PERLE

- Mami, uite, vezi... aici nu trebuie sa mai citesc. Pentru ca aici nu este nici un desen.
Ma uit mai bine si intr-un final inteleg. Era ultima pagina din carte, cu scris, binenteles, iar pe pagina din dreapta, nimic. Nici scris, nici desen.
- Povestea continua si aici, trebuie sa citesti. Nu vrei sa afli finalul?
- Ai ma mami... Bine...
Cristian si prima lui carte citita toata

PERLE

Cristian urla, Marius sare din celalalt capat al curtii. Tragedia e ca dopul lui de vin a fost aruncat in curtea vecina de pustiul gazdelor.
- Din vruta a facut-o, din vruta! mi-a explicat suspinand, mai tarziu.
Cristian

- Mami, ma simt ca atunci cand imi dadeai sa mananc pilaful ala scarbos.
In capul meu, asta se traduce cam asa: ma doare burta ca atunci cand nu aveam voie sa mananc decat pilaf fiert cu orez. De fapt, il durea capul...
Cristian

- Mami, au lansat si o stea rosie. Vino sa o vezi!
Printe artificii, un felinar chinezesc se inaltase, rosu intradevar.
Cristian

- V-au plac artificiile?
- Da. Si eu fost si lupte, parca trageau unele in altele.
Asa se vad artificiile prin ochii lor.

OMUL NOSTRU DE ZAPADA

Aici nu ninge decat intamplator, cica o data la 50 de ani. La pranz e primavara, iar noaptea e rece, ca intr-o toamna tarzie si umeda; faci focul in casa si astepti sa vina a doua zi soarele sa faca iar primavara. Cand bate vantul e treaba serioasa, uneori am impresia ca o sa zbor ca Doroty cu casa cu tot.
Copiii duc dorul zapezii. La scoala au facut tot felul de minuni, vi le voi arata daca ma lasa netul. Incep prin a vi-l prezenta pe omul de zapada pe care Cristi a vrut neaparat sa-l faca, ca pe cel de la scoala nu l-am vazut, si zau daca nu a avut copilul dreptate, chiar merita.
Are si o poezie omul asta. Cristi ne-a spus-o cu o zi inainte de a ni-l darui, intr-o engleza cu accente nemtesti, nerabdator si mandru, cu tot cu coregrafie. Nici atoatestiiutorul google nu ne-a putut ajuta sa-l intelegem. Abia cand am primit cadoul de la scoala, cu omul de zapada facut acolo, ambalat frumos si cu poezia capsata festiv pe punguta cadou, ne-am dumirit. Desi spusa de la coada la cap, asa cum am si trait-o, povestea acestui om de zapada ne va descreti fruntile multa vreme de aici incolo.
Cum se face: se ia un sapun, o razatoare si un pic de apa. Se lasa copilul sa-si arate forta si indemanarea pe coltii ascutiti ai razatoarei metalice, apoi se preia initiativa, fara ai stirbi increderea in sine. Restul e o joaca de copil.

IANA VRAJITOAREA POZNASA

Despre Iana scriam la inceputurile acestui blog ca face minuni. Ei bine, Iana chiar este o vrajitoare poznasa. De data aceasta m-a gasit ea pe mine. Nu-i vorba ca o luasem cu mine, alaturi de 'Legenda ariciului', inghesuita in bagajele mele de suflet, cele cu carti.
Povestea Ianei a fost reeditata la sfarsitul acestui an si are in plus aventuri noi. Se poate cumpara si de pe Amazon. Autoarea are multe alte carti tiparite si, foarte important, o putem gasi acum sub numele de ANASTASIA POPA.



Iana este in viata mea, o poveste frumoasa. Asa a fost de cand am descoperit-o. Am primit-o cadou, peste orice bariera de distante sau de trafic, si mi-a luminat ziua. A reusit ceea ce nimeni si nimic nu reusise pana acum, sa ia copiii de la jocul de WII. La inceput a vrut Mihai sa vada ce e nou. Isi amintea de ea ca fiind 'cartea aceea' care i-a placut foarte mult. Apoi a fost Cristi care nu ma mai lasa sa ma opresc din citit. Dupa primul capitol Mihai si-a descatusat amintirile si l-am oprit cu greu sa nu spuna tot. Intr-un final am plecat dintre ei, iar Mihai a ramas citind mai departe cu voce tare. Cateva ore mai tarziu, Marius a gasit povestea si a ramas si el ... citind. E prima oara cand il vad asa prins de una din cartile copiilor.
Cum spuneam, Iana este o vrajitoare. Poznasa.
Multumesc, doamna ANASTASIA POPA!

CRAI NOU

MOS CRACIUN, ESTI CEL MAI TARE

Asa canta Mihai azi noapte, cu crocodilul lui Ikeea in brate. Cristian si-a pus de gat sarpele rosu, cel pe care uitase sa-l scrie in scrisoare anul trecut si la care a jinduit un an intreg, si cu mainile libere a imbratisat masina si ciocolata cea mare pe care le trecuse in scrisoarea cu dorinte de anul acesta. Apoi totul a disparut in favoarea unui joc simplu de constructie, cu piese de lemn colorate si usor imbinabile. Intr-un tarziu, cand am verificat daca Mos Craciun a gasit fursecurile, Cristian a descoperit jocul de WII. Si cu el in brate a fugit spre Mihai, strigand si chiuind. In acel moment toate ierarhiile au disparut. WII-ul mult visat, cum a stiut el Mosul cel bun, si cat a fost el de darnic ca l-a adus...
S-au culcat in jur de ora 3. Iar azi, toata ziua, au fost WII. Si stiti ceva, jocul asta WII are si un arc cu sageti, exact ca ala adevarat pe care si-l doreau ei si noi nu...
Un alt cadou surpriza a fost CD-ul cu Apolodor in engleza, scris parca special pentru noi. Ascultat azi noapte, in timp ce copiii contruiau cu piesele de lemn, a starnit valuri de duiosie si de bucurie. Mosul se pare ne-a trimis special acest CD, imbinand limba engleza cu romana, caci altfel de ce ar fi cantat cineva asa? Ada Milea, o comoara, ca de obicei.
Si noi cei mari am primit cate ceva, cu miros de Romania si de dor.
Mos Craciun, misiune indeplinita!