INSULINA

Ieri seara am primit un telefon de la o prietena cu care n-am mai vorbit de mult. Este mamica a 2 fete, cu varste apropiate de baietii mei. Bucuria ca i-am auzit vocea s-a risipit in 2 minute.
Din septembrie anul acesta, fata ei de 7 ani este dependenta de insulina. Povestea ei m-a daramat psihic. Este o mama cum putin mi-a fost dat sa vad. Daca ei i s-a putut intampla asta...
Fetita a fost bine, mama ei i-a facut un test de glicemie pentru ca citise pe net tot felul de lucruri. Isi facuse griji pentru ca bea multa apa si masa musculara parea ca se topeste. Toata lumea ii spunea ca nu-i nimic, fetita crescuse in inaltime in vara asta, iar vara... se bea mai multa apa. Testul l-a facut ca sa stea ea linistita. Rezultatul testului a fost ingrozitor. L-a repetat si doctorita de familie. Copilul avea o valoare la care alti copii ar fi fost de mult in coma. Internare de urgenta, diagnostic devastator. Viata lor s-a naruit intr-o zi. Acum totul e cantarit, de 8 ori pe zi (la 3 ore, nu conteaza daca-i zi sau noapte) fetita isi masoara glicemia. De 3 ori pe zi i se injecteaza insulina. Mancarea ei este acum cantarita cu grija. Nimic nu au voie sa faca la intamplare. Copila merge la scoala, iar la pauza de la 9 mama vine si-i masoara glicemia. In fiecare zi a vietii ei, vacanta sau nu, vara sau iarna, acest copil se va trezi la 6 sa manace si sa-si faca insulina.

Fetele merg la dansuri. Mama lor ma sunase de fapt sa ma intrebe daca nu vin si eu cu baietii mei la dansuri, ca stia ca tot cautam... Iar la dansuri e lipsa de baieti. Sportul este foarte bun, mi-a spus ea. Are nevoie de miscare, desi glicemia ei scade la efort. Si atunci ii da niste carbohidrati rapizi (un mar/para sau trei sferturi de mar, in functie de cum ii iese la test).

Eu sunt inca in stare de soc. Lumea mea s-a zdruncinat din temelii. Lumea lor nu va mai fi niciodata cum a fost.
Prietena mea merge inainte. Stie ca va fi greu, dar nu conteaza. Oricum nu are de ales, iar fetita e ok atata timp cat respecta tratamentul.

Ce s-a intamplat?
Nimeni nu stie. Spitalul era plin de copii ca si ea, care nu aveau antecedente in familie. Copii de toate varstele, cel mai mic de 11 luni. Doctorii incearca sa faca legaturi. Dau vina pe boli ale copilariei mai grave care sa fi dat peste cap sistemul imunitar al acestor micuti. Boala ei este o boala autoimuna. Organismul ei se distruge singur.
Va puteti imagina macar asa ceva?
Niciodata pana acum, nici un doctor nu i-a dat sa faca un test de glicemie acestui copil. La cate analize a facut, niciodata nu facuse un test de glicemie. Se face simplu, din deget.
Nu pot sa nu ma gandesc ca daca prietena mea nu-si asculta instinctul, acum scriam despre altceva.
Am citit despre diabet. Se pare ca un roman din 5 are aceasta boala. Ce anume se intampla? La fetita acesta nu a fost de vina alimentatia. Pur si simplu sistemul ei imunitar a luat-o razna.
Maine le fac si eu glicemia copiilor.
Voi cand v-ati facut-o?

PS: Am facut analizele si au iesit bine.