CARTURESTI

In ultima vreme mergem des la Carturesti. Pentru mine este mereu o bucurie sa ajung acolo, iar in ultima vreme aproape fiecare zi a fost luminata de gandul ca seara vom poposi in spatiul special creat acolo. O fi bucuria reintalnirii cu cartile, sau pur si simplu locul are o energie pozitiva, ori poate libertatea pe care mi-o ofera prin locul de joaca dintre cartile de copii, astfel incat pot rasfoi si citi in liniste chiar daca am copiii cu mine.

Am fost la toate atelierele oferite copiilor de scoala Mark Twain International Scool si-am descoperit oameni deosebiti, cu mult drag de copii si care pot deschide pasiuni pentru materii doar prin faptul ca o predau ei. Tare ma bucur ca mai exista astfel de profesori, chiar daca sunt la scoli particulare...

Joi am fost la seara de lectura s-o ascultam pe Ada. Si spatiul din mansarda a devenit neincapator, invadat de o multime de copii de toate varstele. Si Ada le-a citit si le-a povestit asa cum numai ea stie, din cartile de la editura Cartea Copiilor. Nu stiu cati ar fi putut sa capteze atentia asa cum a reusit ea, cu o carte care trebuia citita si comentata pe imagini cum este Roobin Hood in varianta tiparita la ei, foarte frumoasa de altfel, dar la care farmecul consta tocmai in a descoperi in imagini restul povestii. Pustii mei au ascultat cu gura cascata si povestea cu printesa, desi la sfarsit n-au mai recunoscut ca le-a placut. Cert e ca n-au miscat cat a tinut lectura, iar asta, va spun ca-i cunosc, nu se intampla decat cand ii prinde povestea.

Sa mai povestesc despre locul de joaca de la Carturesti, de care copiii mei nu s-au saturat, din contra, nu reusesc sa-i mai smulg de acolo. Se joaca, se imprietenesc, rasfoiesc si comenteaza cartile pe care le au in jur, se simt ca acasa si nu-nteleg de ce trebuie sa plecam...

Pentru mine personal e o intreaga aventura sa ajung acolo. Mi-i aduce mama in oras iar eu alerg de la serviciu si ajung mereu la limita, gafaind si gata transpirata. Acasa ajungem tarziu, pe la ora 21, ceea ce presupune ca tot ce tine de zona casnica trebuie sa rezolv incepand cu aceasta ora. De fapt, mult mai tarziu daca tinem cont si de masa de seara, verificatul temelor si povestea de culcare. Ma intreba cineva daca nu sunt obosita. Sunt. Dar merita efortul. N-o sa mai mergem in fiecare zi, nu ajungem acolo decat cand se organizeaza ceva pentru copii, si asta daca aflam la timp. Copiilor le-a placut si-au invatat o multime de lucruri. Si-i povestesc a doua zi bunicii, care, spre deosebire de serile cand o rugam sa mi-i aduca la teatru, n-a comentat nici o clipa. Nu-i vorba, ca si atunci mi-i aducea mereu. Apropo, in octombrie incepe festivalul de teatru pentru copii de la Ion Creanga "O suta, o mie, un milion de povesti" - editia a VI-a. Abia asteptam!

Fotografii de la atelierele Carturesti, pe forum la ACTIVITATICOPII.