joi, 12 noiembrie 2009

LECTURI

Aseara, ora 22. Ora la care mi-am promis ca ma voi trimite la culcare macar o saptamana ca sa-mi revin la normal. Ma uit la ceas pe furis si-mi mai acord un sfert de ora. Imi iau cartea si ma strecor in pat, pe furis. De prisos, n-apuc sa deschid cartea si sunt asaltata. Asa ca ii trimit in camera lor si-l pun pe Mihai sa-i citeasca lui Cristian. Dupa 5 minute Mihai se cuibareste langa mine cu cartea lui preferata pe care piciul refuza sa o asculte. Astept sa-si gaseasca locul si ma abtin cu greu sa comentez pozitiile ciudate in care citeste. Pana la urma, important e ca citeste. Liniste! In sfarsit liniste! Ma afund in universul Supleantului cu placerea cu care ma lasam in copilarie prada povestilor. Pana cand ochii mei nu ma mai asculta si se lasa infranti de oboseala. Langa mine, Mihai doarme in pozitia lui optima de citit. In camera de alaturi il gasesc pe Cristian asteptandu-l inca pe Mihai la joaca. Ma uit in treacat la ceas. E iar ora 24. Poate maine...

3 comentarii:

  1. Si Cristian a stat atata timp cumintel, nu v-a deranjat? Grozav baiat. Nu-i tocmai o pozitie buna cea a lui Mihai dar e foarte important sa citeasca. Eu nu mai apuc sa citesc mai deloc, sunt foarte frustrata pe tema asta. Fur in total cam 25 min/zi intr-un loc unde ar trebui teoretic sa fiu lasata singura dar unde ma cauta copilul mereu :-). Seara adorm langa el daca la pranz am sarit peste somn.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ceska777, cunosc problema cu locul acela, eu inca lupt pentru intimitate. Mai nou vorbim prin usa... si mi se mai baga tot felul pe sub usa...
    Cristian era cuminte ca insirase pe pat o groaza de jocuri. El se pregatea pt o noapte alba cu Mihai in camera lor, ca le spusesem sa doarma acolo. A fost foarte dezamagit ca Mihai a adormit, chiar a incercat sa-l trezeasca...

    RăspundețiȘtergere