CRESC

O buna prietena ma apostrofa candva ca imi croiesc viata in jurul lor. Am facut cum am simtit, m-am ghidat dupa instinct. Erau mici si era normal. Acum simte si ea la fel...
Cand copiii mei au mai crescut am simtit acut ca nu le mai sunt suficienta. Si m-am speriat. Cu ei mici ma descurcam mult mai bine. Timpul mi-a demonstrat ca e nevoie de cel putin doi si de ceva mai mult decat dragostea de mama. Sa fi parinte e mai complicat decat am crezut. Poti gresi iremediabil intr-un moment de slabiciune, poti muta munti ... dar trebuie sa fi atent sa muti muntii care trebuie.
Aveam mereu impresia ca am suficient timp. Timp sa revin, timp sa repar, timp...
Timpul meu sunt ei. Si-asa va fi mereu. Timpul lor e al lor.

Copiii mei au crescut. Si eu odata cu ei. Le multumesc pentru asta.