EXAMEN 10 KYU SI 5 KYU

Inceputuri si confirmare!
Cam asa s-ar putea numi examenul susutinut azi de baietii mei.

A fost primul examen al lui Cristian asa ca si voi vorbi intai despre el.
Dimineata s-a trezit intreband nu "azi mergem la gradi mami...?", ci "azi am examen mami?". Aseara deja stia sa raspunda frumos la intrebarile despre tehnici si sa le execute fara sa le incurce. Iar la examen a fost serios si atent, atat cat i-au permis cei 5 ani ai lui. A vrut sa ia examenul asta mai mult pentru diploma. Si-ar fi dorit de fapt o cupa ca a lui Mihai, dar a inteles pana la urma ca pentru asta mai are mult de muncit. Pentru cat de putin am facut acasa cu el, eu zic ca azi a fost foarte bine.

A avut grija sa ma intrebe de ce e mazgalita diploma lui.
- Nu e mami mazgalita, acolo a semnat sensei...

- Ano! am pimit dipoma! asa a raspuns azi Cristian la toate telefoanele... Si sensei a stat imb'acat cu kimono, sempai nu...

Confirmarea:
Mihai a luat azi examenul de 5 kyu. A excelat la toate capitolele, inclusiv la forta si la kumite. La kata era de asteptat... Imi place teribil cum lupta, el nefiind deloc genul bataus. S-a adaptat si lupta inteligent, adica lupta tehnic si cu cap. Teoretic combinatia ideala. Practic, o clipa de neatentie si un smardoi il poate nimici intr-o secunda. Cum insa la grupa lui de varsta smardoii sunt usor de prins pe picior gresit, eu zic ca are sanse sa faca o figura buna la campionatul de kumite de anul acesta. Sanatosi sa fim!

Adevarul e ca sunt tare mandra de amandoi!

UN PRIETEN

Aceasta poveste este o poveste adevarata


Sta cuibarit la el in casuta. Apoi iese afara ca sa priveasca mai bine cei doi copii care fac galagie langa el. Ii priveste linistit, ca un bunic aflat pe prispa doi copii zburdalnici si fara griji. Intre timp in casuta lui intra un alt catel. Se duce, miroase si-l ingaduie. Apoi, incet-incet se apropie de copii cerand parca voie sa se joace si el. Se apropie timid si dand din coada de cel mai mic. Pare mai accesibil si mai deschis. Cel mare se departeaza un pic si pare ca-i e frica. Se opreste si asteapta. Intre el si copilul cel mic se infiripa un dialog tacut: catelul da din coada, copilul ii ofera zapada pe care o facea bulgare. Cainele se opreste linistit langa copil, cu privirea intoarsa spre celalalt, ca o invitatie la joaca.


Copilul mai mic isi face curaj si-l mangaie. Atunci ochii catelului se inchid, si ramane nemiscat, parca cu frica sa nu-l sperie cu ceva si sa-l indeparteze. Apoi zambeste in felul lui cainesc pentru duiosia cu care-l intampina copilul. Intr-un final se tolaneste cat e de mare in zapada.
- Ei, ce faci, de ce te asezi pe mine? intreaba razand puiul de om.
Catelul zambeste in continuare, inchide iar ochii si asteapta. Nu vrea cu nici un pret sa-l sperie, asa ca toate miscarile ii sunt tacute si line. Copilul il mangaie cu grija, si-i vorbeste cu drag.


Incet isi face curaj si baiatul mai mare. Aduce si iarba si i-o ofera ca semn de prietenie. Catelul intelege si gusta, lasandu-se pe spate, intr-un abandon tacit cu care-i spulbera orice teama si-l castiga de prieten. Apoi primeste pe rand, de la fiecare, fir cu fir, iarba verde pe care-o plescaie cu placere, de parca de cand se stie n-a mancat ceva mai gustos. Copiii rad si se intrec sa-l hraneasca si sa-l mangaie. Se mira de labele lui, de dinti si de pernutele de la picioare.


La plecare ii conduce pana la iesirea din parc si primeste promisiunea ca data viitoare va primi ceva bun de la noii sai prieteni.
- Era foarte frumos catelul!
- Da, si acum suntem prietenii lui... sporovaiesc copiii in drum spre casa.

PRIMUL DINTE

- Tu stii ca lui Cristian i se misca un dintisor? m-a intrebat emotionata buni azi la telefon. Si-n clipa aceea timpul s-a oprit. Totul in jurul meu a incremenit si brusc nu mai eram decat eu si vocea din telefon.
- Mami, de ce mi s-a intamplat asta? O sa-mi creasca la loc? Nu vreau sa mi-l scoata buni, eu vreau la dentist!
Ochii mei s-au umplut de lacrimi, in timp ce fata mi se lumina de zambet. Lacrimi pentru ca nu eram langa el sa-l strang in brate si sa-i iau cu un pupic toate grijile. Zambet pentru ca lui nu-i e frica de dentist. Si pentru ca si baiatul meu cel mic se face mare...
Si-am reinvatat ca lucrurile importante sunt de cele mai multe ori cele mai marunte si obisnuite lucruri. Am inchis telefonul si-am reintrat in lumea oamenilor mari. Dar zambetul mi-a ramas.
L-am adus acasa stirb. I-a fost scos dintele cu o "ciupitu(r)a de pu(r)ice" la doctor, asa cum si-a dorit. M-a rugat sa nu-i pierd dintisorul, pentru ca vrea sa-l dea Zanei Maselute si "sa primeasca si el un banut". Spera ca pana maine sa-i creasca la loc dintele. S-a speriat, asa cum s-a speriat si Mihai la primul dinte cazut. Si atunci tot la serviciu eram...

Cand a venit tati acasa a vrut sa-i faca o surpriza, asa ca s-a ascuns in sufrageria ramasa fara lumina si ... a pierdut acolo dintisorul. L-am cautat toti patru, care orbecaind, care cu lanternele. Noroc cu dl sot care rupt de oboseala a luat-o logic si nu babeste ca noi ceilalti si-a gasit dintisorul buclucas.

Acum, sub perna lui Cristian doarme un dinte mic, cat un bob de piper, care de maine isi va gasi locul in povestea Zanei Maselute.

GIRAFA

De fiecare data cand dadeam cadou cate un set-girafa de la Casa Retro, amandoi ma bombaneau ca lor nu le mai iau. Asa ca pana la urma am scos din raftul cu surprize 2 seturi pentru ei. Cristian n-a avut chef, dar Mihai a fost foarte entuziasmat. L-am lasat singur si iata ce-a iesit:




Culorile din set ajung in mod normal si pentru cap. Lui nu i-au ajuns nici pentru burta, a scos culorile si a reconstituit un portocaliu din rosu si galben. Daca priviti cu atentie poza in care picteaza o sa vedeti unde e portocaliul din tub...

IN FIECARE ZI E ZIUA NOASTRA

Ce BINE ca esti, ce mirare ca sunt... Sufletul meu a dansat nevazut intr-o lume concreta. M-am scaldat in MUZICA si-am fost fericita! Concert? Mult mai mult de-atat.

Tie, dragostea mea, de azi de ieri dintotdeauna, LA MULTI ANI, SA FI SANATOS SI NOROCOS!

CIOCOLATA DE CASA

Reteta originala spune asa: 150 ml apa (eu am pus lapte), 500 gr zahat, cacao dupa gust, un pachet de unt, 250 gr lapte praf. Se topeste zaharul in lapte pe foc, apoi se topeste si untul (eu am pus tot pe foc) si totul se amesteca in laptele praf. Se serveste (ce ramane dupa ce se gusta de toti membrii familiei) dupa ce sta la rece sa se intareasca. Eu am injumatatit cantitatile (cu aproximatie)

AVATAR

Care-i Cristian, care-i Mihai?



Ne-am jucat folosind link-ul Bogdanei.

NICU ALIFANTIS

Astazi a aparut la Jurnalul National un album nou NICU ALIFANTIS. Vi-l recomand cu caldura. L-am ascultat la prima ora: e minunat. Nici nu avea cum sa fie altfel...
Maine seara, concert.
Multumesc celor de la Jurnalul National si pentru articolele din ultimele zile. Mi-au mers la suflet.

INGERII DE ZAPADA

Noi le zicem fluturi. Mihai stia insa de ingeri, asa ca el a facut aripi. Cristian nu s-a lasat si a dat si din picioare, asa ca el a facut un fluture.




Si pentru ca noi nu prea am stat la bulgareala decat pe fuga seara, am poposit ieri la -20 de grade, sau cate or fi fost pe la ora 15, in parcul de langa sala unde facem karate. Mie mi-a inghetat mana pe aparatul foto, Mihai a gasit in zapada iarba...
Iar la intoarcere pentru ca-i promisesem niste turturi uriasi lui Cristian, a trebuit sa ma cocot si sa ma tin de promisiune.

BOMBOANE RAFAELO

Mie imi plac tare mult. Gasisem mai de mult pe blog la Teo o reteta care mi s-a parut ok. Si cum ea e draguta si pune si poze, parea usor de facut. Mai mult a durat sa-mi fac curaj sa o incerc.

- 150g zahar pudra cu vanilie
- 200g lapte praf
- 200g nuca de cocos
- o tabla de unt
- 2 foi de napolitane cu vanilie
- 100g migdale intregi


Cu mixerul se bate spuma untul cu zaharul pudra si apoi se adauga laptele praf, nuca de cocos si foile de napolitane. Initial am incercat sa sfaram cu mana foile, dar n-am reusit. Asa ca le-am maruntit la robotul de bucatarie (daca nu sunt maruntite bine te inteapa la mana cand faci guguloaiele). Mi-au iesit aproape 40 de bomboane. Si nu le-am facut prea mici, ca mi-am pierdut rabdarea la un moment dat. Intregul amestec este sfaramicios si l-am framantat cu mana. Nu l-am mai pus in frigider ca in reteta originala ca nu mi s-a mai parut ca are nevoie sa se intareasca.







Copiii si-au facut curaj si le-au gustat, dupa ce initial au bombanit ca nu-s cu ciocolata. Au spus apoi ca le-a placut si ca seamana cu cele cumparate. Asa mi se pare si mie. Dl. sot a zis ca-s de vis. Si le-a injumatatit...

REVIN:
Data viitoare o sa pun mai putina nuca de cocos. Si e mai buna la temperatura camerei.

MORISCA COLORATA

FLOAREA MORISCA

Morisca floare am achizitionat-o mai de mult de la Casa Retro. Aseara mi s-a parut mie a fi momentul ideal sa le-o arat. Mai avem s-o vopsim. Dar asta in alta seara.






Si da, se invarte super fain daca sufli un pic.

ANOTIMPURI

Intr-una din clasele de la gradinita lui Cristian am zarit ieri pe panou 4 pomisori, fiecare reprezentand cate un anotimp. Si ne-au placut atat de mult incat aseara ne-am pus pe treaba. Ne-am hotarat asupra culorilor, am dat drumul la muzica si iata ce-a iesit:


Am folosit hartie creponata colorata si servetele albe pentru zapada:


Am facut bulinute multe multe (si asa am descoperit cat de perfectionist este Cristian):





Iar astazi cand am ajuns acasa ma astepta o surpriza. Cei doi au facut singuri un copac-iarna, "puiul iernii" cum l-a numit Cristian:



Nu-i asa ca acesta e cel mai frumos?

Si am mai primit un cadou zilele astea. Cristian a facut un tablou! Cu rama... Iata-l:

TARA OAMENILOR DE ZAPADA

Cum, nu stiati ca exista?
Cititi povestea Visul Luciei si mai vorbim.
Picii mei au invatat noi formule magice, s-au distrat si s-au plimbat alaturi de Lucia prin tara unde oamenii de zapada se duc atunci cand se topesc.
Cristian chiar a crezut ca citesc o carte si-a fost foarte uimit sa descopere ca foile mele nu au nici o ilustratie.

ZANA NORILOR

Avem o noua carte preferata.
Se numeste "Zana Norilor. Sentimentele oamenilor sunt desenate pe cer", a fost reeditata la editura Ascent, prima editie, daca o mai gasiti, este la editura Paralela 45.
Am cautat-o mai mult de un an prin librarii. Gresit. Mult mai simplu si mai comod este sa o comanzi pe net. Culmea este ca uitasem de ea. Am regasit-o intamplator si dupa 2 zile o aveam.
Este minunata. Sensibila si delicata. Povesteste copiilor ce sunt sentimentele intr-un mod care-i topeste pe cei mari si ii tine atenti pe cei mici. Cel care imi cere seara sa-i citesc "cate un nor" este Cristian, si el are 5 ani. Iar urarea de somn usor a zanei o spun in cor si le place teribil.
Pe situl Zanei puteti citi 2 povesti.
Lectura placuta!

BALOANE CARE NU SE SPARG

- Mami, mamiii, Mihai a descoperit niste baloane care nu se sparg! Chiar!
Asa tipa cat il tinea gura Cristian, topaind entuziast.
Poate era mai bine sa incep povestea spunand ca de cate ori e liniste in casa sigur fac un experiment. De cele mai multe ori cu apa. Si binenteles pe ascuns. De ce pe ascuns... povestea e mai lunga. Oricum, descoperirea de aseara era prea faina sa n-o arate.
Pe scurt: au pus intr-o casoleta apa, sapun lichid si sclipici. Apoi au amestecat cu o pensula si au descoperit ca fac baloane care nu se sparg. Ideea cu paiele a fost a mea. Solutia obtinuta de ei era foarte putina, atat de putina incat trebuiau sa incline casoleta ca sa poata sufla. Dar... iata ce-a iesit:






Mihai a descoperit ca daca sufli incet faci zapada:


Zapada e deasupra, jos sunt baloane mari, prin care se vede si sclipiciul...



Si de aseara tot cu asta se joaca. Acum sunt amandoi in baie, au fiecare castronul lui si sufla de zor. Cel mai greu e sa spargi baloanele deja facute ca sa poti s-o iei de la capat.
Acum va rog sa ma scuzati. Sunt chemata sa pozez frisca obtinuta de Cristian...

TABLOURI PROASPETE AVEM!

Seturi made in CasaRetro, primite cadou de la Mos Nicolae, regasite in seara asta: