LECTURI

Aseara, ora 22. Ora la care mi-am promis ca ma voi trimite la culcare macar o saptamana ca sa-mi revin la normal. Ma uit la ceas pe furis si-mi mai acord un sfert de ora. Imi iau cartea si ma strecor in pat, pe furis. De prisos, n-apuc sa deschid cartea si sunt asaltata. Asa ca ii trimit in camera lor si-l pun pe Mihai sa-i citeasca lui Cristian. Dupa 5 minute Mihai se cuibareste langa mine cu cartea lui preferata pe care piciul refuza sa o asculte. Astept sa-si gaseasca locul si ma abtin cu greu sa comentez pozitiile ciudate in care citeste. Pana la urma, important e ca citeste. Liniste! In sfarsit liniste! Ma afund in universul Supleantului cu placerea cu care ma lasam in copilarie prada povestilor. Pana cand ochii mei nu ma mai asculta si se lasa infranti de oboseala. Langa mine, Mihai doarme in pozitia lui optima de citit. In camera de alaturi il gasesc pe Cristian asteptandu-l inca pe Mihai la joaca. Ma uit in treacat la ceas. E iar ora 24. Poate maine...