Inca nu m-am invatat minte. Auzi la mine, sa-i las sa vad cand or sa adoarma singuri. Trebuia sa stiu de mult ca noaptea pentru ei nu e decat tot o zi de joaca. Mihai mi-a demonstrat-o de mult. E adevarat, in Cristian imi statea speranta, dar nu s-a lasat nici el. Si cum tocmai imi spusese o bunica in seara asta ca "or sa cada franti", si cum ajunsa acasa tarziu in noapte am descoperit frigiderul deprimant de gol si m-am apucat sa pun de-un fel 2... am zis ca sa-ncerc. Sa-i las in pace c-or adormi ei. Ha ha ha! La ora 1 conferinta era in toi. La unu si un sfert s-au certat. La si 17 minute radeau in hohote. La unu si jumatate m-am hotarat sa intervin. Prilej cu care Cristian mi-a explicat cat e de bine sa ai o tabara a ta pe care sa o chemi cand te lupti cu dusmanii si cat de mult vrea el sa se lupte. Apoi m-a intrebat senin daca eu ma lupt cumva cu somnul.. Culmea, pe Mihai il biruise deja. (posibil si explicatia lui Cristian despre batalii sa-l fi dat gata). Si da, eu ma luptam din greu cu somnul. Doar aveam o mazare pe foc...
Intr-un final, nu stiu prin ce minune, Cristian s-a oprit din povestit. M-am ridicat incetisor si-am verificat mancarea. Nu, n-o arsesem. Dar nici gata nu era. Asa ca m-am postat la calculator sa citesc ceva. Si-am citit ceva atat de frumos, atat de minunat scris... Am citit prima parte din cele 1001 nopti.
Si-acum ma duc sa ma culc. Gata, am stins si focul.
Noapte buna!
Si sa nu uit!
Multumesc Printului calare pe un cal alb ca a revenit in viata mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu