PARINTII INCEP SA POVESTEASCA

M----- a fost foarte afectata. Numai ca, asa cum stii, copiii nu spun nimic. A durat mult pana mi-am dat seama. Desi inca de la inceput nu mi-a placut invatatoarea, am trecut initial printr-o faza in care credeam ca M--- are o problema. Mai tii minte cand iti ziceam ca M---- nu scrie frumos, etc? Cazusem toti parintii in capcana acestei invatatoare care ne demotiva nu numai copiii, dar si pe noi. Au inceput sa apara semnale de la mai multi parinti. Copiii nostri refuzau sa povesteasca orice despre scoala, refuzau sa intrebe orice la scoala.... Cand am inceput sa avem informatii concrete (expresii, cuvinte, pedepse folosite in clasa) am inceput fiecare dintre noi sa ne intrebam copiii concret. Si sa ii monitorizam mai atent. Si unii povesteau altii nu. Unii povesteau despre alti copii, dar intotdeauna mentionam: dar mie nu mi-a zis, dar mie nu mi-a facut. Unul dintre lucrurile pe care il auzeam de la copii, din ce in ce mai des, era ca vor sa mearga la After School-ul unde e Doamna, sa faca lectiile cu ea. M----- plangea ca vrea acolo, sa faca lectiile cu ea. Ulterior am aflat ca Doamna nu a fost acceptata la AfterSchool-ul acela. Mai tarziu am deslusit misterul: ii teroriza in clasa cu mersul la AfterSchool cu ea: ''vezi, dac nu vii cu mine sa faci lectiile? Iar o sa iei Insuficient'';, ''i-ai spus mamei ca vrei sa vii sa faci lectiile cu mine? de ce nu i-ai spus?''..... Faptul ca nu reusea sa racoleze copii o scotea din minti si o facea sa ii trateze si mai rau. Mai era un aspect care mie mi-a dat de gandit: invatatoarea ne trata si pe noi, parintii, asemanator. La fiecare intalnire de dupa ore, cand mergeam sa luam copiii, iesea si ea si de fata cu ei si impreuna cu toti parintii incepea tirul de umilinte: foarte prosti, toti sunt de insuficient, nu au caietele, nu si-au facut tema, sunt obraznici, ma sfideaza, eu nu stiu de fel de copii sunt astia, asa parinti, asa copii, imi pare rau sa va spun, dar educatia lor lasa de dorit, dvs nu stiti sa va ocupati de ei, daca nu stiti sa ii invatati, cine vreti sa ii invete?, etc etc etc...... Zile in sir auzeam asta despre copii. Vinerea trecuta am hotarat ca intru la director. Stiam deja destule si, desi pana atunci crezusem (sperasem?) ca sunt si exagerari in povestea asta, acum aveam confirmata veridicitatea tuturor celor ce le auzisem. Aflasem ca toate informatiile au dovezi in spate si asta a fost un dus rece care m-a inspaimantat. Era destul pentru mine. Am fost 4 parinti in cabinetul Directorului. Stiam de la o mamica din clasa ca facuse deja cerere de transfer cu o zi in urma, deci, oarecum eram pe un teren pregatit. I-am spus fiecare dintre noi, pe rand, Directorului, ce am observat la copiii nostri si ce parere avem despre invatatoare. Una dintre mamici, a unui baietel de 6 ani, era deja speriata de faptul ca fiul ei venea casa si ii spunea ca mai bine se sinucide decat sa mearga la scoala sau ca mai bine nu s-ar fi nascut. Cealalta mamica fusese cu copila la dr. Avea simptome de ulcer pe sistem nervos. Plangea zilnic cand trebuia adusa la scoala, iar la poarta scolii refuza sa mearga mai departe. Incepuse sa prezinte simptome si acasa: treserea din orice, avea cosmaruri, dureri nasoale de stomac. I-am spus Directorului ca nu ne mai putem aduce copiii la scoala in aceste conditii. Am fost foarte surprinsa sa vad ca Directorul nu este strain de situatie. Remarci ca: '' si ce pot fac? nu pot sa fac nimic, pentru ca e Titulara si nu o poate da nimeni afara''; ''padure fara uscaturi nu se poate''; ''asa face la fiecare generatie, pana ramane cu 18 elevi''; ''si daca ramane cu 10 elevi, tot are dreptul sa tina orele''; ''eu pot sa incerc sa am o discutie du dumneaei, dar stiu ca nu se va rezolva nimic, pentru ca stiu ce vorbesc''; 'nu putem sa o pensionam inainte de termen, pentru ca nu ar accepta sa iasa cu o pensie mai mica'';, ''eu nu o pot da afara cf legii'', ''e o procedura unga si complicata prin care se dovedeste ca nu mai e apta sa predea''........ m-au lasat muta si mai ales mi-au confirmat ca traiesc un cosmar. Un cosmar in care niste adulti tolereaza alti adulti care traumatizeaza psihic copii de 6 si 7 ani. Cand i-am sugerat voalat Directorului ca vrem sa rezolve intr-un fel, ca sa evitam un scandal public, a scos doua foi din sertar si ne-a invitat sa facem cerere de transfer la alta clasa, fara sa mentionam motivele. Ca le semneaza el si de luni se rezolva. Vineri seara am fost sa luam lucrurile din dulapurile copiilor sa le muta in alta clasa. Am intrat din nou la Director, practic nu imi venea sa cred ca vineri plec de la ---- lluni intru la ------ (alta clasa)...gandindu-ma la formalitatile necesare unui transfer, Ca sa ma asigur, l-am intrebat: ''la ce clasa venim luni"''. Si mi-a spus: ''pai gata, la (alta clasa) I-am mutat: trei la ... Si unul la.. Am plecat dupa M------. Am vorbit cu ea in masina foarte mult. Avand deja atat de multe informatii exacte din clasa, am inceput sa o intreb. Si ea a inceput sa imi spuna Din ce in ce mai mult. Din ce in ce mai cu teama, dar tot. Cu amanunte. Pana mi-a recunoscut in lacrimi ca ei ii este foarte frica de "Doamna''. Si ca nu mi-a spus nimic pt ca in tot acest timp i-a fost foarte frica de ea. Si ca a fost foarte nedreptatita. Si ca toti copiii sunt nedreptatiti in clasa. I-am povestit copilei ce inseamna scoala, ce inseamna frica, ce inseamna respectul..... I-am spus ca am aflat totul pentru ca mi-am dat seama ca ea nu e ok, ca e schimbata, ca nu e fericita, si pentru mine e important sa mearga de drag la Scoala. I-am spus ca nu o sa o mai las niciodata acolo si ca deja am vorbit sa o schimbam din clasa. S-a luminat la fata si m-a intrebat: ''si nu o sa o mai vad niciodata?'' In acea seara (vinerea trecuta) M------- a fost destul de dezechilibrata emotional. Era speriata, plangea din orice...non stop.... Am stat langa ea, i-am spus ca stiu prin ce a trecut, ca imi pare rau, ca inteleg cat de greu i-a fost.... si ca a fost foarte puternica si foarte curajoasa sa imi spuna acum totul. In fine, mult am vorbit cu ea...cat de important e sa ne spuna noua, ca noi o aparam, cat de important e sa stie ca totul se rezolva, ca nu e normal ce facea invatatoarea si ca ei, copiii sunt toti ok, ma rog.... Am ajutat-o apoi sa isi scoata din ea tot ce adunase...., a facut un desen care o reprezenta pe Dna cu mii de ochi..... L-a pus intr-un borcan si l-am dus afara, intr-o groapa, ''de unde niciodata sa nu se mai intoarca inapoi''. Duminica seara a aparut pe Youtube montajul de 5 minute, inregistrare audio din clasa. A circulat pe email intre parinti. Luni dimineata la scoala era deja coada la usa Directorului. Parintii erau revoltati. Au tinut sa ii arate Directotului filmul. Si de acolo.... a pornit harmalaia. Si publica si tot ce a urmat. Luni am fost la ora 18 la o sedinta convocata de Directorul scolii. Toti parintii. Chiar cate doi de copil.... Ne-am expus punctele de vedere, am dezbatut, ne-am certat.... Am remarcat stupefiati ca suntem deja impartiti in doua tabere. Exista parinti care nu numai ca tolereaza acest tip de comportament din partea unei invatatoare la clasa a Ia, dar , mai mult decat atat, o sustin. Si ne considerau pe noi in neregula, de rea credinta, cu copii rasfatati, etc... Evident ca Directorul a speculat aceasta divergenta de opinii si, ghici cu tine a tinut? Este inutil si trist sa iti mai povestesc cum a decurs sedinta si ne-a fost dat sa auzim din gura Directorului si a parintilor sustinatori: ''in 40 de ani nu exista nici o sesizare impotriva dnei'', ''dna e titulara'', ''nu o putem da afara'', ''nimeni nu s-a mai plans pana acum''..... ''montajul e un trucaj facut cu rea vointa'', ''cine poate dovedi ca vocea doamnei'', ''ce parinti sunt astia care isi transforma copiii in spioni?''; ''inregistrarea e ilegala oricum''. Inainte de a o chema pe Dna Bereanda in clasa, noi, parintii care isi mutasera deja copiii in alte clase, am fost invitati sa parasim sala. Afara reporterii de la stiri asteptau la gardul scolii. Acum suntem pe drumul cel bun. Dintr-o data M------ e vesela dimineata, mi-a zis ca doamna noua e ''foarte diferita'', scrie dintr-o data foarte frumos, stie exact ce teme are, stie caietele si cartile, are prieteni in clasa. Are inca momente in care intra in panica, i-a scazut un pic autonimia si e emotional (si) mai fragila. Mai trist este ca: Veronica Bereanda este inca in contact cu copiii, la clasa, ca multi parinti nu vor sau se tem sa vorbeasca, unii parinti au insistat ca dna sa ramana, Directorul refuza orice dialog cu presa, Inspectoratul nu face nimic concret, timpul trece.....unii vor uita.....si intre timp niste copii inunati se transforma in adulti abuzati emotional... SURSA DR. PSIHIATRU GABRIEL DIACONU

CE SPUNE LEGEA

In aceasta dimineata, in continuarea textului meu de aseara m-am asezat, la cafea, sa citesc o lege la fel de veche precum dreptul meu de libera practica, anume legea 272/2004 privind "protectia si promovarea drepturilor copilului. Ii fac cunoscut doamnei invatatoare, dat fiind universalitatea dreptului la educatie (dansa cunoaste) fragmente din aceasta lege. Cei car ati citit mesajul meu de ieri veti recunoaste ca legea romaneasca ia, punct cu punct si ad litteram, fragmente din Carta Drepturilor Copilului a ONU si Conventia pentru tortura: 1. art. 28, alin. 1: " Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante". 2. art. 28. alin. 2: " Masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului" 3. art. 47, alin.1: " Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale." ...si, pentru piesa de rezistenta in caz ca nu stiati cine e, obligat prin LEGE, sa vegheze asupra respectarii tuturor acestor drepturi... 4. art. 48, alin.1, lit. a: " Ministerul Educatiei si Cercetarii, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, precum si inspectoratele scolare si unitatile de invatamant, ca institutii ale administratiei publice locale cu atributii in domeniul educatiei, sunt obligate sa intreprinda masuri necesare pentru...facilitarea accesului la educatia prescolara si asigurarea invatamantului general obligatoriu si gratuit pentru toti copiii 5. art.48, alin. 2: " In cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale in cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. " 5. art.48, alin 3. " Cadrele didactice au OBLIIGATIA (n.m.: caps adaugat) de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor" SURSA DR. PSIHIATRU GABRIEL DIACONU

STIRI DESPRE INVATATOAREA VERONICA BEREANDA

Stiri RTV de la orele 16:00, din data de 31.10.2012 - de la minutul 2:30 Stiri Antena 3, 31.10.2012, de la minutul 22:20 Evenimentul Zilei: FILMUL CU INVATATOAREA

CAPUL PLECAT...

De ce se tem parintii acestor copii? Pentru ca au un copil pe care trebuie sa il tina in acest sistem. Un sistem care nu-i asculta, care ii da afara de la sedinta, care acopera astfel de fapte. Se tem pentru ca nu poti merge cu copilul la alta invatatoare spunand: vin la dvs. pentru ca cealalta invatatoare nu mi-a placut. Iar pentru a avea copilul la scoala, indiferent de clasa, trebuie intai sa te accepte scoala (a se citi directorul/directoarea), care verifica daca esti arondat lor sau nu. Mai e o problema. Sunt scoli unde chiar nu iti vine sa iti duci copilul. Chiar daca sunt cele de langa tine si ar putea sa mearga pe jos pana acolo. Stii povesti de la parintii cu copii mai mari, vezi ce se intampla in curtea scolii si in imprejurimi. Ti-e frica. Cati ne lasam copiii nesupravegheati sa se joace in fata blocului sau in parc, cum faceam noi pe vremuri? Incerci ca adult sa gasesti locul cel mai sigur pentru copilul tau. Apoi cauti cea mai buna invatatoare. Apoi te rogi ca scoala sa aiba si profesori buni pentru anii urmatori, macar la materiile principale. Mi-am dat copilul la dna. invatatoare Veronica Bereanda fara sa o cunosc inainte. Fusese in urma cu multi ani invatatoarea unui copil din familia noastra. Acest copil ii poarta si acum un respect deosebit. Nu neg ca a fost o invatatoare buna candva. Dar stiu sigur ca acum nu mai este. Nu stiu ce i s-a intamplat. Sincer, nici nu ma intereseaza. Nu este vina mea si cu siguranta nu este nici vina copiilor. Copiii sunt prinsi la mijloc. Ii ducem la scoala fara sa ii intrebam daca vor. Asta e mersul, asa trebuie. Ca sa invete, ca sa poata sa devina orice isi doresc ei sa devina. Ii ducem zi de zi chiar daca nu vor. Pentru ca nu se poate sa lipseasca. Pentru ca toti copiii de varsta lor merg. Pentru ca si noi am mers. Daca au noroc de o invatatoare buna, totul merge snur. Daca nu... te trezesti intr-o zi ca propriul tau copil a devenit un strain. Te minte, se ascunde de tine, se poarta ciudat. El stie ca tu, indiferent ce iti va povesti, il vei duce si maine la scoala. Si acolo e singur. El stie ca daca te superi si vorbesti cu invatatoarea, maine la scoala va fi si mai rau decat de obicei. Uneori, prinsi intre parinti si invatatoare, copiii incep sa creada ca asa e normal. Ca asa e la scoala. Asa am patit noi. Asa a patit Mihai. Abia acum inteleg de ce copilul meu refuza sa il mut. Se resemnase. Si doamna avea si zile bune... Si de obicei nu tipa la el... Si isi facuse prieteni. Si in mintea lui era clar: peste tot e la fel, asa e la scoala. Acum, la aproape 11 ani, stie sa spuna asta. La 6 ani era mai greu...

INVATATOAREA VERONICA BEREANDA

Am recunoscut-o imediat. Desi pe youtube filmul nu mai apare, poza era a ei. Invatatoarea care mi-a stricat relatia cu copilul meu... Si cate eforturi am facut sa ajung la ea. Scoala renumita, invatatoare laudata. Stiam ca e severa, dar nu mi-am imaginat niciodata ca e asa. Avea grija cand vorbea cu parintii, iar cea mai buna arma a ei era contra-atacul, chiar si cand i se parea doar ca ai venit sa ii reprosezi ceva. Primul lucru care m-a facut sa-mi pun intrebari a fost un concurs la care a dictat raspunsurile copiilor. Unele gresite. Mihai a fost singurul copil din clasa care a povestit acasa. ("Doamna ne-a spus sa incercuim frunza verde... "- era primul lor concurs si-i invata sa triseze - nici nu stiau sa citeasca si sa scrie, trebuia sa le citeasca cerintele, exact ca la gradinita. Era inceput de clasa I). Instruia copiii sa nu spuna nimic parintilor, iar cand spuneau ceva, ii scotea mincinosi. Una din amenintari era ca or sa afle parintii de nazbatiile lor de la scoala. "Si mami, toti copiii gresesc, unii uita caietele acasa, altii alearga...". De Mihai imi spunea ca e prea emotiv (si era), ca plange uneori cand il intreaba ceva si ca vorbeste prea incet. La asa o atmosfera in clasa... Te trimitea cu copilul la psiholog, in conditiile in care atunci cand scoala a avut psiholog facea misto de el in fata copiilor. Cea mai mare problema pe care am avut-o cu ea a fost legata de bataile din clasa. Copiii erau nesupravegheati in pauze, iar apoi nu aveau cui se plange cand ea aparea la ore. Era atat de neinteresata, incat orice incercare a copilului de a comunica cu ea era taiata din start. Intr-o zi Mihai a dus o scutire la scoala si nu a putut sa i-o dea. A stat langa catedra, asteptand-o sa termine de vorbit cu altcineva, intr-o pauza. Nu l-a bagat in seama, apoi vazand ca insista, l-a impins si-a tipat la el. Mai tarziu Mihai a pandit un moment cand nu era acolo si a pus scutirea pe masa. Era scutirea pentru vizita medicala in vederea plecarii la Campionatul National de Ashihara... Intr-o zi mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa vorbesc cu ea. Cu o zi inainte copilul meu fusese lovit, iar apoi un altul umplut de sange de un coleg, intr-o pauza. Copiii au dus pustiul la cabinetul medical singuri, ea nefiind prin zona. Mihai stia ca nu are voie sa loveasca si fusese invatat ca orice problema are o rezolva cu adultul, nu cu copiii. Asa fusese la gradinita, nu vedeam de ce nu se putea si aici. Am intrebat-o doar daca stie ca si Mihai fusese lovit. Copilul incercase sa ii spuna, dar ca de obicei nu fusese luat in seama. Se pare ca in ziua aceea norocul lui Mihai a fost lipsa lui de reactie, pentru ca astfel nu a mai fost interesant pentru colegul pus pe harta, si acesta s-a rafuit cu altul, care insa a reactionat iar urmarile au fost urate. Ca pedeapsa, Doamna i-a plimbat apoi pe cei doi batausi pe la directoare si prin scoala sa ii faca de ras si sa ii ameninte cu exmatricularea. Am mers a doua zi la scoala sa inteleg de ce copilul meu nu are sprijin in ea cand are o problema. Am fost calma si politicoasa. Mi-a vorbit de sus, culminand cu, "in pauza ma duc sa ma pis" si "daca va puneti rau cu scoala o sa va para rau". Abia dupa fraza asta am reactionat si eu. Cel mai rau era ca se razbuna pe copil. In fata clasei, tipand la el si amenintadu-l, vorbind de rau parintii in fata colegilor. Una din replicile favorite era "du-te la scoala de care apartii". Am pastrat in casa ideea ca ce spune invatatoarea este sfant, incercand sa nu-i stirbesc autoritatea. Desi am avut destule de comentat si asupra cunostintelor pe care le transmitea copiilor. Orele ei erau intotdeauna mai scurte, desi se lauda ca e cea mai avansata cu materia. Toate excursiile erau in timpul saptamanii, iar copiii aveau tone de culegeri si caiete speciale din care nu stiau niciodata sigur ce tema aveau. Parintii dadeau telefoane si mailuri intre ei sa afle exact care-i tema pentru a doua zi, si nu o data s-a intamplat ca 5 copii sa dea 5 raspunsuri diferite. Finalul a fost ca nu isi mai declarau si nici nu isi mai faceau temele, pe care oricum nu le verifica niciodata nimeni la scoala, decat nebunii de parinti acasa... Am stat 2 ani. Apoi, in primul semestru al clasei a treia ne-am mutat. Am rezistat atat pentru ca Mihai nu a vrut sa se mute. Imi spunea ca lui ii place acolo. Desi somatiza la fiecare inceput de an scolar... Se imprietenise cu copiii si multa vreme am crezut ca pus in balanta, asta conteaza mai mult. Am gresit. La inceputul clasei a treia mi-a cerut el sa il mut. A fost cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru el. Dupa cateva zile la noua scoala, copilul meu a venit acasa si mi-a spus: "Mami, ai avut dreptate. Acum inteleg ce spuneai despre cum ar trebui sa fie o invatatoare...". Bilant, dupa 2 ani petrecuti cu invatatoarea Veronica Bereanda: Mihai a invatat sa minta si sa nu isi faca temele. Dupa ce m-am certat cu ea nu mi-a mai povestit nimic de la scoala, decat de prin pauze si de la ora de sport. Multa vreme Mihai a fost terorizat sa nu i se scada nota la purtare. La sfarsitul semestrelor erau pusi sa isi scrie singuri in carnete ce note ar merita la purtare, sub amennintarea ca daca nu sunt sinceri si nu apreciaza corect are ea grija sa le puna nota care trebuie. Nici un argument de al meu nu l-a linistit pe copil. El stia ca orice ii poate scadea nota asta. A, cat despre problemele pe care le rezolvau din Gazeta Matematica... Erau date ca tema acasa, iar la scoala cand erau explicate erau rezolvate aiurea. Cel mai adesea copiii puneau pe culegeri direct raspunsul. Acasa nu mai stiau de ce si cum, asa spusese Doamna... Singurii parinti care au parasit clasa au fost cei din clasa intai, cand elevii problema erau practic dati afara. Restul au rezistat cu stoicism pana la sfarsit. Fiecare a avut motivele lui. Sedintele cu parintii... erau una pe an. Si se faceau pentru a se cere bani pentru diferitele simpozioane la care participa Doamna. "Copiii dumneavoastra sunt minunati, eu ma inteleg foarte bine cu ei. Niciunul nu are probleme mintale!" Apoi se discuta despre nevoile pentru simpozion. Serbarea din clasa intai a fost cea mai urata serbare pe care am vazut-o eu vreodata. Au cantat "Iepuras coconas" si au spus bucati de poezii fara nici o noima, ore intregi. Si serbarea asta are o poveste, cu crize de nervi ale Doamnei ca nu si-au invatat rolurile, cu texte aruncate la cos si cu umiliri. Le-am aflat mai tarziu, puzzel din ce-mi spunea Mihai si ce am aflat de la alti parinti. Si noi ne-am gandit la un moment dat sa ii punem un reportofon in ghiozdan... Am avut o scrisoare deschisa cu care am vrut sa mergem la Directoare si la Inspectorat. Dar toti erau mana in mana, si-am ajuns la concluzia ca ii facem rau copilului, nu ei. Credeam ca generatia lui Mihai era ultima. Apoi am aflat ca mai are de stat. Pentru ca sunt prea cu bun simt si pentru respectul pe care il port celor care m-au ajutat atunci cand am vrut sa imi dau copilul la ea, am tacut. Si am gresit. Parintii care urmau sa isi dea copiii pe mana acestei invatatoare aveau dreptul sa stie. Tot respectul meu pentru cei care au avut curajul sa posteze acest filmulet. Nici un copil nu ar trebui sa treaca prin asa ceva.

Fosta invatatoare a lui Mihai...

VERONICA BEREANDA Inregistrari din prima luna de scoala, anul acesta: http://www.cancan.ro/actualitate/intern/dialog-halucinant-intre-invatatoare-elevii-auzit-sala-clasa-intrece-orice-imaginatie-parca-esti-oala-noapte-scremi-cand-vorbesti-stai-genunchi-240270.html

O poza veche, eu cu Mihai mic mic in brate. Zambetul meu era linistea cu care ma intorsesem de la spital. Povestea ragadelor sangerande si a oboselii mamei de copil mic, care mai presus de evidenta vede orori. Mihai vede poza ieri si spune: - Ce frumoasa erai mami. Ce tanara erai. Acum nu mai esti asa... Te-ai schimbat. Cum... nu mai sunt asa? Am simtit brusc ca tot ce vedeam eu zilnic in oglinda se pravaleste peste mine. Si tu, Brutus...? Am ras, am comentat, m-am lamentat. Cateva ore mai tarziu, discutie despre cine trebuie sa dea cu mopul in baie, dupa ce au facut dus. Cum ei se invitau unul pe altul si erau deja la masa, m-am oferit sa ii ajut. - Ok, dau eu cu mopul. Dar ce-mi iese la afacerea asta? - Iti spun ca esti frumoasa! rade Mihai. Ha!