ARIPI

Mihai in camera lui repeta de zor. I se aud kiaiurile si imi dau seama cat de repede face dupa suieraturile scurte pe care le scoate cand da loviturile. Alaturi, la calculator, Cristian urmareste DVD-ul cu katasul lui. L-am vazut imitand cu miscari moi, serios si incercand sa ramana cu capul spre ecran chiar si atunci cand trebuie sa se intoarca. In sufragerie, parintii fac sincron katasul lor. Cel mai simplu kata din ashihara le da inca batai de cap. Culmea, copiii nu se incurca ca ei, cu katasuri pe care probabil ei, adultii, nu le vor putea niciodata executa. In seara asta toata familia danseaza ashihara.
11.12.2010

- Mami, vreau si eu sa merg la sala in Militari, ca nu stiu decat un kata. Vreau sa-l invat si pe celalalt!
Cristian 13.12.2010

Dansul pinguinilor in noapte, printre fulgi anemici topiti pe fetele lor fericite. Le e bine.
13.12.2010

- Mami, mi-a placut cum m-ai pupat! Mirosi asa, ca de Revelion!
Mihai, 13.12.2010

- Da, ninge, pe mine m-a nimerit unul!
Mihai, 13.12.2010

TRUFE DE CIOCOLATA

Sambata am fost la Institutul Francez la un atelier de poveste si de ciocolata. Copiii au intrat in bucatarie unde, impreuna cu un maestru bucatar au invatat cum din cateva ingrediente poti obtine trufele de ciocolata. Apoi, cat timp s-a lasat compozitia la rece, Alina Darian le-a citit (bilingv) povesti. Si cand povestile au fost gata, si trufele au fost gata. Delicioasele trufe au disparut ca prin farmec, parintii reusind sa guste cateva frimituri si sa noteze din zbor reteta.
Eu am avut noroc. Cu doi copii, unul care s-a ferit de cacaoa de pe trufe si unul care mi-a pastrat o trufa intreaga. N-o sa credeti, dar Cristian a fost cel care n-a mancat din trufe. Iar Mihai a tinut minte reteta si nu s-a lasat pana n-am cumparat toate ingredientele. Amandoi apoi mi-au servit o lectie de bucatareala cum nu cred c-o sa mai vad prea curand.
Asadar, notati ingredientele:
- 140 g unt
- 330 g smantana
- 400 g ciocolata neagra (75% cacao) - noi am combinat ciocolata de menaj cu o ciocolata milka
Se topeste untul pe foc, se arunca peste bucatile de ciocolata. Stingem focul si amestecam pana cand se topeste toata ciocolata. Apoi se pune smantana si se da la rece o zi, si abia atunci se fac mingiute si se tavalesc prin cacao (sau nu, depinde de gust).

Atentie cand dati copiilor sa amestece ciocolata cu untul, craticioara si compozitia sunt inca fierbinti:



Competitie mare, fiecare vroia sa amestece:




Nu am reusit sa umplem farfuria cu trufe, s-au terminat mai repede decat s-au modelat. Pana la urma se mananca foarte bine si cu lingurita direct din oala...

IN ASTEPTAREA LUI MOS CRACIUN

Luni au fost gata scrisorile catre Mos Craciun. La initiativa mea, bietii copii au fost nevoiti sa isi compuna singuri scrisorile si sa le si scrie. Cristian mi-a dictat si apoi si-a transcris dupa scrisul meu de tipar, pe o coala pe care i-am trasat eu linii, iar Mihai, dupa ce a inteles cam cum se compune o scrisoare, respectiv o cerere (ca de, ideea era sa ceara cadouri...), s-a apucat sa mai si deseneze pe ea. Date fiind orele inaintate si grija ca scrisorile sa nu fie trimise prea tarziu, am oprit initiativa artistica. Sa ma ierte Mos Craciun...
Marti dimineata am mers cu Cristi la Posta, unde am cerut un plic si un timbru pentru Mos Craciun. L-a 1.30 lei am gasit ce ne doream, si i-am dat copilului prima lectie despre cum calatoresc scrisorile. Intai se completeaza adresele: scrii cine trimite si cine primeste (Mos Craciun - Laponia), pui frumos scrisorelele inauntru, apoi lipesti muncitoreste plicul si il introduci in Cutia Postala. O minune a tehnicii si organizatoricii Posta asta, mi-a luat tot drumul pana la gradinita sa explic restul.
Eeee. Asadar acum avem 2 griji: sa verificam balconul de cel putin 2 ori pe zi sa vedem daca nu cumva Mos Craciun a adus deja bradul (ca la gradinita s-a facut bradul...) si alta grija - sa calculam daca au ajuns deja scrisorile.
De ninsoare eu una m-am lamurit, cica maine dimineata o sa fim troieniti, dar nu le zic, neeee, nu mai fac eu greseala asta. Daca au gresit iar astia, eu ce ma fac?

Uitam sa va spun. Eu, pentru ca sunt mult mai inalta ca ei, am un mare avantaj. Stiu deja ca scrisorile au ajuns la destinatie.
Anul trecut au fost dintre putinii copii care au primit raspuns de la Mos Craciun.

ENGLEZA

Tatal incercand o lectie de engleza cu fiul.
- They are running, spune el.
- Da, stiu asta.
- De unde. De la Magic English, nu-i asa?
- Nuuu, de la Poisson!
Ultima pasiune a lui Cristian. Si-a tatalui sau. A folosit totusi la ceva...

MOS NICOLAE - PARTEA A 3-A?

Mos Nicolae a fost darnic anul acesta. Si surprinzator. A revenit la noi azi-noapte si ne-a umplut ghetele. Copiilor le-a adus niste Testoase Ninja pe care le tot cereau parintilor in Cora, niste carti care nu prea au fost bagate in seama, si ceva in niste cutii, nu cred sa se fi dumirit inca ce-i cu ele. Intr-un fel au si ei dreptate, inca nu n-au avut timp pentru toate jucariile care ne-au invadat casa.
Cert e ca nimic nu se compara cu bucuria surprizei pe care o incearca an de an, somnorosi si curiosi, anuntandu-se unul pe altul si impreuna pe noi ca DA, A VENIT MOSUL!

MOS NICOLAE

Cand ne-am intors de la petrecere, Mos Nicolae lasase cadouri agatate de clanta usii. Pesemne a vazut ca nu suntem acasa si le-a lasat acolo, grabit sa ajunga la cat mai multi copii. Sau poate i-au scapat din sac cand suna insistent la usa... nu stim exact. Copiii s-au bucurat insa foarte tare, mai ales ca peste un sfert de ora, cand a urcat Manu la noi, au vazut ca mai era ceva.
- Multumesc Mos Nicolae! MULTUMESC! a spus Cristian din tot sufletul, dupa ce pret de o clipa a crezut ca in primele cadouri numele lui nu aparea nicaieri. El, spre deosebire de Mihai, chiar a avut emotii. Ciudat, mi se parea normal sa fie invers. Dar e adevarat, Cristian a primit o data un bat...
Mai tarziu Mihai a venit cu o idee.
- Dar daca mai vine si la noapte. Ca Mos Nicolae de fapt, noaptea tarziu vine.
- De ce sa mai vina, n-a venit? Gata! spune in treacat tati.
- Lasa-i in pace, cine stie? Numai sa-si curete bine ghetele, altfel n-au nici o sansa.
Si si le-au curatat temeinic.
Acum, sa vedem...

SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN

Stateau amandoi pe burta, in pat la Mihai. Cristian dicta, iar Mihai se straduia sa scrie cu litere mari, ca sa nu existe nici un dubiu. I-am intrerupt brusc, bombanindu-i ca nu scriu la birou si ca nu mai termina cu pregatirile de culcare. Era trecut de ora 23. Acum imi pare rau. Pana au ajuns in camera de somn m-am inmuiat si-am terminat eu scrisoarea, scriind pe genunchi, la dictare.
Cristian incercase sa scrie singur. Mihai l-a corectat si s-a oferit sa-l ajute. Au insistat sa-i precizez mosului ca vor tigrii din jucarie, nu adevarati. Iar Cristian a insistat pe ciocolata.
- Ai scris mami? Maaare, mare ca aia de mi-a adus-o Bica atunci cand eram mic. unde ai scris? Asa. Daaa... Ciocolata...
Mihai a vazut el un sarpe albastru mare cat Dragonul din Ikeea. Dar nu ca el. Trebuie sa ma dumiresc despre ce e vorba, bine ca stiu la cine e. Sper doar sa nu fie sarpele ala hand made de care stiu eu...
Cat despre Power Rangersi, pe care i-a scris corect, ca am verificat, ei bine, se pare ca n-am scapat inca de ei. Cei din dotare au suferit niste accidente, nu toti, dar cred ca aia de le placeau lor mai mult.
- Nu conteaza de care sunt. Orice culoare. Scrie-i ca orice culoare. Doi. Ca si Cristi vrea unul.
Partea cu tigrii e interesanta. Nu stiu cat costa exact, dar e adevarat ca s-au jucat cu ei de fiecare data cand am ajus in Cora. Sa vedem daca Mosului o sa-i placa ideea de a aduce plusuri care sigur sunt dorite ca perne de bataie...
Ar mai fi ceva de notat. Scrisoarea catre Mos Craciun nu cred sa ramana asta. Cu cateva zile inainte pe lista preferintelor trona un catel care face pipi (Minimax...) si niste boabe de jucarie care intre timp ne-au umplut casa, asa ca au iesit de pe lista. Catelul nici nu incapea in sac, dat fiind faptul ca noi avem parchet... Pana una alta am descoperit ca avem un catelus in casa destul de haios, care insa nu i-a interesat deloc.
Asadar, scrisoarea nu e gata.
Mai vedem peste 2-3 zile.