Intoarcerea din Italia - 2014 - prima saptamana

Cristian a plans. In masina pana la aeroport, aici in masina pana acasa. Cu o zi inainte canta. Mihai e bine. Vrea parcuri. N-a plans, pare ca are la ce se intoarce. In mijlocul jucariilor de acasa au ales sa joace sah. Sahul e ultima pasiune, are iz de plaja si soare si familie. Eu dorm in patul lui Cristi si ma invelesc cu plapuma mea de copil. Ma asez in pat cand nu-mi mai pot pacali spatele si ma trezesc inainte sa sune ceasul. Ca in parioada de pregatit cuibul, doar ca nu-s insarcinata. Am fost la piata. La sala. La concert. Inima mea bate drumurile cunoscute, ochii resimt emotii. Cristi mi-a cerut concertul. Si vrea si teatru: la Ion Creanga. Dialog de crescut inima: - Ma bucur ca iti amintesti asa multe din copilaria mica. Stii, multi oameni nu au amintiri de cand erau asa mici. - Poate ca lor nu li se intamplau atat de multe lucruri deosebite. Biciclete. Baieti mari evadand si cucerind libertatea parcului. Mihai explicandu-i lui Cristi ca mami munceste. Cristian trezindu-se pentru scrima. Docil si muncitor. Acceptand ca va mai invata o limba. Si cerand ciorba de sfecla. Cristian muncind la karate. Apolodor. Distractie de copii frumosi. Cristian citind si cantand. Noi cantand pe drum din Mary Poppins. Emotiile scolii, rabufnite tarziu, dupa chiuiala de la culcare. Pe doua voci, de teme si de drum. Nu vreau la scoala. Eu nu vreau la scoala! Am emotii pentru Mihai. De colegi, de profesori. De profesori mi-e teama. Incepem scoala. Dupa 3 ani de liniste, vom putea face fata sistemului? Sa nu ne-nghita. A fost o saptamana frumoasa. Cu soare si liniste, cu saci si multi multi pasi. Mi-e bine. Multumesc!