De cand cu plecarea, cea mai mare grija a copiilor a fost, dupa grija scolii: o sa mai vina Mos Craciun la noi? Cum o sa stie unde o sa fim...
De aceea, atunci cand au gasit bradul, Mihai a dansat de bucurie. Din acelasi motiv azi au fost asa de absorbiti de scrisoarea Mosului ca nici nu au mai avut rabdare sa anunte ca a sosit. Cum a citit Cristi scrisoarea? Cum a stat Mihai si-a citit peste umarul lui, tresarind fericit de cate ori era vorba si de el acolo? Emotie, fericire, incredere. Mosul ii iubeste si nu i-a uitat. Povestea continua, mai credem inca in minuni. In darurile care ating sufletele, in bucuria care ramane ca o steluta norocoasa in amintirea unor copii.
Mos Craciun, te iubim!

Acum asteapta fericiti ziua de maine. Cristian inca se mai minuneaza de stelutele primite, aseaza cu mare grija scrisoarea in plic, dupa ce-o desface si-o analizeaza iar si iar. Nu se mai mira ca Mosul stie tot, nici ca mami lacrimeaza cand o citeste. Gaseste raspunsuri la intrebarile lui Mihai, si impreuna inlatura orice indoiala, pentru ca Mosul lor este cel adevarat. Mihai a aflat ca numai cine crede se poate bucura de magia Craciunului, asa ca nu se mai mira ca sunt asa multi copii care primesc de la parinti cadourile.
Acum, cea mai importanta grija e sa avem fursecuri maine. Cristi face tot posibilul sa nu uit, vrea sa aiba cu ce-l intampina pe Mos Craciun. Stie ca maine va veni la noi si ca va putea sa stea de vorba cu el in ROMANA.
Sa vedem...