia "Radio Prichindel"

ATELIERUL PENTRU PARINTI SI COPII - PARTEA A 2-A A CURSULUI

Am ramas datoare cu impresiile despre partea a 2-a a cursului pentru parinti. Despre prima parte am mai spus cate ceva prin ianuarie.
Imi amintesc ca a inceput un pic inspaimantator pentru mine ca adult venit dupa o zi de serviciu, dar s-a dovedit a fi o lectie mult mai importanta decat am crezut.
La inceput ne-a pus sa facem niste exercitii de pronuntie si de antrenare a muschilor fetei. Ciudat, greu, mai ales ca trebuia sa fim cel putin la fel de dezinhibati ca ea (actrita a teatrului Nottara). Culmea e ca exercitiile alea le-am facut pana la urma si cu picii, mai in gluma, mai in serios, si-a ramas unul din jocurile preferate. Atunci insa, m-au facut sa ma intreb ce naiba caut eu acolo...
Exercitiul consta in pronuntarea pe diverse intonatii a consoanelor urmate de R si apoi pe rand de toate vocalele. Adica:
BRA-BRE-BRI-BRO-BRU-BRĂ-BRÎ
CRA-CRE-CRI-CRO-CRU-CRĂ-CRÎ
DRA-DRE-DRI-DRO-DRU-DRĂ-DRÎ
FRA-FRE-FRI-FRO-FRU-FRĂ-FRÎ
si tot asa pana la finalul alfabetului, frazele astea spuse fie ca o mirare, fie ca o acuza, fie ca o afirmatie obisnuita, in fine, mereu in alt fel, dar cu gura cat mai bine conturata, larg deschisa.
Ma cam dureau falcile la sfarsit si parca nu mai eram prea atenta.
Dar ca exercitiu de pronuntie este intradevar foarte bun.
Apoi am trecut la exercitiile de imaginatie, cele care trebuiau sa ne readuca la nivelul de joaca si intelegere a copiilor nostri.
Ne-a pus pe fiecare sa spunem un cuvant, orice ne trecea prin cap. Apoi, rand pe rand, sa inventam o poveste in care sa includem fiecare cate un cuvant din cele spuse, conditia fiind ca totusi povestea sa fie interesanta. A iesit o musaca haioasa. Nu cred ca am fi reusit sa captam interesul unui pusti, dar ne-am distrat.
Apoi am incercat sa creem o poveste frumoasa, incepand cu DIN FERICIRE, urmatorul continuand cu DIN PACATE, intr-o ordine aleasa de ea la intamplare, fiecare incercand sa adauge elemente cat mai captivante la ceea ce creasera precedentii.
Dar cel mai fain exercitiu de imaginatie a fost ultimul cand practic am pus in scena povestea Scufitei Rosii, cu personaje mai multe ca in povestea originala ca de, eram mai multi. Asa ca pe langa Scufita Rosie, Bunica, Mama, lup (care era tanar si trebuia sa fie sarmant), Vanator, au mai intrat in scena o ciupercuta, un iepuras, si Matusa Scufitei. A iesit o poveste delicioasa, am ras toti cu lacrimi, ne-am distrat copios, iar daca au filmat toata sceneta, sunt sigura ca ar putea fi model de piesa moderna in orice moment.
Si pentru ca oricum, odata ajunsi terminati de la serviciu, picii nostri ne iau drept fresh, putem cand ni se joaca printre oale, cratiti, si ne stau in calea diverselor urgente gospodaresti, sa dam din gura antrenandu-i si pe ei in acest joc al imaginatiei. Pot fi ei personajele povestilor cunoscute, sau pot da solutii pentru iesirea din situatii noi. De exemplu, Fat Frumos sigur s-ar spala pe maini inainte de masa... Sau cum ar face oare imparatul sa nu mai fie atat de rea imparateasa...

CRISTIAN VREA SA SCRIE


L-am ajutat. Recunoaste insa mare parte din literele unui cuvant si e foarte curios de cum se scriu literele pe care nu le stie. Se vede destul de usor unde n-am mai fost langa el. In loc de cizme a crezut ca sunt pantaloni. Da, stiu, ce e sub poza n-are a face cu substantivul pe care zicea el ca l-a scris. Dar scrisese intai pe hartia pe care exersam impreuna, apoi pe "curat", adica pe revista.
SAC a scris singur. Iar la OU mi-a trebuit multa putere de convingere sa adauge si U, pentru ca lui i se parea suficienta litera O.
E fascinat de temele lui Mihai si il invidiaza ca merge la scoala, desi Mihai ii spune mereu ca ii placea mult mai mult cand era la gradinita. Cristian cred ca are impresia ca il pacaleste, asa ca intr-o zi m-a intrebat daca nu poate sa sara 2 grupe la gradinita, ca sa poata merge si el la scoala.

LALEAUA

O LUAM DE LA INCEPUT CU SPERANTA

Ultima raceala sau ce-o fi fost, m-a facut sa simt iar nevoia unui doctor pediatru. Si pentru ca am ezitat pana in ultima clipa sa-i deranjez pe cei la care mergeam inainte, au iesit la suprafata toate nemultumirile mele legate de ei. Imi doresc un doctor
- in care sa am incredere - si asta e maaare lucru, ca am devenit o super-carcotasa, nu ca as stii eu mai multe ca ei, Doamne fereste, dar pentru ca am patit destule si nu-mi convine deloc sa faca cineva incercari pe copiii mei;
si care:
- sa fie priceput in meseria asta
- sa poata fi gasit, nu sa-mi fac programare la el peste 2 saptamani sau o luna...
- daca s-ar putea sa raspunda la telefon, si-n w-end ca si atunci debutam cu miscoci (si de obicei atunci e jalea mai mare);
- sa nu lesine cand vi cu o idee;
- sa aiba rabdare sa asculte ce i s-a intamplat micutului,
- sa sara intai cu naturiste, homeopate, abea apoi cu substante de-astealalte, iar cand e de-un antibiotic sa nu ne dea cele mai tari din farmacie (pentru ca am vazut eu ca si alea mai slabe au efect...).

Eee, multe vreau, nu?

- Si sa-mi explice cum, cat si de ce da medicamentele. Ca io oricum ma informez dupa, nu de alta dar sunt patita. Mi-ar mai place sa ne faca si niste analize dar sa stie sa ma trimita la un laborator in care macar el sa aiba incredere, daca tot chinui copiii.

Stiu ca si ei sunt oameni, deci supusi greselii. N-am avut eu parte chiar de cei mai rai, m-am inteles cu unii din ei chiar foarte bine, dar am obosit sa alerg, sa ma informez, sa fiu eu nevoita sa hotarasc. Fiecare la un moment dat m-a lasat balta. Si unele informatii puse cap la cap dau cu minus...

Am o recomandare de un doctor nou.
Dupa primele cercetari google-esti are 2 bile albe:
1. s-a luat in piept cu Ministerul sanatatii pe tema vaccinului impotriva cancerului de col uterin
2. are si specializare pe homeopatie
Privesc inainte cu speranta...

sâmbătă, 14 martie 2009

UTIL - ENGLEZA PENTRU COPII

Bantuind eu de pe un blog pe altul si de acolo pe un forum cred... ca nu mai stiu..., am gasit ceva fain: un link cu un joc de engleza pentru pici.

Si pentru ca tot sunt in perioada cand ii bombardez cat pot cu astfel de informatii, am zis sa salvez sa nu uit cum se intra pe el.

vineri, 13 martie 2009

CARANTINA

Da, in w-endul asta suntem oficial in carantina. Desi am sperat ca o isi revina pana azi, la noi inca se mai tuseste fara oprire si se sufla nasul intruna (mai ales Mihai), inca se mai face febra (Cristian)... Las' ca ne facem noi mari.
Jale mare ca nu s-a mers la scoala 3 zile, ca se rateaza o petrecere maine si ca am dat interdictie la karate pentru w-end.

LALELE SI OAMENI DRAGI

miercuri, 11 martie 2009

2 LA 1



Pentru MIERCUREA FARA CUVINTE
In fiecare miercuri bloggeri posteaza o fotografie sugestiva, care nu are nevoie de cuvinte, pentru Wordless Wednesday ("miercurea fara cuvinte")
Nu ma pricep inca, dar daca m-am bagat, am zis sa pun si o fotografie...

MAMA BLOGUIESTE, CRISTI SE VOPSESTE


Era intradevar liniste in casa...

EMOTII

Copiii mei mananca bine. Doar ca unele alimente le plac azi, dar maine nu se stie... Peste un an, uneori 4, manaca iar, chiar cu placere. Asta-i povestea spanacului, a oului, a ciupercilor, a laptelui (slava Domnului, cu laptele s-a rezolvat anul asta), si a altor cateva. Tine probabil de ce are nevoie organismul, cel putin asa m-am amagit eu pana acum, pentru ca fiind doi, apare si problema: daca el nu manaca, ce io-s mai fraier sa mananc? Mai este si aspectul si, ce ma dispera pe mine cel mai tare, lipsa curiozitatii. Adica nu miros, nu gust, dar sunt sigur ca nu-mi place. Hmmm...
Aseara m-a palit sa le fac supa crema de legume cu crutoane. Stiam ca la gradi o mancau cu placere, mai facusem cand erau mai mici si mancasera... dar nu-mi garanta nimeni ca o sa pape si acum. Putea fi prea alba, prea colorata, prea altfel. Am intrebat, Cristian a fost chiar fericit, asa ca am facut-o. La ora 22 ma intreba de ce nu-s gata crutoanele. La 22 si 5 a fost totul gata. I-am pus intr-un castronel, in altul i-am pus crutoane, si cu inima la gura i-am urmarit toate miscarile, de la punerea crutoanelor cu mare atentie (dar oricum toate) in supa, pana la ambitia cu care le fugarea sa le prinda in lingura. In fine a reusit, a dus lingura la gura, a rontait si... si... Nu zicea nimic. Normal, avea gura plina. Am mai rabdat un pic si l-am intrebat pana la urma.
- E buna?
- Nu, nu e buna!
Am inghetat.
- E foarte buna!
Daaa, uitasem, asa zic mereu cand le place ceva. Numai ca eram atat de stresata ca o sa raman sa ma lupt singura cu oala cu supa, ca uitasem.

marți, 10 martie 2009

8 MARTIE SI DE 9 MARTIE

De la Cristian de la gradi cel mai frumos cadou a fost de departe cantecul DE ZIUA TA, MAMICO, pe care mi l-a cantat ieri dupa-amiaza cand eu incercam sa dorm. A inceput sa cante intrand in camera, s-a asezat langa mine si cu ochii in ochii mei mi-a cantat tot cantecul (adica cele 3 strofe pe care le stia el, ca Mihai zice ca mai era inca una cu niste stelute...). Era atat de serios si de patruns de ce spunea ca mi-au dat lacrimile. Imi venea sa-l mananc cu "imina" lui cu tot...
Azi a venit cu o felicitare pe care am fotografiat-o alaturi de lalelele mele. Si uite asa devin toate, nemuritoare:



E primul an cand se ating de mucenici. Cristi chiar a mancat unul moldovenesc, la cei muntenesti s-a uitat cu scarba si-a declarat ca nu-i plac, iar Mihai chiar ca s-a atins, ca a mancat un pic de nuca de pe cei moldovenesti. Astept sa termine lectiile sa vad ce reactie are la ceilalti, dar prevad ca nu se va incumeta nici el sa guste. Asta e, poate la anu...

PENTRU FEMEIA IUBITA

Ia priviti aici. Dar priviti pana la capat!

duminică, 8 martie 2009

LA MULTI ANI, BICU!


Mai avem poze de la eveniment, pe photobucket.

FELICITARI DE 8 MARTIE

Am pus aici si restul felicitarilor facute pentru mamici, bunici si nasici. De remarcat ghioceii desenati de Cristian si definitivati de mine cu pasta de dinti, bulinutele in exces de pe buburuze, scrisul frumos al lui Mihai si lipiciul de pe birou... ca cel in plus de pe felicitari l-am mai mascat noi cu diverse.

8 MARTIE DE ... 6 MARTIE

Am intrat in casa fericita ca in sfarsit e w-eeend. Am impartit repede flori la baieti ca s-o surprindem pe buni.
Si atunci au tabarat pe mine. Intai Mihai, cu o felicitare facuta de el... Cea mai frumoasa felicitare din lume!!!
Personajul din imagine este o Iepuroaica. Aia cica-s eu. Initial facuse un iepuras, dar si-a dat seama ca eu sunt fata, asa ca l-a transformat. Normal ca, iepuroaica sau nu, tot in pantaloni sunt. A colorat, decupat, vorba lui, "m-am chinuit mult, mami"...




Eeee, si-n timp ce Mihai imi explica cu lux de amanunte cam ce reprezinta felicitarea, Cristian cu un servetel umed in mana, imi lustruia de zor un bocanc. Singurul pe care reusisem sa mi-l dau jos, pentru ca eram inca la intrare, asezata pe bancuta de la cuier.
- Ce faci mami, imi stergi bocancii?
- Da, nu asa iti place tie? Pentru tine, mami, ca e ziua ta!

vineri, 6 martie 2009

PUR SI SIMPLU, MIHAI

La scoala la Mihai s-au intamplat tot felul de lucruri, intre copii. Aflu mereu intamplari care ma dispera. Si ma apuc sa-i fac copilului teorie cum ca daca il deranjeaza, sa reactioneze. Daca vrea sa opreasca copiii care chinuie alti copii, sa ia atitudine, sa vorbeasca cu ei sau chiar sa ii opreasca. Si incerc sa ii explic cam in genul lui Mircea Badea cam cum si cand sa se bage. Si ma ambalez, si dau exemple... Si Mihai se uita la mine si ar vrea sa zica ceva, dar n-are loc... taurul vede rosu in fata ochilor. Pana la urma isi ia inima in dinti si ma opreste:
- Da mami, dar stai sa vezi... Stai sa-ti explic. Uite, daca un baiat m-a suparat intr-o zi s-a intamplat ca a doua zi alt baiat i-a facut la fel, si alta data cand Alex a fost rau, mai tarziu s-a lovit... Si nu mereu, dar de obicei sunt pedepsiti, adica li se intampla si lor ceva rau.

Ha, mai zi ceva daca mai stii...

marți, 3 martie 2009

DE UNDE VIN BANII LUI MOS CRACIUN

Acele de brad care au innebunit-o pe buni, erau din cand in cand stranse de copii, care le ascundeau si se jucau cu ele cand nu eram prin preajma. Pana la urma le-am gasit o utilitate: le-am strans pentru felicitari sa le folosim in loc de iarba. Cu multa bucurie picii au strans o punga intreaga. Acum, cand le si folosim, Mihai isi aduce aminte de cum se chinuiau ei sa gaseasca o ascunzatoare buna si vine cu idei noi pentru la anu...
- Mami, cand o sa ne aduca Mos Craciun bradul, sa le punem sub perna de pe scaun!
- Eu vreau sa ne aduca un brad mic! isi impune iar Cristi punctul de vedere. A vazut el aruncat dupa Sarbatori un brad mic si intradevar foarte frumos, si de atunci e foarte nemultumit ca am avut brad mare.
- Ba nu, sa ne aduca un brad mare, incearca Mihai sa isi continue ideea.
- O sa vedem ce fel de brad ne-o aduce Mosul, daca o mai avea bani anul asta, zic si eu, cu gandul la ale mele.
- Mos Craciun are bani, zice Mihai sigur pe el.
- Zau, de unde stii tu?
- Ii da Dumnezeu bani!
- Da! ma asigura si Cristian.
- Da, si e si prieten cu Mos Nicolae, ai uitat?
- Daaaa, nu stii? Sunt prieteni, intareste Cristian.
- Si Mos Nicolae e un ... Sfant, zice Mihai cautandu-mi privirea parca pentru aprobare. Lectiile de religie de la scoala isi spun cuvantul.
- Da mami. Este.
- Si lui Mos Nicolae sigur ii da Dumnezeu lui banii pentru noi, copiii.
28.02.2009

duminică, 1 martie 2009

FESTIVALUL "OM BUN" SAU CUM AM INCEPUT EU PRIMAVARA

Am reusit anul acesta sa-mi fac multe hataruri. Si am de gand sa continui. Festivalul "OM BUN" e cel mai frumos martisor pe care puteam sa mi-l daruiesc. Am mers cu Dady, careia ii multumesc pentru ca e cea mai dulce nasica pe care o poate avea cineva. Concertul a durat mult mai mult decat ne gandisem noi, asa ca au fost mici crize prin familie, dar speram ca pana in decembrie cand se pare ca va fi urmatorul concert sa uite lumea...
Am ras, am plans, mai mult am ras, mi-am retrait multe bucurii si nostalgii. Da, il iubesc pe Nicu Alifantis, imi pare rau ca n-a fost Andries, tot spectacolul l-am asteptat, desi pe bilet nu era trecut... In sala a fost o atmosfera de vis, ne era dor de cantecele si poezia lor si asta s-a simtit extraordinar. Cred ca a fost ceva in genul Cenaclului Flacara.
In spatele meu era un pusti cam de-o varsta cu Mihai, care a cantat jumatate din spectacol, apoi jumatate a dormit... Mai erau 3 copii pe randul din fata care au ras teribil la peripetiile lui Apolodor cu Ada Milea si un nene teribil de simpatic, habar n-am insa cum il cheama, dar aflu eu. Cu siguranta in decembrie Mihai are un bilet asigurat, cu Cristian nu stiu inca cum o sa ma decurc, pentru ca sigur n-o sa-l pot lasa acasa.
Nicu Alifantis (intr-o mare forma - a cantat totul cum le canta el inainte, nimic schimbat), Tatiana Stepa (extraordinara), Mircea Vintila (dansand ca un lebadel), Mircea Baniciu (si Baniciu si Phoenix), Vasile Seicaru ( a fost un zeu pe scena), Victor Socaciu (minunat, iar momentul cu Pitis vorbindu-ne despre viata, superb), Ada Milea (tot nebuna si plina de talent cum o stiam), Ducu Bertzi (am fost iar ardeleanca si Floare de colt), Daniel Iancu (cu un cantec nou pe care abea astept sa i-l pun Dnei. Gabi), Fortele de munca, Emerich Imre (de care habar n-avem, dar care m-a dat gata cu una din piese). A, si sa nu uit, nu stiu cum il cheama pe domnul de-a cantat alaturi de Ducu Bertzi cu vioara, dar n-o sa uit niciodata cum suna vioara aceea.
Io-te ce-am descoperit eu la festival:

">


Ce-a lipsit din festival:


">

FELICITARI DE MARTISOR



Ne chinuie talentul, da' rau de tot. Asta-i prima transa, pentru doamnele de la gradi si de la scoala si una pentru bunica - 4 bucati in multe zile. Am decupat de m-am plictisit, copiii au fost super rabdatori si entuziasti, ca eu cedasem de mult. Pana pe 8 martie incercam si altceva. Daca o iesi bine, daca nu, repetam figura cu maimutoii, ca deja ne-am facut mana.