CUM NE-AM PETRECUT CAMPIONATUL DE KUMITE

Ne-am trezit devreme si-am ajuns primii la locul de unde urma sa plece autocarul. Asta pentru ca eu ori intarzii, ori vin prea devreme. Asa ca la 4 si un pic citeam afisele de pe zidurile orasului. Si la Brasov s-a ajuns devreme, cu o ora inainte sa deschida sala.
Mihai a fost primul pe lista, la cea mai mica dintre categorii, asa ca a intrat in primul meci. Si-a pierdut. A luptat frumos, cum il stiam. A parat multe lovituri si-a facut eschiva la altele. Cand a lovit si-a atins tinta. Ghinionul lui a fost ca s-a lovit la genunchi. Si-atunci s-a rupt filmul pentru cateva momente. S-a retras si s-a aparat doar, tarandu-si piciorul lovit, fara sa spuna nimic. Eu una am crezut ca s-a blocat. N-am stiut ce i s-a intamplat. Abia la final, cand a iesit invins din tatami si-a izbucnit in plans, a zis de genunchi. Nu plangea ca-l durea genunchiul... plangea ca a pierdut. La fel au plans toti cei care au iesit invinsi din lupta in sambata aia. Si fete, si baieti, si mici, si mari.
Genunchiul... i-au pus doctorii gheata, n-a putut lovi cu el saptamana asta, nu s-a umflat, eu zic ca acum e ok.
Cat despre campionatul de kumite de sambata, pe care l-am urmarit apoi linistita, primul lucru care-mi vine in minte este ca a fost foarte violent. Au fost copii care m-au impresionat, am stiut de cand i-am vazut in prima lupta ca vor castiga, si-am avut dreptate. Dar am vazut si multe lupte urate. Prea dure pentru a fi numite sport.
Si m-am intors un pic descumpanita. Ne incurajam copiii de pe margine nu sa lupte, ci sa loveasca cat mai tare alt copil. Undeva e o greseala.
Am mai vazut campionate de kumite la ashihara. Dar parca niciodata n-am vazut atata incrancenare si-atata duritate. Nici la cei mari...
Posibil sa ma fi impresionat si pentru ca erau foarte mici.
Dar sa povestesc si despre lucrurile frumoase de la campionat.
Am vazut multi copii buni si foarte buni.
Claudita a castigat medalia de argint, dupa 4 meciuri epuizante. Ea este eroina noastra.
Alte doua fetite din grupul nostru au luat bronzul. Si suntem foarte mandrii si de ele.
Campionatul a fost foarte bine organizat, campionii mondiali si europeni erau printre noi, acum arbitrii. Copiii ii stiu si-i respecta. Si-si doresc sa fie ca ei.
Am facut multe poze, dar aparatul nu m-a ascultat asa ca majoritatea sunt fara blitz... Si in final au ramas doar cateva

Sunt si filmuletele cu Mihai.