marți, 30 aprilie 2013

E BINE

Nu stiu daca vreodata voi putea sa scap de teama de a fi fericita. Am invatat sa ma bucur cu masura, cu sfiala chiar. Constient sau nu, am sperat ca asa voi putea sa atenuez caderile. Pentru ca balanta e fragila, iar viata nu iti da certitudini. Dar imi place sa cred ca sta in puterea noastra sa ne implinim din vise si ca uneori, daca ne dorim din tot sufletul, putem chiar sa atragem implinirea lor. Altfel, cum as fi ajuns aici? Sunt acasa, pasarile canta, ciresele se coc, rufele mi se usuca in soare, pe terasa. Copiii sunt bine, vin acasa zambind, cresc frumos si sunt sanatosi. Afara miroase a flori de portocal. La sfarsit de saptamana evadam, uneori departe, alteori doar pentru a avea copiii spatiu mai mare unde sa bata mingea. Ma simt ocrotita si fara de griji. Si iubita. Nu stiu cat va dura. Dar acum e minunat. Si mi se pare important sa multumesc pentru tot ce am. Multumesc!

INIMA

Cristian mi-a daruit o inima. Am gasit-o pe perna... Este o inima origami, dupa un model inventat de el.