SCOALA PARINTILOR

Cand eram mica mi-am promis ca n-o sa uit niciodata ca si copiii au probleme. Problemele lor. Acelea care-n ochii oamenilor mari sunt prostii, fleacuri enervante.
Acum invat ca trebuie sa lasam copiii sa-si traiasca propriile probleme si frustrari. Si sa se manifeste ca atare. Asta nu inseamna ca am uitat, ci doar ca n-am stiut cum se gestioneaza. Desi stiam ca exista, le tratam tot ca pe niste fleacuri. "Cum sa plangi pentru asa ceva? Pai asta e problema?" Va suna cunoscut?
O problema inabusita nu e o problema rezolvata. Un copil care-si exteriorizeaza furia e un copil mai linistit. Pare o contradictie. Dar nu e. Trebuie sa-i lasam sa se exteriorizeze. Sa se descarce, pentru ca emotiile se traiesc, nu se inabusa. Altfel se strang si nedescarcate la timp pot crea avalanse. Verbale, de comportament, sau chiar boli.
Un om imi deschide porti spre inima copiilor mei. Mi-a facut cunostinta cu metoda ESPERE a lui Jacques Salome, acum stiu despre cele 5 limbaje de iubire ale copiilor, invat sa ma controlez si sa fiu un parinte mai bun. Merg la Scola Parintilor a domnului Nicu Tataranu si acumulez. Sunt inca in perioada in care diger informatiile. Sunt idei simple si de bun simt si am impresia ca le-am stiut dintotdeauna. Doar ca nu le vedeam.
Toti ne dorim sa crestem copii fericiti si stapani pe viata lor. Doar ca in viteza in care traim uitam sa-i observam, uitam sa aflam ce-si doresc ei de la noi si de la viata. Raspunsurile sunt in noi. Un copil care se stie iubit va avea incredere in parintele lui si in el insusi. Un copil complet din punct de vedere emotional nu va cauta niciodata echilibrul in anturaje si situatii extreme. Va fi stapan pe viata lui. Nu asta ne dorim cu totii?
Linkuri:
VIDEOMEDITATII LA ITSY BITSY
REVISTA JOACA-TE ISTET
CUM SA VORBIM COPIILOR DACA VREM SA NE ASCULTE SI CUM SA-I ASCULTAM PENTRU CA EI SA NE VORBEASCA, Adele Faber Elaine Mazlish
CELE CINCI LIMBAJE DE IUBIRE ALE COPIILOR, Gary Chapman si Ross Cambell - sau cum sa te adresezi fiecaruia in limbajul lui de iubire. Pentru ca toti parintii isi iubesc copiii, doar ca nu toti copiii simt ca parintii ii iubesc. Limbajul predominant trebuie observat si folosit. Este vorba de
* mangaierile fizice - copiii care se linistesc cand sunt luati in brate, care tanjesc dupa apropierea fizica. O palma data unui astfel de copil este ce poate fi mai rau pentru el.
* cuvintele de incurajare - sunt copii care se simt iubiti cand sunt apreciati si incurajati.
* timpul acordat - copiii care apreciaza ca le daruiesti din timpul tau, ca petreci cu ei timp de calitate.
* darurile - sunt acei copii care apreciaza fiecare cadou primit. Cei care le pastreaza si vorbesc despre ele. Nu conteaza cat ai dat pe el, conteaza ca asa le arati ca te-ai gandit la ei.
* serviciile - se refera la ajutorul dat. Asta nu inseamna ca le legi sireturile pana se insoara, ci ca le esti aproape atunci cand au nevoie. Ca pot conta pe ajutorul tau.
Toate aceste limbaje de iubire trebuie sa fie neconditionate. Pentru ca iubirea este prin definitie ceva neconditionat. Daca ne jucam cu ei doar pentru ca au mancat tot, sau daca le daruim ceva pentru ca au luat o nota mare, sau ca si-au strans jucariile nu inseamna ca le oferim iubire. Iubirea nu este o plata.
Fiecare copil reactioneaza la toate aceste limbaje, dar la unul dintre ele cu siguranta este mai receptiv. Cand "rezervorul lor de iubire" este plin, copiii se simt iubiti si sunt increzatori. Nu vor cauta sa iasa in evidenta ca sa castige iubirea nimanui. Vor stii ca pot fi iubiti si fiind ei insisi.
SCOALA PARINTILOR este gratis. Mailul dlui. Nicu Tataranu: casaretro@b.astral.ro
Initial nu am vrut sa fac public acest curs. Ma gandeam ca vor veni atat de multi parinti incat nu vom mai avea loc. Realitatea este insa ca multi dintre noi nu acceptam ideea de a veni la un astfel de curs, chiar daca e gratis. Cum sa ne spuna noua cineva cum sa ne crestem copiii. Desi nu despre asta este vorba. Si-apoi, intotdeauna ceva este mai important. Asa cum e de fapt si in viata. Amanam sa ne jucam cu ei pentru ca mereu avem altceva de facut. Mai important. Realizam ca gresim, dar speram ca se uita, ca nu a afectat. Ne gandim ca maine vom fi mai odihniti si vom avea mai multa rabdare cu ei. Amanam sa fim parinti activi, credem ca satisfacerea nevoilor este suficienta. Devenim incet incet pasivi si agresivi, ne deranjeaza. Au ce manca, au unde dormi, nu-i bate nimeni, ei sa-si vada de treaba lor. Apoi ne intrebam de ce nu ne intelegem cu ei...