joi, 19 ianuarie 2012

MIHAI ARE 10 ANI

Ziua lui a fost altfel anul acesta. Si-ar fi dorit sa fie ca de obicei, mi-a spus-o incet, intr-o seara. Cu frica sa nu ma supar, stiind ca asta a fost tot ce s-a putut atunci. Ultimul an a fost pentru el o revolutie continua. A schimbat scoala de 2 ori, a participat la un Campionat National si unul Mondial, iar din primavara a trait cu frica ca vom pleca totusi in Italia. A purtat aparat dentar. A trebuit sa aleaga ce ia cu el in alta tara. A trebuit sa renunte la stilul lui de karate... Sunt evenimente care ar cocosa si un om mare. Anul acesta Mihai s-a razvratit. In felul lui sensibil si introvertit. Nu voi uita niciodata cum a reactionat cand a aflat ca in Italia nu va avea Ashihara Karate. Nu voi uita nici antrenamentele pentru Campionatul Mondial... A fost un an greu. Momentul cand am realizat ca nu stiu si nu pot sa-mi ajut copilul a fost cel mai greu din viata mea. Dar am avut noroc de Oameni. Si am mers mai departe. Mihai este un copil extraordinar. Iese in evidenta oriunde s-ar afla. Inca se mai strecoara printre teme, inca nu-si face ordine in ghiozdan. Dar se descurca de minune la scoala, printre colegi si profesori noi, in alta limba. Toata lumea il iubeste si il apreciaza. Inca nu saluta, si cand o face nu prea il auzi, dar odata ce-l cunosti mai bine nici nu mai conteaza asta. Eu sunt foarte mandra de el. Mereu am fost. Doar ca acum ii arat asta mai des ca inainte. A reusit sa invinga emotiile si presiunile anului trecut si priveste zambitor catre anul acesta. Pare a fi un an bun de copilarit. La multi ani, Copil frumos si bun! Mi-a fost greu sa scriu postul asta. Dar in fiecare zi e ziua ta. Sa nu uiti asta niciodata!