vineri, 26 septembrie 2008

PERLE DE COPII CUMINTI

PERLE DE COPII CUMINTI! EI CRESC, PACAT SA UITAM…


Mihaiiii, pa! Mihai, pa! Mihaiiiiiiiiiiiiiiiiii, pa! din ce in ce mai tare, dar tot asta… 5 min, 7 min, 15 min. Intr-una. Din celalat capat al casei: Cristi nu mai tipa! Cristian, gata! Nimic. Intr-un final, cand ajung langa ei, explicatia: Mamiii, Mihai nu-mi spune PA!
Mihai, spune-i mami, PA…! Spune copilul, dupa care mezinul: Mamiiiii, Mihai nu face cu mana PAAAA.
112.12.2007, ora 8 dimineata. (Mihai pleca la gradinita, Cristi ramanea acasa, racit).


- Mami, cum se numeste magazinul ala unde ma duci tu si nu-mi place mie?
- Care mami?
- Ala unde mergem noi si eu zic ca nu, da’ mie imi place…
- Mami, nu-nteleg. Care magazin.
- Hai ma mami ca stii tu, acolo unde ma duci tu si mergem si…
- Mami, e de mancare, e de imbracat?
- Nu
- Atunci cu ce era magazinul ala.
- Cu de-alea de-mi plac mie dar tu nu-mi iei mereu… Si zici ca daca faci tu acasa nu mananc…
- Deci de mancare.
- Nu…
- Mami, fournetti?
- Da, mami, fournetti cu mere!
Mihai, in metrou, 5 ani si 10-11 luni.


- Cristian, daca mai plangi la gradinita, Mos Craciun se supara pe tine si n-o sa mai vina la tine. O sa-i aduca daruri lui Mihai si tie n-o sa-ti dea nimic.
Sta pustiul cam 7-10 secunde pe ganduri, apoi: Mami, io-l bat pe Mos Ciun!
Cristian 3 ani si 3 luni, in a 2-a etapa de crize de plans la gradinita, cand nimic nu mai functiona, nici macar idea ca Mosul nu mai vine la el, Mosul acela pe care el il astepta din primavara.


- Cristian, trebuie sa invatati si voi sa faceti mancare, ca nu numai fetele fac mancare. Cei mai buni bucatari sunt barbatii. Discutie despre rolul femeii si al barbatului in familie.
Uite, daca mama se supara acum sau daca mamei ii e rau, tu cum mai mananci?
Raspuns: Cu gura mami, uite asa… si-mi arata dintisorii cum rod ceva imaginar.
Cristian, 3 ani.


Mihai imi povesteste cum se pupa el cu fetele pe gura la gradinita. Mi-e imi cade fata, ma supar, ma enervez… dar nu stiu cum sa-i spun in asa fel in cat sa nu para ceva gen ASTA NU-I VOIE, si el sa actioneze exact pe invers. Si-ncep sa-l trag de limba, doar doar mi-o veni vreo idée. Obtin numai alte amanunte care ma umplu de necaz. Pana la urma il iau cu mai, de ce nu va pupati pe obraz. Fetele asa fac jocul, n-ai incotro…, de-astea. Mami, alegeti si tu numai o fata, care-ti place tie mai mult, macar sa fie numai una. Daca tot e asa, musai…
Da de ce? Pai daca tu tuseai, sau ele erau racite… Nu mami, ca nu suntem raciti. Da mai mami, dar unele boli nu se vad asa, cum se vede raceala, si se transmit usor, si-i pacat, si apoi sarutatul pe gura e ceva asa, mai intim, incerc eu… Mami, ce-i aia intim?
Offf! Ceva ce ar trebui sa se-ntample doar cu sotia ta, cu fata cu care te casatoresti… aoleu vai capul meu…Pana la urma, am schimbat brusc subiectul profitand ca era si Cristi cu noi si ca incerca si el sa-mi spuna nu stiu ce… Si m-a lasat in pace. Dupa 2-3 seri, vine sotul la mine si-mi povesteste ca Mhai il tot intreaba ce e aia intim. El nestiind discutia mea, a legat intrebarea de altceva, dar oricum i s-a parut ciudat ca incerca Mihai sa-l aduca la o discutie unde sa-i poata pune intrebarea asta, cu intimul.
Mihai, 5 ani si 10 luni.



Mami, mai fa-ma si pe mine pachet asa si sa ma gadili si eu sa rad…
Mihai, 5 ani 10 luni.


Mami, muca toma mine! (Adica, mami, ma musca fantoma pe mine. )
Cristian 3 ani 3 luni.


Mami, nu eau itza, nu eau itza mamiii. (nu vreau la gradinita). Da de ce mami ca uite asa si asa… Nu veau itza, ca nu eau eu.
Mihai si Cristian in baie amandoi, unul pe wc, unul pe olita, dezbatand problema gradinitei. Mihai: Cristi, trebuie sa mergi la gradinita, ca e frumos, iti faci prieteni, si uite, daca nu mergi la gradinita nu te primeste la scoala, si daca nu mergi la scoala nu poti merge la liceu, daca nu mergi la liceu nu te poti duce la facultate, si apoi nu-ti poti lu aun serviciu de unde sa poti sa castigi bani multi, ca sa poti sa-ti iei tu ce vrei tu.
Mi-au dat lacrimile. Asta ii spuneam eu lui Mihai cand avea el 3 ani si 9 luni si plangea ca-l duceam la gradinita. Cum de-a tinut minte? Ca atunci parea ca vorbesc singura…
Mihai 5 ani si 11 luni, Cristian 3 ani si 3 luni.


Mami racita rau, nu mai poate citi seara povestile ca-si pierdea vocea.
- Nu va mai pot citi, asteptati sa ma fac bine, ca ma doare gatul de nu mai pot.
Dupa o saptamana, seara la culcare, ii citeam lui Cristian povestea. In timp ce eu imi dadeam acolo silinta, el imi ia capul, mi-l intoarce spre el, si cu ochii in ochii mei ma intreaba: Mami, nu doa’e gatu pe tine, nu?



Mihai seara, cand ma vede terminata, dupa ce se-mbraca-n pijamale: Azi nu-mi citesti, nu? Ca esti obosita, de-aia?



Mihai, la karate, examenul de 10 kyu. Sensei il intreaba cati ani are. A doua oara cand il intreaba incearca sa-l incurce: cum mai ca adineaori mi-ai zis ca ai 6 ani… Mihai nu si nu. Bine, pe cat esti nascut, pe ce data? Mami opreste camera si se cearta in gand cum de nu l-a pus sa memoreze asa o data importanta… Dar pustiul nu se pierde si dupa o clipa de gandire zice: in ziua cand vine Mos Nicolae! Super!!! Sala izbucneste in ras, mama se destinde. Are dreptate copilul, atunci e nascut.
Mihai, 01.04.2007.

Mihai si Cristi se uita la filmul cu serbarea de la dansuri, cand a venit Mos Craciun. Intrebare: Ati spus si voi multumesc? Mihai:
- - Da… eu am spus… am spus Buna seara, si-am vrut sa zic multumesc, dar am uitat… Parintii se uita unul la altul. Amandoi vazusera clar pe film ca pustiul nu spusese nimic. Unde mai? Intreaba tatal, si da filmul inapoi. Si-l da odata, de 2 ori, copilul nu si nu ca el a spus. Pe film se vede clar ca buzele lui raman nemiscate, ca si expresia fetei. A venit la Mos, a luat cadoul, si-a trecut bine merci mai departe. Cristi nu se poate abtine si zice:
- Io spus mec ( adica eu am spus multumesc!).
- I-auzi, zice tatal, cand? Si da si filmuletul cu Cristi, in care evident se vede ca n-a spus nimic decat : Unt minte, si atat. (Adica sunt cuminte.)
Piciul insista:
- Io zis!
- Ce ai zis mai?
- Io zis DA.
Mihai si Cristian 11.12.2007.


- Mami, uite io acit, tusec (adica mami, uite eu sunt racit, tusesc). Si exemplifica tusund ca la carte, cu mana la gura. Nu pot me’e la itza (= nu pot merge la gradinita), zice el cu cel mai angelic zambet de pe pamant. Si nu ma mai ac bine… (= si nu ma mai fac bine).
Cristian, 10.12.2007


Tata si fiu, se uita la un reportaj facut despre Ceausescu. Tatal ii explica: uite, vezi poza aia, era peste tot, pe pereti la scoala, la serviciu, pe prima pagina la toate cartile… La care fiul: Si puteai s-o pui si asa, pe tricou? Si arata locul mangaindu-se pe burta…
Mihai, inainte de Craciunul din 2007.

24 decembrie dimineata, copiii au dormit la bica. Micul dejun.
- Bica, noi mancam mar cu banana si biscuiti dimineata. Biscuitii stiu unde-i ti, in microunde, da’ mar si banana ai?

- Mamii, da io nu mai pang a itza.
- Da, doar i-ai promis Mosului ca nu mai plangi. Si cand o sa incepi iar gradinita o sa fi cuminte si-o sa te joci cu copiii…
- Da eu nu meg itza!
- Acum nu, dar dupa vacanta mergi iar
- Nuuuu, mamiiiii, si lacrimi de disperare apar iar.
- Pai, mami, nu ai zis adineaori ca nu mai plangi?
- Nuuuuuuuu
- Ba da, ai promis Mosului.
- Mamiii, maine meg itza?
- Nu.
- Io stau cu buniii…..
- Lasa ca vorbim la anu despre asta, cedez eu armele si schimb subiectul.
Cristian, 26.12.2007
- Mamii, ata tze e ?
- O sabiuta?
- Nuuu
- Dar care mamii?
- Ata! (=asta).
- Pai sabiuta.
- Nu, cum, zice el zambind superior, e vede… (verde)
- Aaaa, zis eu intelegand in sfarsit ce vrea de la mine, da, e verde.
- Mamii, e vede … si inchide ochii strans strans.
Io zic ca imi face cu ochiul, ca-mi face un semn. Dar ce semn?!
- Bine mami, zic eu ca sa scap.
- Mami, da ata tze e?
- Verde, zic eu mandra ca i-am inteles jocul.
- Nuuu, e vede... si face ochii mari.
Doua zile mai tarziu imi explica Marius cum sta treaba: verde inchis inseamna verde cu ochii inchisi, iar culorile deschise se exprima cu ochii mari deschisi.
Cristian, 20.12.2007


Il rog pe Mihai sa-mi faca niste poze. Face vreo 2-3 si se plictiseste.
- Hai mami, mai fa-mi ca uite vreau si una asa cu bunii.
- Nu, nu-ti mai fac, ca nici tu nu ma lasi sa ma joc la calculator worcraft…
Si-mi zice asta in conditiile in care el n-a respectat ce i-am zis eu aproape in fiecare zi, si stie ca eu stiu ca el joaca zilnic jocul interzis.
Mihai, 26.12.2007


- Mamii, veau tine batze, ca am eu ghija de patele tau. (ca am eu grija de spatele tau)
Cristian, 26.12.2007


Craciun 2007. Au primit un sac mare de jucarii. Dar mare! Asta pe 24 seara, la Bica, direct de la Mosul cel adevarat. A doua zi dimineata, la 7.30, alergau pe hol si se-ntrebau in fuga lor: oare le-o mai fi adus Mosul ceva la bradul lor?


La televizor e un reportaj despre Ceausescu. Tati il cheama pe Mihai sa vina sa vada. Si incepe sa-i explice: uite avea poza peste tot, orice carte aveai, pe prima pagina era poza lui, si in clasa, si la gradinita, aveai poza lui pusa in fata pe perete…
- Tati, dar daca vroiai puteai sa-ti pui si asa pe tricou poza lui? Zice el mandru ca a inteles situatia si aratand pe burta locul unde el credea ca i-ar sta bine pozei.
Decembrie 2007.

Eu cu Cristian la karate, pe bancutza, dupa ce a facut incalzirea alaturi de fratele sau, avand in picioare doar dresul.
- Uite mami ce te-ai murdarit pe talpi, ii zic eu in speranta ca pot sa-l incalt si sa-l iau dintre copiii care deja faceau lupte cu partenerii.
- Nuuu, ata nu-i tapa (talpa), e picior! Ute! Cum tapa, zice el din din cap dezaprobator.
13.01.2008
Seara, ii citesc piciului din Cami… Cami nu vrea sa doarma, Cami nu vrea sa faca baitza… Le stie pe dinafara da-i plac tare mult. Si cum sitesc eu cu spor, ma tot intrerupe. Mami da uite la ursulet, mami da de ce…? Mami, da tati lu’ Cami unde e? Mai sa fie… Pai poate e la serviciu. Ideea e ca mereu Cami e cu mama ei, tatal nu apare niciodata. Piciul insista, unde e tati. Pai de unde sa stiu eu? O avea treaba.
- Nuuu, mami, io cred ca tati al ei e la CALCULATOR! M-a terminat definitiv………
Cristian, martie 2008


Aseara mergeam spre homopat. Si avem ceva de mers pe jos. Piticii cu cate un sandwish urias in mana, de la buni, care are o grija ca se anemiaza copiii. Si cum mergeam noi asa linistiti, piticii ma opresc: stai mami sa nu se sperie, imi zice Cristi. O vrabiuta in fata noastra manca dintr-o hartie de la o prajitura. Stam noi ce stam, mai stam putin, ea speriata se uita la noi si nu mai manca, eu deja ma gandesc ca o sa intarziem… si-mi vine o idee salvatoare: hai sa mergem noi ca ea nu papa ca-i e frica, si se-ntoarce dupa ce plecam noi, ca stie ca are aici papa. Trecem de locul cu pricina si Mihai se apleaca sa-i lase si din sandwishul lui frimituri. Sa aiba mami si de la mine…
18.03.2008

Ora 11.30. N-am avut chef sa citesc povesti, dar am zis sa incepem sa facem povesti la scena nou confectionata. Fac eu una scurta, da-i prinde si le da idei. Mihai e primul care trece in spate si improvizeaza. Finalul e apoteotic, iar concluzia ma face sa-mi dea lacrimile: V-a placut povestea? Daaaa, vine imediat raspunsul lui Cristi. Ati vazut: cine face rau, se-ntoarce raul impotriva sa! Sagetatorul lui mama… Nu cred ca exista cineva mai mandru ca mine!!!
18.03.2008

Mihai, foarte serios si cu boticul pus: mami, eu vreau sa slabesc. Ma apuca rasul, cum mami ca esti ingrozitor de slab, eu imi fac griji ca n-ai mai luat in greutate de atata timp… N mami, ca nu vreau sa fiu gras. Ia zi, mi se vede burta? Zice el si-mi arata costele si o burta concava… De unde o avea nebunia asta cu slabitu? Ca noi nu ne abtinem nici unul de la mancare, desi ne zicem unu altuia grasule… da asa, in gluma.
Martie 2008

- Mamiiiiii, tati m-a batut, zice piciul intrand in camera lui unde dand cu ochii de mine izbucneste brusc in lacrimi.
- Da de ce mami, ce-ai facut… zi ma ce-ai facut, sigur ai facut tu ceva.
- Ma tavaleam pe gresie, zice el printre suspine.
- Si ai voie?
- Nu, zice el zi lacrimile i se zvanta ca prin minune.
- Da, mamiii, magar e cuvant urat, nu-i asa? Zice el si lacrimile dau iar buzna.
- Mda… zic eu, da de ce?
- Mamii, tati nu stie… Tati zis mie ca sunt magar, si plange iar cu lacrimi de crocodil.
5 aprilie 2008


- Haide, zi, navalesc 2 fete spre Mihai la gradinita unde din intamplare ma-ntorsesem sa vorbesc cu educatoarea
- Nuuuu, ea m-a pupat pe mine, eu nu. Ea m-a pupat, nu eu! striga fiu-meu inghesuit.
- Bine, asta am vrut sa aflu, zice Bianca si pleaca multumita catre tabara fetelor.
8 aprilie 2008

- Mai, voi sunteti gemeni?
- Nu, noi suntem raciti!
Mihai 4 ani

- Mamii, sti care e diferenta intre piciorul meu stang si piciorul meu drept?
- Nu.
- Piciorul stang are o vanataie.
Mihai 12 aprilie 2008

S-a oprit curentul. Seara. Aprind 3 lumanarele pastile si le pun in sufragerie pe masuta lor, sa nu orbecai prin casa cand s-o intuneca de tot afara. Normal, cele 3 lumanari sunt centrul atentiei. Tati il ia pe Cristi si-i demonstreaza ca frige si sa nu se apropie. Dupa 2 minute:
- Mamii, pot sa ma duc la foc. Nu pun mana, pun mana sus si acolo este caldut, nu arde.
- Sa vedem ce zice si tati, zic eu si tati se pronunta: lasa-l, sa vedem ce face.
- Bine, ii zic, ai voie.
Si Cristi al meu se urca inapoi pe canapea langa noi si isi face de joaca, ignorand total focul.
- Bine ca l-am lasat, zice tati…
Cristian, 14.04.2008

Cristian mai vrei placinta? – Da!, zice el dand din cap ca nu.
Cristian, 14.04.2008


- Mamii, n-o sa-mi placa la scoala, nu vreau la scoala…
Aoleu, zic eu in gand dar incerc sa-mi pastrez cumpatul.
- Da’ ce-ti venii?
- Pai la scoala se fac recuperari…
- Asa si?
- Pai eu nu vreau sa fac recuperari, ca recuperarea se face sambata si duminica si eu atunci trebuie sa merg la karate. Eu nu vreau sa lipsesc de la karate, zice el cu ochii in lacrimi deja.
- Aaaaa, asta era. Lasa mama ca vorbim cu sempai si mergi la karate in timpul saptamanii in alta sala sa nu pierzi orele, e bine?
- Se poate?
- Da.
- A, atunci merg la scoala!
Mihai, 20.04.2008

Ne uitam la un film Disney, Printesa lebada. Se transforma in lebada printesa si pentru asta trebuie sa fie in lac… Cristi sare de pe canapea: Nuuuu, o sa se ude la pantofi!
Aprilie 2008, Cristian



De ziua mea, dimineata, vine buni (mama mea) si-l intreaba pe Cristi: mai, tu sti ca azi e ziua lu’ mami?
- Da, stiu, zice el mandru. Desi habar n-avea, nu-l anuntase si pe el nimeni. Dar in continuare foarte sigur pe el se-ntoarce spre mine, LA MULTI ANI, MAMI!
Cristian, 23.04.2008

Ii arat lui Mihai colectia mea de bijuterii, ca sa vada ca si eu am, desi nu le port. Sta el, se uita si tace.
- Ce, nu-ti plac? il intreb.
- A, sunt frumoase, da’ mami, de ce isi pun fetele bijuterii de-astea. Ca fetele de la mine vin in fiecare zi cu altele. Isi pun mereu.
- Pai ca sa fie mai frumoase. Sa le placeti voi mai mult, zic eu.
- Pai da ce fara ele sunt urate? Sunt tot asa.
- Nu stiu, eu de fapt cred ca le plac lor foarte mult. Ce sa-i zic…?
Aprilie 2008

- Mamii, mi-a placut mult la tine la serviciu, e foarte frumos…
- Da? Si ce ti-a placut cel mai mult?
- Cozonacul.
- Pai ala era cozonacul de acasa de la tine, il luasem sa-l mananc eu acolo.
- Si mi-a mai placut ceva: Tom si Jery!
Le pusesem eu un joc de pe net.
Cristian, 29.04.2008

- Te iubesc mami?
- Cat ma iubesti? Intind eu coarda…
- Pana la 10.
Dupa 2 zile: Pana la 11.
- Si pe buni? Cat o iubesti?
- Pana la 10.
- Deci ma iubesti pe mine mai mult?
- Da, ca 11 e mai grav.
Cristian, 27-29.04.2008.

- Mamii, vreau sa ma joc si eu un pic la calculator.
- Si ce-mi zici mie, zi-i lui tati ca el e la calculator.
- Nu, zi-i tu…
- De ce, tu ai nevoie, du-te ca nu te mananca.
- Nu… du-te tu… ca tu esti mai mare. Nu esti tu mai mare ca el?
- Ba da, sunt mai mare, dar n-are a face.
- Pai tu esti mai mare, deci tu esti seful…
Mihai 29.04.2008

In parc, ii ziceam sotului ca-i normal sa ma intreaca la alergat, doar sunt mai batrana ca el… Sare Mihai repede: Da’ ce mami, de ce zici asa, te simti batrana?
- Nu mami, radeam si eu cu tati, eu sunt tanara ca o floare…
- Esti batrana cand te simti batrana, nu-i asa? Ca poti sa fi si batran, dar daca te simti tanar esti tanar, nu-i asa?
- Asa e mami, ai dreptate!
E destept foc, nu-i asa? E adevarat ca i-am povestit eu odata de mult cum sta treaba, dar tot sunt mandra ca a prins esenta!
Mihai, 05.05.2008

- Mami, eu cand o sa ma fac ma’e o sa ma fac ba’bat si atunci o sa te pup pe tine pe gu’a.
- Aoleu! Nuuu, mami, cand o sa fi tu mare o sa pupi fetele tale, eu o sa fiu batrana atunci, ca bunica acum… Si oricum, eu sunt mami, pe mami n-ai voie s-o pupi pe gura…
- Da’ mami, tu cand te faci ba’bat (barbat adica)?
Cristian, 05.05.2008

- Mami, sa nu-mi mai dai mie patalonii a’tia, ca mie mi-e f’ig (frig) pe aici. Si-mi arata sosetele. Intradevar, ii sunt un pic scurti.
- Bine mami, uite, ii mai porti azi, apoi mami ii spala si-i dam lui bb. (avem de 3 zile un nepotel).
- Daaaa, ii dam lu’ bb lu’ Manu!
Mihai mai se-nvarte, se suceste… Ce-i mami, ce cauti?
- Stai un pic…
- Si alearga in camera lui, scotoceste prin pat si din multimea de mutzunachi cu care doarme el scoate fericit un iepuras.
- Gata, l-am gasit! Uite mami asta si asta sa i-l dam lui bb. Sa se joace cu el.
Cristian si Mihai, 09.05.2008

08.05.2008. O zi minunata:
- Mihai mi-a aratat la gradinita cel mai frumos desen pe care l-a facut el vreodata.
- Cristian m-a intampinat acasa cu : Mami, maine sa mergem la gradinita sa-ti arat ca am facut ceva… o capsuna, mi-a zis mai tarziu. Si m-am jucat! E prima data de cand a inceput gradinita cand se joaca cu copiii si cand participa la activitati. Deci nu mai face greva. Deci a inceput in sfarsit sa-i placa!!!
- Azi mi-am vazut al treilea nepot! Frumos, taur, si-l cheama si Adrian!


- Mami, sa sti ca Mario-Aurel nu a auzit cand a zis Doamna sa adune jucariile!
- Dar tu ai auzit?
- DA! zice el mandru.
- Si, tu ai strans jucariile?
- Nu.
- De ce?
- Pai daca Aurel nu a strans?
Cristian, 08.05.2008


M-am tuns scurt. Vin acasa si Cristian zice: Mamii, ce ti-ai facut? De ce esti asa…?
Dupa 5 min. da iar cu ochii de mine si exclama: - Mamii, du-te sa te faci fata la loc!
Cristian, 09.05.2008

- Mamii, o sa ma fac eu mare si-o sa ma joc singur si o sa-l las pe Doru sa vorbeasca cu voi.
- Si-o sa creasca si bb mare si o sa ma joc cu el si voi o sa stati sa vorbiti cu Doru…
Doru e cumnatul meu si are un bb mic de o saptamana, primul copil. Asa a inceput discutia.
- Dar tu o sa ai ce vorbi cu Doru muulte, si cand o sa mai cresti, nu numai sa te joci, si nu o sa te impiedice nimeni, Doru ramane prietenul tau mereu.
- Da, dar acum il are si pe bb… zice el incetisor. Aha, deci asta era…
- Da, il are pe bb, dar pe voi tot va iubeste, si o sa fie la fel ca pana acum, doar ca acum il iubeste si pe bb.
Mihai, 13.05.2008


- Mamii, cand murim vreau sa inviem si sa avem aripi in loc de maini…
- Mamii, inima mea mai bate? Da’ cand se opreste? Niciodata puiule, niciodata…
- Cum dorm copacii mamii? Da’ mami, pe copaci ii doare cand le cad frunzele?
- Cristian, nu mai vorbi asa urat cu Mihai. Cati fratiori ai tu? Doi! Cum doi? Care sunt? Pai unu e Mihai si doi e tati!
- Mamii, eu de ce nu am ca tati de-aia … de-aia care te-nteapa… AU AU AU ! (barba adica)
Cristian, mai 2008 (3 ani si 9 luni)



RIGONOOO = CUCURIGUUU Cristian

- Mami, cum se zice la ranituri?
- Rani, mami, rani, nu ranituri!
- Aaa, asa, rani.
Mihai, 11.06.2008

- Mami, vreau sa stau in burtica ta… si sa ma joc cu imina (inima) ta!
Cristian, 15.06.2008


Mi dai si mie…
Cristian

Venim de afara, toata lumea se descalta la usa. Marius tocmai imi spunea de ce cheile lui ramasesera la mine, doar eu inchisesem usa la plecare. Cristi atent la discutie zice:
- Nici io n-am deschis usa ca am stat in casa.
- Da? Si de ce esti incaltat?
- Mda… Ma ierti mami ca am stat incaltat? ( binenteles ca el fusese cu noi)
Cristian, 27.07.2008

Seara tarziu, final de baie. Mihai descopera ca e putin iritat pe cocos.
- Mami, tu de cate ori te-ai iritat la cocos?
- Io n-am cocos, io-s fata!
- Cum mami n-ai cocos, ai, zice Cristi si rade crezand ca-i o gluma.
- N-am. Fetele n-au.
Ma vede ca vorbesc serios si-i dau lacrimile.
- Cum mami, tu n-ai cocos… ?! Da de ce…
- Da tu cum faci pipi!?
- Pai am si eu o gaurica… Vaiii capul meu si zilele mele, cat de sincera trebuie oare sa fiu… si cum sa mai schimb acu subiectul…
- Si nu vrei si tu un cocos? Ma intreaba de data asta Mihai.
- Nu, mami, ma descurc foarte bine si fara, o sa intelegi tu mai bine cant te-oi face mare.
Tati trece prin zona, prinde o frantura de dialog si se face pierdut cat poate de repede…
27.07.2008

- Mami, ce Pitic e Mihai… ii e frica de apa.
- Cum mami ca uite, Mihai face scufundari, uite ce departe e… Tu nu intri in apa. Nu vezi, ai slipul uscat. Tie ti-a frica de apa, de ce zici de el? Si tie nu-ti zice nimeni ca esti Pitic…
- Iti promit io mami ca nu mi-e frica.
Binenteles ca n-a intrat. Tot in ultima zi a fost viteaz.
Cristian, concediu iulie 2008


- Mami, pamantul nu e rotund, uite, tu nu vezi ca nu e rotund…
- E rotund mami, daca-l vezi din avion l-ai vedea si tu rotund, ca asa, ca pe dincolo…
Dupa un timp:
- Mami, dar pamantul nu e rotund, cum sa fie rotund, tu nu vezi…
Cristian, concediu iulie 2008


- Mami, eu vreau sa ma duc la gradinita …. (uimire, extaz, mandrie, din partea mea) PUTIN!!! (ma desumflu).
Cristian, 28.07.2008

DEZLIPICIUL (= ventuza)
- Lipiciul lipeste si se termina. Dezlipiciul lipeste si nu se termina niciodata. Lipiciul lipeste si nu se mai dezlipeste, dar dezlipiciul nu se termina de dezlipit niciodata– explicatie data de Mihai fratelui sau referitor la ventuza de la periuta de dinti. Explicatia a fost muult mai lunga, dar cam asa a decurs.
03.08.2008


- Mami, mie sa-mi faci pizza cu fara ciuperci! … Io vreau sa ma joc cu fara nisip…. CU FARA inseamana FARA.
Cristian aproape 4 ani

Discutie despre fructe si legume- diferente - sustinuta de un prieten bun al familiei pentru cel mare in primul rand, la rugamintea mea, deoarece epuizasem toate modalitatile de a-l face sa retina care-s unele si care celelalte. Cristian binenteles in zona, este si el luat la intrebari dupa ce se explica cum sta treaba. Cristian manca un iaurt din lapte de bivolita si oaie, cu pozele animalelor pe cutie, in timp ce Mihai bea cu paiul un iaurt cu fructe, pe care le si identifica singur ca fiind visine, categoria fructe. Buuun.
- Cristian, cu ce este iaurtul tau, cu fructe sau cu legume?
- Nu, e cu vaca, zice el privind poza de pe cutie!
14.08.2008

- Mami, te pup! Toata ziua te pup!
Cristian, aproape 4 ani

La nunta, se fura mireasa. Cristian e curios de ce se-ntampla si-i explic copilului cum au furat-o, dar ca o sa i-o dea inapoi. Imi cere tot felul de amanunte si insista pe motiv, suparat tare ca “da’ de ce au furat-o?!” La final se uita la mine si da din cap dezamagit:
- Vezi mami, daca-s beti!
Cristian, 16.08.2008


SINCERITATE
Cristian primeste ciocolata. El e innebunit dupa ciocolata. Dupa un timp vine la noi in camera si zice:
- Mami, uite, nu papi si tu? Si-mi intinde o tableta mica. Io ca nu, el insista, pana la urma o mananc. Cand sa iasa din camera il intreb:
- Dar ce s-antamplat cu ea, a cazut pe jos sau ce?
- Nu mami, nu pe jos, doar pe canapea!
Cine-l cunoaste pe pici stie ca e obsedat sa fie curat si n-ar manca nimic, nici macar cioco daca i se pare lui ceva in neregula.
Cristian, 17.08.2008

Mihai e in cantonament. Il sunam zilnic. I-am facut capul mare cu o groaza de sfaturi. Il sun si-mi zice el singur acum: stai linistita ca am apa, am si suc si e bun, e de coacaze si nuuuu, nu e acidulat,nu e nici rece. Sau il suna tati intr-o seara dupa ce cu o zi inainte nu reusisem sa dam de el decat sunandu-l pe sensei. El raspunde la telefon si zice: scuze tati ca n-am raspuns ieri, dar nu eram in camera si nu l-am auzit! Sa mai zic ca sempai a zis ca toata lumea e incantata de el cum se poarta…! Si ca mi-e un dor de el rau de tot! Lipseste de 5 zile.
19.08.2008

Cristian primeste 2 bomboane. Le ia fericit: te pup mamii, multumesc! Si zice: una i-o opresc lui Mihai, pentru cand vine de la munte. Isi mananca bomboana si constata: mami, bomboana asta s-a cam topit, daca se strica bomboana lui Mihai pana vine el….?
Lasa mami, pap-o tu si pe aia, ca-i cumpar eu alta lui Mihai cand vine. Da? Sigur mami? Atunci o pap eu sa nu se strice!
Cristian, 16.08.2008

Mihai in ultima seara de cantonament. Il sun si-mi zice fericit si conspirativ:
- Mami, ti-am luat un cadou!
- Aoleu, ti-am zis sa nu cumperi cadouri, doar pt Cristi daca vrei…
- Mami, ti-am luat un con de brad, si e frumos!
- Multumesc mult, o sa-mi placa tare!
- Si lui Cristi i-am luat ceva, i-am luat niste pietricele!
- Super, o sa fie tare incantat, el e innebunit dupa pietre.
- Daaa, si-s frumoase mami si unele stralucesc, o sa vezi.
Mihai, 19.08.2008

Ii spun lui Cristi, care adusese vorba despre Mihai, ca vine maine.
- Si ti-a luat ceva Mihai.
- Daaaaa? Il pup mami! Oauuu!
Dupa ce-i mai trece euforia:
- Si ce mi-a luat?
- Pai nu stiu… o sa vezi maine.
- Eu cred ca mi-a luat o sabie!
- Eeee, nu stiu.
- Daaa, o sabie de-aia cum am vazut noi cand am fost acolo la magazinul ala cu cumparaturi.
- Pai nu cred, ca aveti sabie.
- Nuu, de-aia cum am vazut noi, tu n-ai vazut-o, mai mare si tare, nu de-asta moale cum ati luat voi.
Cristian, 19.08.2008

Mihai, 6 ani si 9 luni, primele zile de scoala
Motive sa nu mai mearga la scoala:
- n-a facut grupa pregatitoare
- a uitat ce-a facut la gradinita
- daca a racit
- e racit, il doare capul, burta… ( de emotii)
- nu-i plac pauzele (ca se imping copiii… si fac galagie, nu sta doamna cu ei!)
- daca greseste
- daca nu se descurca
- nu mai au voie parintii sa intre in scoala
- alti copii ajung inaintea lui, ca stau mai aproape
- se plictiseste
- ca o sa fie mai greu, din ce in ce mai greu
si cu siguranta lista va continua…

Cristian, 4 ani si o luna, al doilea an de gradinita, primele zile:
- nu-i plac lectiile

Cristian plange la gradinita ca nu vrea sa participe la activitati. Prima zi a zis ca nu vrea sa coloreze, a doua a zis ca nu ii iese, apoi ca nu poate… Doamna ii zice intr-o zi ca daca nu face il duce inapoi la grupa mica. Mama imi transmite seara ce i-a povestit doamna. Cristi imi zice varianta lui, fara ca eu sa fi deschis subiectul despre asta, dupa ce in zilele precedente fusese sincer referitor la de ce si cum a refuzat activitatile. Varianta lui: azi doamna a zis unor copiilor ca-i duce la grupa mica pt ca nu au vrut sa coloreze si au suparat-o. A zis ca numai Cristi o sa ramana la grupa mijlocie. Ca eu am fost cuminte… Il las a zica tot apoi ii zic: ma mami, buni mi-a zis, dar poate ca n-a inteles ea bine, ca tu n-ai vrut sa colorezi si ca dna tie ti-a zis asa… Nuuu mami, nu asa. Lasa ca maine dimineata eu ma vad cu doamna si-mi zice ea. Mami, te rog sa n-o intrebi…
Cristian, 23.09.2008

Si inca un Print...

Povestea nasterii lui Cristian Gabriel
Cristian inseamna "Unsul lui Dumnezeu"
Gabriel inseamna "Omul lui Dumnezeu"
Azi implineste 3 ani. Puiul meu cel mic. Dar s-o iau cu inceputul. Aveam deja un copil, ‘printul meu’, Mihai. Un copil cu totul si cu totul deosebit (toate mamele inteleg asta). Un copil care mi-a implinit viata si mi-a dat curajul sa ma gandesc la inca un copil (nu ca nu mi-as fi dorit dintotdeauna multi copii, dar dupa ce nasti ti se mai schimba perspectivele). Pentru el dar si pentru mine, de ce sa nu recunosc, am mai vrut un copil. Speram sa fie fata.
Mi-a fost frica sa nu se-ntample ceva cu mine in timpul nasterii, sau sa nu fie copilul bolnav si sa-i stric si viata lui Mihai. Atat. Marius era plecat la un curs la Sibiu. 3 luni. Am calculat si am tot calculat data ovulatiei in lunile dinainte sa plece… Nu am reusit. Cand a plecat ne-am zis ca mai incercam dupa curs… Pe 5 decembrie 2003 a venit acasa. Era ziua lui Mihai. In acea zi a fost conceput Cristian.
De Craciun am fost la finii nostri la Brad. Acolo am facut testul, pe 23 parca. Nu pot spune cat de fericita am fost cand am vazut cele 2 liniute… Marius venea dupa 2 zile si mi-am promis ca nu-i zic decat fata-n fata. Binenteles ca l-am sunat. Sarbatorile au fost minunate. In ianuarie m-am dus la control. Dr. m-a intrebat ce-i cu mine… stia ca mi-am scos steriletul si stia si pentru ce, dar parca nu-i venea sa creada… ”Sunt insarcinata!”, i-am zis eu plina de mine . A ras. Hai sa vedem… normal, am cerut si eco. Pe Mihai il vazusem la 4 saptamani, o farama numai inima (care batea asa frumos…). Cristian avea atunci 4-5 saptamani. Tot o farama de viata, o inima tot. Mi-aduc aminte cum pluteam spre casa de cate ori il vedeam la eco.
Cu Cristi am mers si la alt ecograf, ca nu mai aveam rabdare. La Mihai vazusem la 4 luni ca-i baiat. Stiam ca se poate afla, si mi-era rusine sa-l deranjez pe dr. meu numai pt asta. Am dat peste o doctorita care nici macar n-a intors ecranul ecografului spre mine, desi i-am cerut. A sustinut de la inceput ca nu se poate vedea la varsta asta, si-a estimat ca e posibil sa fie tot baiat. N-am fost asa dezamagita cum credeam ca o sa fiu. Eram fericita ca-mi zisese ca e super ok bb-lul. A venit si sotul la eco la Cristian (nu la asta extra, ca de asta n-a aflat nimeni), sa vada el cu ochii lui ca-i baiat. Veneam acasa si-i ziceam lui Mihai ca am in burtica un baiat, si el se uita in ochii nostri si zicea dulce: “Nu ma mami, e tititza!” Si Marius incepea sa se-ndoiasca de ceea ce vazuse, si mai venea si data urmatoare cu mine.
In primul trimestru m-am speriat crezand ca am apendicita. Ma durea in stanga jos si durerea se ducea ascutita pe picior. Se pare ca pana la urma apasa bb undeva pe un nerv de la coloana. Durerea asta a fost o constanta in sarcina. In rest am fost ok, somnoroasa… si am papat la greu cartofi (de-aia rosii) cu pulpe de pui, salata verde si supa de rosii. Si mult dulce. Am mers la serviciu pana-n luna 8-a. Am avut o burtica rotunda ca o minge, topaita, care raspundea la orice atingere calduta. L-am simtit miscand pana sa fac 4 luni. Mult prea repede chiar si dupa convingerile mele. Mi-a placut teribil cand am fost gravida, la ambii copii. Cu toate greutatile, e ceva de nedescris, inimioara aia mica ce-ti bate langa a ta…
In luna a 8-a am mers la mare, asta dupa ce in luna a 7-a ii ziceam sotului ca-i inconstient ca-mi propune sejur la mare cand eu abia ma misc acasa… Am mers cu totii si-a fost superb, am mers mult si m-am si aplecat mult si l-am dus in brate pe Mihai… M-am simtit mult mai in forma decat acasa. Atata ca n-am intrat in apa, ca-n rest…
Dupa 2 saptamani il nasteam pe praslea.
Pe 15 august noaptea n-am prea fost cuminti. Si dupa miezul noptii nu-mi mai gaseam locul. Era o durere surda care trecea doar daca imi schimbam pozitia. Trecea, asta era important. Dimineata tot ma mai deranja ceva, dar eu eram linistita, la Mihai mi se rupsese apa si credeam ca si acum va fi la fel. Inca nu stiam cat sunt de diferiti. Pana la urma m-am uitat la ceas sa vad daca nu cumva se repeta la intervale regulate. Erau la un sfert de ora. Am sunat sotul si-am dat alarma. Mai tarziu am sunat si la mama, ca trebuia sa ramana cineva cu Mihai. Intre timp m-am spalat, am calcat rufe, am facut curat… Sindromul ‘cuibului’. Am plecat cand contractile erau la 5 minute. Jos la scara niste vecine mi-au urat nastere usoara… Mi-amintesc ca atunci cand am vrut sa le raspund mi-a inghetat zambetul intr-o contractie si am realizat ce ma asteapta… Marius a dat drumul la stergatoare… desi nu ploua, a bagat in marsalier in loc sa pornim… Si-am ajuns la spital. Ziceai ca el naste. Era ora 11.
Cand m-a vazut dr. Ion, m-a intrebat ce caut acolo, i se parea prea devreme sa nasc. Aveam 38 de saptamani (abea intrasem in 38 de saptamani) si dilatatie 2. Cat am stat la usa lui mi s-a rupt si apa… Curgea finut, nu fantana ca la Mihai. S-a convins omul, m-a internat. Sus lume multa, de, numai la doctorul meu eram 3… Mi-au dat sa beau uleiul de ricin, nu mi-au mai facut in vena vitamina k, pe care eu o tot ceream… credeam ca asta-i protoculul… M-a luat in primire o moasa super draguta, neasteptat de draguta (avand in vedere experienta precedenta…). Imi amintesc ca mai era o graviduta care mai avea acasa un bb cam ca Mihai al meu, si care era linistita, stia si ea ce-o asteapta si-mi amintea ca merita chinul… La un moment dat au inceput CONTRACTIILE. Alea de nu mai apucam sa respir intre ele. Moasa ma mangaia pe mana si am apucat sa-i cer EPIDURALA. Ea, foarte calma a inceput sa-mi explice cum sta treaba, care-s riscurile. La 2-3 cuvinte o intrerupeam: “stiu tot, am citit, o vreaaaaaauuuuuuuuu!” Zambea si-mi zicea in continuare. Nici nu puteai sa te superi pe ea. Cand a terminat femeia ce avea de zis, a controlat dilatatia. “Nu mai putem face epidurala, ai dilatatia prea mare!” Imi venea s-o strang de gat. De-adevaratelea. Daca m-ar fi ascultat de la inceput… Apoi am inceput sa tip. Ma durea, ce sa mai, cat m-am abtinut n-a tinut. Dr. imi zicea ca-l fac de ras, ca el m-a laudat ca-s pacienta model, si acum le sperii pe celelalte care-s la prima nastere. Nu mai puteam io de ele. Sau de parerea lui. Desi mi-e tare drag omu asta. La un moment dat zice: “Daca mai tipi eu plec!” Auzi la el. N-am putut sa-i zic: “Doar cu mine de gatul dumneavoastra…!” (nici atunci nu puteam sa-l tutui… acum realizez) pentru ca contractile erau una dupa alta. Ma tinea in viata gandul ca stiam ca o sa se termine pana la urma, si ce-mi zicea el despre cum decurg lucrurile. Si la prima nastere a anticipat totul foarte bine si oricum am incredere in dr. asta orbeste. Acu trebuie sa zic ca e un doctor de nota 10 din toate punctele de vedere. Singurul doctor care nu m-a dezamagit niciodata, si-l stiu de 9 ani. Pana m-am mai dilatat eu el a mai adus pe lume un copil, a mai cusut o mamica… Apoi m-a preluat si pe mine. Asa cum ii e obiceiul, mi-a fost si mama, si tata, si frate si sot… si binenteles doctor. Sa-i dea Dumnezeu sanatate! Moasa si ea o dulcica, nu s-a urcat pe mine ca cea de la nasterea precedenta (mare noroc). Am mai murit un pic pe masa… Si-a iesit gogoasa. Cand l-am vazut am stiut clar ca-i al meu. Era ca un deja-vu. Leit frati-su. Aceeasi fata bucalata cu nas de boxeor. M-am intins cat am putut sa-l vad cum il plimbau prin camera. A inceput sa urle. Super! Asa o liniste si-o fericire m-a invadat… Binenteles ca mi-au dat lacrimile. Si-a poi m-a cusut. Naspa. De data asta a durut. Tremuram de durere, nu se terminase. La Mihai nu duruse asa. Mai tarziu am inteles, cred ca n-apucase sa-si faca efectul anestezicul, cred ca mi-a si zis ceva la un moment dat. Imediat dupa mine a mai nascut o pacienta de-a lui. M-a tinut de vorba si-a trecut si asta. Apoi m-au scos pe targa afara la familie. Am zis ca nu mai vreau sa trec prin asa ceva. M-a inregistrat pe camera Marius. M-a durut mai tare ca la Mihai. A durat mai putin, dar inca mai cred ca a durut mai tare. Nu mai conteaza. Moasa care l-a preluat pe Cristian i l-a aratat lui Marius zicand ca e fetita, sa lesine asta:”Nu, eu am baiat!” A ras de el:” Si daca era fata, ce, n-o luai acasa?” I-a sarit inima un pic. S-a nascut la ora 15.20, scor apgar initial 9 (“ca a fost mare si a chinuit-o pe mami”) si apoi 10 - 4 kg si 54 de cm. Dr. zicea ca foarte bine ca a iesit atunci, ca incepeau sa fie probleme cu “casuta”. Io zic ca oricum s-a gandit bine cand sa iasa, ca nu stiu pe unde-l mai scoteam daca mai crestea un pic… Dupa 2 zile eram deja cu rani la sani, cu toate informatiile acumulate despre alaptat (ca daca nici eu nu am citit…). Dar bb era minunat, mic, dar totusi mare, un bulgare de om. Mai mult suflet. Ma topeam tinand-ul in brate ( de data asta aveam muschii formati, nu-mi mai amorteau mainile). Si mi-era un dor de Mihai… Nu-l puteam vedea ca era racit, tusea zdravan cand plecasem eu la maternitate, mi l-au adus dupa 5 zile, cand am inceput eu sa plang la telefon ca nu mai pot fara el. Nu mi-a umplut sufletul cum ma asteptam din prima clipa noul pui. Parca il iubeam si mai mult pe cel mare… ma simteam un pic vinovata ca trebuie sa mai iubesc asa un copil. Cam dupa vreo 10 zile m-am simtit cucerita definitiv. Trebuie sa recunosc si asta, pentru ca in timp am inteles ca nu-i o rusine, e ceva normal. N-am inteles asta atunci si m-a speriat. Cred ca a contribuit si faptul ca nu l-am avut pe Mihai cu mine in primele zile si a fost prima data cand ma desparteam (chiar si pt o zi) de el. Credeam ca pot iubi doi copii la fel. Acum stiu cu certitudine. Si nu-s vorbe, desi copiii sunt diferiti. Si Marius simte la fel, desi el inainte nu credea ca o sa poata. Iar iubirea asta, totala si definitiva, care-mi umple sufletul si gandul, e cel mai frumos lucru care mi se putea intampla. Oricat as darui, ei imi dau inapoi mai mult. Si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi i-a dat, ca-s sanatosi si ca se iubesc. Se joaca impreuna de cand avea Cristian 2 luni, si nu exagerez cu nimic. N-am avut lapte suficient o luna jumatate, dar am alaptat pana la un an si 10 luni, iar pana la 6 luni total. A fost cea mai importanta victorie obtinuta vreodata. Cristian a fost de la inceput un copil cuminte, a dormit foarte bine (cine-l cunoaste pe Mihai stie de ce pun accent pe acest lucru), n-a avut colici, un inger de bebelus, mancacios si foaaaarte dragastos. Asa este si acum. Si-un mamos si-un pupacios de mic. Sufletul meu.Azi are 3 ani si nu realizez cand a crescut asa repede. Mi se perinda prin fata ochilor imagini dragi sufletului meu, si stiu ca n-am trait degeaba. Imi doresc sa fie sanatosi si norocosi si sa-i vad crescand la fel de frumos ca pana acum. Si-mi doresc ca atunci cand vor fi mari sa fie prieteni buni. Si doresc la toti copiii asta.

Nasterea unui Print

Povestea nasterii lui Mihai Daniel
Mihai inseamna “Cine este ca Dumnezeu”
Daniel inseamna “Dumnezeu judeca”

Am inceput aceasta poveste de atatea ori… Exista si o scrisoare lasata lui atunci cand eram gravida cu Cristian si mi-era frica sa nu mor si sa nu stie cat l-am dorit si cat mi-a implinit viata. Si cat de mandra si fericita m-a facut.
La 20 de ani am realizat ca vreau un copil. Marius, viitorul meu sot, a zis ca trebuie sa asteptam, sa ne casatorim, sa avem serviciu… Avea dreptate. Cand mi-am gasit serviciu, eram casatoriti deja de un an, am stiut clar ca gata, pot sa-mi realizez visul. N-a fost el asa hotarat, da n-avea ce sa-mi faca, prea imi doream mult.
Pe 23 aprilie 2000, cand implineam 25 de ani, am mers la control. Testul imi arata deja 2 liniute si eram fericita. L-am anuntat pe ginecolog ca sunt gravida, si l-a pufnit rasul. “I-a sa vedem”, mi-a zis. Stia ca vreau bb, ca doar intrerupsesem pastilutele si-i cerusem sfatul. “Sarcina in uter…” parca si-acum il aud… Am mers apoi la eco. Avea 4 saptamani. O mogaldeata mica cu o inima mare care batea asa de frumos. Cea mai emotionanta imagine pe care o vazusem vreodata. M-a topit definitiv. Pe masa, dr. ma intrebase ce-mi doresc, iar eu am zis: gemeni. Cand am mers la eco a zis, hai sa vedem gemenii… Uterul parea la palpare cam mare pt cate saptamani ii ieseau lui din calcul. S-a dovedit a fi un fibrom. Mmmm... M-am cam speriat, dar mi-a explicat el ce si cum… Ca sunt sanse sa nu afecteze sarcina, ca o sa creasca de la hormonii din sarcina, dar o sa-l urmarim. A fost ok, prin luna a 5-a bb crescuse mare si nu se mai vedea. Invinsese el, isi facuse loc in uter si-l domina. Se asezase foarte bine, nu-l deranja.
N-o sa inteleg niciodata cum de n-a venit la ecografii Marius. Cred ca a venit doar la una, cand bb era mai mare si nu se mai vedea asa clar. Cea mai frumoasa a fost cea de la 20 de saptamani, cand doctorul ii cauta un picior si el il bagase in gura. Sa mai zic ca la fiecare eco il vedeam facandu-mi cu mana… L-am vazut cascand, inghitind. Totul pe un ecograf alb negru, obisnuit, dar cu dr. meu care stia cred foarte bine sa-l manevreze, ca se vedea foarte clar. Am vazut ca-i baiat inaintea dr.-ului, el se uita dupa coloana… Imi explica tot ce urmarea si vedeam si eu ca si el. Mi-as fi luat un ecograf acasa.
Sarcina a decurs foarte bine, atat ca muream de somn. Daca nu dormeam macar 8 ore imi era rau. In primele luni mi se umflau picioarele. Dar rau. Cand eram in 5 luni jumatate am mers in concediu, undeva intr-un sat. Acolo am mancat ca acasa, ca gateam eu, atata doar ca foloseam sare, nu delikat sau vegeta. Mergeam tot ca si acasa… Si picioarele au fost ok. Analizand, am scos si ultimele E-uri din alimentatie, adica delikat-ul, si de atunci am fost ok. Prin luna a 8-a ce m-am mai umflat, dar cred ca atunci era normal. Ca nu m-a mai trimis nimeni la analize pentru asta. Doamne ce emotii aveam cand imi faceam analize, ce frica imi era sa nu-mi iasa ceva… Nu m-am urcat pe masa ginecologica toata sarcina, deci mergeam cu placere la dr. Mai ales ca mereu ceream si eco, si dr. imi facea, ca stia ca n-are cu cine se-ntelege…
Am stat acasa din luna a 6-a, ca aveam de efectuat si concediul, si l-am legat de intrarea in prenatal. M-am odihnit la greu, am si goblenit. Faina perioada. Pe 5 decembrie m-am trezit ca de obicei pe la 10 jumate ( ca toata noaptea nu reuseam sa adorm, atipeam pa la 6-7 dimineata). Aveam 38 de saptamani, data probabila era 9 decembrie. Cand m-am ridicat din pat… surpriza, curgea ceva. Pana am ajuns la baie m-am prins ca nu poate fi decat lichid amniotic. Surpriza, Marius dormea in sufragerie, era liber si nu-mi spusese ca vroia sa-mi faca o surpriza. Se pare ca surpriza mea a fost mai mare. Am sunat la mama sa-i zic ce si cum, mi-a confirmat ca asta e, gata nasc… Marius tot ma-ntreba, sigur? Io de unde sa stiu… Asa zice la carte, ca gata. A sunat la mama lui, a venit iute cu masina. A venit si mama intr-un final, dar stai sa-si calce halatul alb… Eheee. Intr-un final plecam. Ma consulta un dr. care era de garda. Dilatatie 2 cm. Imi face foaia de internare si tup, sus la sala de nasteri. Am urcat cu o asistenta, singura cu liftul… Mi-am dat seama atunci ca raman io cu mine in fata marii provocari. M-am speriat atunci. Dar nu ma durea nimic. Asistenta zambea. Stia ea ceva… Pana la ora 15 n-am avut nimic, doar ca imi curgea la lichid… nu stiu de unde aveam atata. Mi-au dat sa beau ulei de ricin, mi-au facut o injectie cu vit. K, mi-a spart vena asistenta-moasa ce-o fi fost… A fost prima data cand cineva mi-a spart vena. De obicei se mirau ca ce bine se vad… de-astea. La Giulesti sala de nasteri are 3 incaperi, una cu multe paturi si 2 rezerve. Intr-o rezerva se naste, intr-una se mai faceau consultatii. Acolo m-au bagat pe mine ca era full, unde faceau consultatii. Cum ziceam, la inceput nu m-a durut nimic. Venea dr. si-l intrebam cum o sa ma doara. “ O sa sti tu! Si-o sa-mi zici cand te doare, o sa vezi”. La un moment dat ma intreaba, da tu ce te tot plimbi, de ce nu stai in pat. Pai daca stau in pat ma doare un pic. A ras. “Pai stai in pat, zice”. Pana la urma l-am ascultat. Si a inceput sa ma doara. La un sfert de ora ziceam eu, dar erau 10 min, si cand m-am uitat mai bine la ceas erau la 4-5 min. Nu era ca in carte… Cand a inceput sa doara serios, n-am mai apucat sa ma uit nici la ceas. Si imediat a inceput sa nu se mai opreasca. M-am speriat, plus ca durea ca naiba. Cam cum aveam eu durerile la ciclu, dar mai rau. Moasa a stat ea ce-a stat pe patul vecin mie in rezerva acolo, statea , parca o vad si acum, cu mainile in poala si se uita pe perete. Eu incepusem sa ma vait, apoi sa tip… Ea: “ Da nu mai tipa” Eu:”Dati-mi ceva ca nu mai pot… Un calmant ceva…” Ea nimic, parca nici nu ma auzea. Mai tarziu am inteles, iesea din tura la 7… imi spusese ea ceva cand i-am bagat in buzunar atunci cand sosisem. Cand a vazut ea ca tip, s-a ridicat si-a plecat inchizand usa dupa ea. No comment.
Dr. meu imi spusese ca vrea sa plece pana acasa sa manace ceva, se intoarce repede, sa nu-mi fac griji, ca nasc pana la 12 noaptea… Trebuie sa spun ca la un moment dat a venit un profesor care ne-a urcat pe toate pe masa si ne-a controlat. Control de rutina, dar m-a durut, asa cum a durut si controlul de la internare. Ciudat, ca la dr. meu nu m-a durut niciodata nimic. Cand m-a controlat pe mine, profesorul a tipat la dr meu ceva de genul: nu vezi ca nu-i in regula… si-a turnat niste termeni medicali. Dr. meu s-a uitat dupa ce m-a controlat musiu si-a zis ca-i nebun, mi-a parcat o pastiluta mica rosie parca acolo.
Nu mai stiu daca l-au chemat moasele ca tipam, asta dupa ce-a plecat moasa din camera lasandu-ma singura acolo, in durerea mea (binenteles ca dupa ce-a inchis usa am tipat mai tare... si de nervi… ca doar nu eram o vita care nastea pe camp). Nici pe mama n-o lasau sa intre… Isi calcase saraca de pomana halatul… Norocul meu a fost dr. A venit si-a stat cu mine in rezerva o groaza. Ma tinea de vorba, mi-a fost si mama, si tata si moasa si sot si prieten… un doctor, sa-i dea Dumnezeu sanatate. Un OM . Mi-a explicat la fiecare pas ce se intampla. Si-a estimat totul f. bine, imi placea ca de unde la inceput a zis ca nasc pana la 12 noaptea, a tot scazut apoi ora. Si a fost exact cum zicea. Era sa-i daram niste aparate pe acolo, ca atunci cand a ajuns el in rezerva am incercat cat am putut sa nu tip. Si ma apucam de barele la pat, le-am cam rupt… Atunci am apucat de barele la o masa de langa pat, pe care era un aparat f. valoros, zicea el… Imi zisese sa nu mananc decat f. putin si ceva usor, ca o sa-mi vina sa vomit mai tarziu. A avut dreptate. Stiu ca la un moment dat mi-a dat o tavita sa vomit in ea. Muream de rusine, cum sa vomit in tavita lui acolo… Parca asta conta atunci cand el imi facea masaj sa-mi inmoaie colul si zicea ca-l da pe bb cu gel pe par… La un moment dat m-a urcat pe masa la consult (nici acum, dupa 2 nasteri nu stiu cum puteam sa ma cocot pe masa aia in durerile alea…) si mi-a zis sa-l strang pe el de mana daca nu mai pot. M-am muscat de mana ca eram intr-un lant de contractii care nu ma lasau decat sa trag un pic aer in piept. Cand a vazut ce semn mi-am tras pe mana, mi-a zis: “Da te doare, nu gluma!. De-aia nu ma iei de mana…” Sa nu v-o rup…” Dialog surd din partea mea. Nu stiu cat reuseam sa articulez. Am mai si tipat. Ca nu se putea. A zis ca pleaca acasa, dar a mai asteptat o colega si l-au sunat moasele sa urce ca eu eram spre final. A intrat zambind: “ Nu ma lasi sa merg acasa…”
Moasele, niste scorpii. Citeau ziarul si le deranjam ca gemeam sau tipam. Se uitau urat si tipau la noi. Era o pustoaica de 16 ani, tigancusa, care era la al 2-lea copil. I-au zis ceva de genu: “Da cand l-ai facut ti-a placut, nu?” A nascut dupa mine cu o doctorita tanara care era de garda si care mai ca nu i-a tras si o palma, asa urat i-a vorbit. Si ea si moasele. Niste nesimtite. I-am urat atunci din tot sufletul sa nasca si ea. Nu altceva. Doar sa nasca. Sa vada cum e. De restul se ocupa Dumnezeu, stiu asta. Trebuia sa povestesc si de asta…
Mi-amintesc ca atunci cand m-a urcat pe masa de nastere, dr. s-a schimbat, adica si-a pus un sort ca de macelar, de musama…, s-a spalat pe maini si m-a stropit si pe mine pe fata sa-mi revin un pic. Am incercat sa-i zambesc. Mi-a pus si o masca cu oxigen… n-am simtit mare branza diferenta. Dar am apreciat gestul. Era atat de uman in comparatie cu moasele… O alta moasa ‘foarte draguta si asta’ a inceput sa se urce pe mine la contractii si sa uite sa se dea jos, astfel incat dupa contractie, cand as fi vrut si eu sa trag aer in piept, ea era tot sus pe mine, impiedicandu-ma sa respir. Prima data am aruncat-o de pe mine ciupind-o. N-aveam cum sa-i zic sa se dea naibii jos, ca n-aveam aer nici sa respir, d-apai sa vorbesc. A inceput sa tipe: “I-a uitati dom’ dr. ce mi-a facut, m-a ciupit…. Eu incerc s-o ajut si ea… plec si-o las aici… “ Dr. a mustacit un zambet, dar s-a abtinut, ca nu putea fara ea probabil. Nu stiu. Nu i-a zis nimic, dar nici mie nu mi-a zis nimic. A doua oara am zgariat-o. Stiu ca simteam ca o sa mor sufocata. Si era genul micut si grasut. Nu cred ca a inteles tipa de ce faceam asta. Am banguit ceva de genul : “Ma scuzati, n-am vrut, dar…” dar n-apucam sa-i zic motivul ca venea alta contractie. Binenteles ca iar a urlat si-a zis ca ea pleaca, ca nu-i posibil asa ceva, ea ma ajuta si eu… La un moment dat am simtit cum mi se rup oasele bazinului. Trecea capul lui bb. Si-a ramas acolo blocat. Eram sigura ca s-au fracturat, asa simteam. Contractie nu mai venea, de unde pana atunci nu se opreau. Dr. a zis ca daca nu cooperez sa-mping ”pe fund” foloseste forcepsul. Atunci m-am speriat de-a binelea. De forceps chiar mi-e frica. Si-am impins cu disperare. Ma gandeam doar ca o sa se termine. Ca va veni o vreme cand durerea aia va deveni amintire. Asta m-a tinut in viata atunci, speranta ca va trece. Doar imi zicea dr. ca mai e putin. Si avusese dreptate pana atunci. Dar credeam ca o sa mor. Dar poate nu mor… Dupa ce-a trecut de oasele bazinului a mers repede. Am sitit cand a taiat, dar nu m-a durut, doar am simtit ceva altfel acolo. Durerea era oricum continua, n-a contat inca una mica. Cand a iesit capul am simtit asa o usurare… de nedescris. De ce nu tipa? “Lasa ca o sa-ti tipe acasa destul”, zice dr. razand. Si-a tipat. Ma tot intindeam sa-l vad, ca-l tot stergeau si-i curatau narile cu furtunelul. Un bb frumos, cu falcute si cu nasul in vant, cu narile mari, arata ca un boxeor care tocmai primise un pumn in fata… Cand a inceput sa planga s-a inrosit zdravan la fata, mai tarziu acasa am descoperit cat de repede trecea de la fata alba ca laptele la visiniu. A avut 4.100 Kg si 54 cm. Dimensiunile unui bb de o luna. Ora 19,40. Nu s-a uitat nimeni la ceas, am intrebat eu in timp ce ma cosea si-a estimat dr.
A urmat scoaterea placentei, eu am zis ca vreau sa vad cum arata, mi-a aratat-o (se-nvatase cu mine ca trebuia sa stiu tot ce misca pe acolo). M-a anesteziat si a trecut la cusut. M-a pufnit rasul. Avea un ac incovoiat si cam gros, parerea mea, si-o ata groasa si lungaaaaa. Arata ca croitorul cel lenes din poveste. M-a intrebat de ce rad, i-am zis ceva de genu: “Ce meserie aveti, sunteti si croitor…” a zambit si el. Binenteles ca am comentat ca-i gros acu, ca-i lunga ata si cam groasa… A zis ca asta are, dar ca merge si asa. Mi-a zis ca-i fir de se resoarbe. A mers ce-a mers, eu eram toata un zambet, el imi explica ca un barbat n-ar fi suportat prin ce trecem noi la nastere, si ca de-aia nici nu lasa barbatii sa asiste la nastere, ca nu poate avea si grija lor sa nu lesine… Pana ce am inceput sa simt acul…Hmmm, nu-mi mai placea. Mi-a explicat cum mi-a cusut el 2 straturi si asta-i ala mai sensibil… Oricum a cusut artistic. Asistentele stiau ca el ti-e dr. dupa cusatura. Si-am scapat si de-asta, si m-au dat afara la familie… Toata lumea ma astepta: mama, soacra, sotul binenteles, fratele cu sotia, nasa mea… Io fericita si mandra. Scapasem. Am declarat ca mai fac unul, si-ala o sa fie fata. Au zis ca-s nebuna. M-am tinut de promisiune, doar ca-i tot baiat. Eram asa entuziasmata, toata noaptea a urlat adrenalina in mine: ERAM MAMICA! Nu ma puteam da de pe o parte pe alta in pat, dar asa fericita, mai rar. Devenisem femeie, de-adevaratelea. A doua zi am mers sa-l vad… credeam ca o sa simt care e al meu. Am trecut pe langa multe patuturi unde erau cate 2, si mi-am zis in sinea mea… ce de gemeni… Am facut un tur si n-am realizat care-i puiul meu. Si-atunci am cerut ajutorul asistentei. Mi l-a aratat… trebuia sa ma prind, era cel mai mare. N-am simtit nimic. Nu m-a cutremurat nimic. L-am desfasat pe furis,ca mi-a zis sa-l las in pace… si i-am numarat degetelele. Era mare dar asa mic… Dar era al meu, si era cel mai frumos din lume. Statea in patut cu o fetita blonda, micuta dar asa delicate.. al meu se vedea ca-i baietoi. Mai tarziu am venit la alaptat, ni-i dadea in brate si gata, plecau. Se presupunea ca stim de acasa care-i treaba. Cand l-am pus prima oara la san m-au napadit emotiile. Si sentimentele materne. Era dulce foc. Trecem peste faptul ca eu n-aveam lapte, nu stiam sa-l cuplez, nici n-aveam la ce…, era greu de-mi amortea mana pana n-o mai simteam, si aveau niste scaune de lemn, incommode si daca n-ai fi avut probleme. Deci stateam toate in picioare, care pe unde puteam, si incercam sa-i trezim ca erau rupti de oboseala… Era o moasa care s-a si laudat odata ce masaj le-a facut ea de i-a adormit pe toti, plus ca ei oricum erau satui cand mergeam noi la ei. Deci frectie la picior de lemn. Am dat totusi peste o moasa tanara care a fost super draguta si m-a chemat or de cate ori se trezea piciul ca sa-l pun eu la san intai, si apoi ii dadea ea laptic completare. Ea m-a invatat cate ceva.
N-am povestit nimic despre cum i-am ales noi numele copilului. Pana in luna a 9-a nici un nume nu mi se parea suficient de frumos pt copilul meu. Ma oprisem la Mihai, dar sotul il asocia cu o amintire din viata mea si nu-i placea deloc, si la Adrian, dar nici asta nu-i era deloc pe plac. In schimb eu nu eram de accord cu Daniel, pt ca si pe el il chema tot asa… lipsa de inspiratie ziceam, si mai erau si alte motive, dar finalul a fost ca pe culoarele maternitatii m-a intrebat , inainte sa nasc care sa fie ordinea: Daniel Mihai sau Mihai Daniel. Eram asa speriata de ce avea sa mi se intample, ma gandeam ca daca mor macar sa-i puna numele care vrea el, si am zis : Daniel Mihai. Si-n ziua de azi eu il strig Mihai si el Daniel. N-am sa-l strig niciodata Daniel, si asta stie el sotul de ce, are legatura cu primele luni acasa dupa nastere.
Am stat 3 zile in spital, parca miercuri era cand am nascut, sambata mi-a facut externarea. N-am dormit deloc, stateam cu lumina aprinsa ca colcaiau gandacii, eram 7-8 in salon, toaleta era in capatul holului si acolo erau geamurile sparte si curent… Iarna, de. Am ajuns acasa racita cobza, dar ma uitam ca toate in salon erau mucioase. De ce oare?
Doctorul ginecolog a fost insa de milioane, il cheama ION IONUT ADRIAN, iar eu nu sunt o exceptie, asa se poarta el cu toate pacientele. Il cunosc de aproape 9 ani si nu m-a dezamagit niciodata. Datorita lui am ales acelasi spital si pentru a doua nastere.
Prima zi acasa m-a ingrozit. Nu stiam nici pampersul sa-l pun, Mihai plangea si eu n-aveam lapte destul, facusem deja rani la sani… Doctorita pediatra a venit dupa indelungi rugaminti si mi-a dictat o lista cu ce am voie si ce n-am voie sa mananc, a zis ca-i flamand bb si sa-i dau completare, sfaturi pt alaptat: lasa ca o sa ai lapte si-o sa alaptezi. Atat. I-am aratat sa avea un ochi lipit si-o secretie acolo, cica e ok. Dupa 4-5 zile am citit intamplator intr-o carte ca afectiunea se numeste: “ochi lipiciosi” ca se face ca urmare a contactului cu lichidul de la nastere, cand bb iese cu ochii deschisi si ca se trateaza cu antibiotic local. Am sunat la Maria Sa doctorita si prin telefon mi-a zis ce sa-i dau. In carte zicea ca trebuie tratat cat mai repede, trecusera destule zile pana am realizat eu… imi venea sa le strang de gat si pe alea din maternitate si pe doctorita. I-a trecut.
La trei luni a hotarat bb ca el nu mai vrea sa doarma… Si pana la 6 luni dormea 6 ore in 24 de ore. Si alea cu intreruperi. Eram zombi. Doar ca era vioi, radea, nu era marait. Mamicile se intreceau in sfaturi, una zicea ca eu nu vreau sa-l culc, alta ca sa-i dau medicamente sa doarma… Dar daca copilul era vioi si crestea frumos? Binenteles ca nu i-am dat nimic. N-a avut colici decat vreo 2 saptamani in sensul ca era o ora pe la 3 dimineata cand dadea un concert de vreo ora asa. Un copil vioi care a mers singur la 8 luni si 2 zile, (la 4 luni aproape mergea de-a busilea, la 6 putea sta in echilibru pe picioruse daca se juca ceva, fara sa fie sustinut) care a facut totul cu avans de 2 luni cel putin fata de varsta lui. Mi-amintesc ca intr-o noapte, cand era el mic mic, si eu obosita obosita, imi adormise in brate, eu il sorbeam din priviri, s-a trezit, m-a vazut, a zambit si-a adormit la loc. Sublim.
Mi-a daruit atata iubire, si are un suflet atat de bun… Ii doresc sa-i fie viata usoara, sa fie sanatos si norocos. Si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit asa un copil.
Acum are 5 ani si 8 luni, este tot asa plin de energie ca atunci cand era bb mic, si este cel mai bun frate mai mare pe care si-l putea dori cineva. Face karate de 10 luni si este asa de serios si de ambitios… Sper sa fiu o mama pe masura lui. Si sa fie mandru de mine asa cum sunt eu de el, desi asta conteaza mai putin.
View this montage created at One True Media
My Montage 12/23/08