miercuri, 30 septembrie 2009

CONCURSUL DE TOAMNA DE PE AC

Participam la Concursul de toamna de pe WWW.ACTIVITATICOPII.RO. Aseara am mers la piata impreuna si-am ales cu grija legumele pentru concurs. Un foarte bun prilej sa mai repetam diferentele intre fructe si legume, si sa ne lamurim care-s de toamna si care nu.









Cum am facut gasiti pe Forumul de la Activitaticopii.
Si da, am si papat din ele...

luni, 28 septembrie 2009

MULTUMESC

Doctorului meu
Un doctor mort de oboseala, care nu pleaca acasa (desi trebuia de mult) pentru ca inca mai are paciente de vazut. Isi rupe din timpul lui si pentru cineva necunoscut care-i cere un sfat. Si ii explica pe-ndelete, simtind poate ca de vorbele lui depinde linistea acelui om.
Acestui doctor nu-i voi putea niciodata multumi indeajuns.

MOMENTE

Un domn care da de baut din causul palmei unui catel, dintr-o sticla pe care o avea la el. Era intradevar catelul lui, dar grija cu care a facut-o...

Un bunic care colora cu creta pe asfalt, nepotii se jucau deja cu altceva si el ramasese cu creta. Era ca un copil bucuros ca are voie sa deseneze.

Un el si o ea, el ii punea sireturile la niste tenesi ieftini, probabil atunci cumparati. Dupa ce a terminat i-a luat papucii de plastic pe care-i avusese in picioare si i-a impachetat cu grija. Cata tandrete in aceste gesturi simple...

Un director de firma, pe care-l vad adesea in drumul meu spre serviciu ingrijind dimineata curtea din fata magazinului. Azi desfacea pungute cu resturi stranse pentru catelul din curte.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

A FOST ODATA CA NICIODATA...

Viata mea a intrat in taramul basmelor, cu o naturalete si o simplitate care ma face sa ma gandesc la baghetele zanelor din povesti.
In nebunia de la BabyExpo, undeva la subsol, intr-o ninsoare de baloane de sapun, ei bine, acolo am intalnit o... zana. Ca acelea care se coboara in povesti pentru a lumina calea binelui.
Era deghizata intr-o femeie obisnuita care vindea ii. Una mai frumoasa ca alta, tesute si brodate cum doar pe vremuri mai gaseai. Imposibil sa nu le vezi. Asa de delicate incat aveam impresia ca daca le ating se topesc. Si-aveau si-un pret de poveste, mic-mic, de ramasesem ca un copil cu nasul turtit de vitrina cu dulciuri. Nu, nu mai aveam bani. Terminasem si ultimele rezerve pe jucarii si hainute. Si nu, nu era din Bucuresti s-o regasesc undeva intr-un magazin...
Si-atunci s-a intors spre mine si m-a intrebat care ie mi-a placut mai mult. I-am aratat-o, intr-un fel ca sa motivez faptul ca nu ma dadeam dusa de acolo, desi spusem ca nu mai am bani la mine.
- Luati-o! V-o dau cadou!
Am crezut ca glumeste. Desi nicio nuanta a vocei ei nu trada o gluma. Am refuzat politicos, si-am dat sa plec. A insistat. Si-a insistat intr-un asa fel incat am primit. Am primit cu conditia se ne intalnim sa-i platesc. Asa ca maine ma intorc la BabyExpo sa ma reintalnesc cu basmul.
Mi-a dat o ie pe care s-o platesc cand pot. Cand o mai veni ea in Bucuresti, mi-a zis. Nu conteaza, daca mi-o doresc atat de tare... sigur o s-o port cu placere.
Ei bine, am o ie cum numai Cosanzenele aveau.

Ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti!



PS: In camera de alaturi se intrupeaza Harap Alb. Copiii mei ii reinvie pe rand pe Gerila, Ochila... Franturi de poveste ajung la mine si ma fac sa zambesc. Alaturi de ei, un vrajitor. Da, ati ghicit, a venit Relu.

Fericirea, in toata splendoarea ei, e la mine acasa!

vineri, 25 septembrie 2009

FETITA

Astazi s-a nascut fetita colegului meu de serviciu.

"Avem o fetita! Prima noastra fetita!" Asta rasuna azi la noi la serviciu, si am fost toti fericiti de parca fetita era a noastra, a tuturor.

Ii dorim din inima SANATATE si NOROC si sa aiba o viata minunata!
Iar proaspetilor parinti le urez bun venit pe taramul minunat al copilariei alaturi de printesa lor!

CONCURSURI PE ACTIVITATICOPII.RO

Lumeee, lumeee!
3 concursuri sunt acum pe WWW.ACTIVITATICOPII.RO
Unul mai dragut ca altul.
Concurs pentru copii mici mici mici
Concurs pentru copii peste 18 luni
Concurs pentru GRADINITE

luni, 21 septembrie 2009

LINK-URI UTILE

http://www.multimedia4kids.ro/index.html

http://www.didactic.ro/discipline

joi, 17 septembrie 2009

CRISTIAN MERGE SINGUR PE BICICLETA CU 2 ROTI

Da, e motiv de mandrie, pentru ca mie personal smecheria asta mi-a reusit foarte greu.
Cristian a mers ieri pe bicicleta fara sustinere cam 3 sferturi din timpul petrecut pe bicla. Semn bun pentru spatele meu care cedase de mult. Si pentru spatele lui M.
Daca Mihai a reusit sa mearga singur pe 2 roti din prima seara, lui Cristian i-au trebuit 3 iesiri, doar ca el nu a avut parte niciodata de bicicleta cu roti ajutatoare. A sarit direct de la tricicleta la stadiul avansat de echilibru pe 2 roti.

Daca am rezolva si plansul de la gradinita asa de repede... ce bine ar fi. Pentru ca da, Cristian plange inca in al 3-lea an de colectivitate. Si plange rau. Doar dimineata, am inteles, cand il las eu. Off off, mai mai...

luni, 14 septembrie 2009

INELUL

Tati s-a intrecut pe sine la aniversare, motiv pentru cei mici sa ramana cu gurile cascate. Inelul este ceva pe cat de nou pe atat de neobisnuit in familia noastra. Asta si pentru ca pe nici unul dintre noi nu ne mai incap verighetele, iar eu inele n-am mai purtat din perioada pre-natala.
Prima data cand a vazut inele Mihai m-a rugat sa-i cumpar. Avea vreo 4 ani si a trebuit sa-i explic ca-s pentru fete. S-a uitat la mine cu expresia aceea: "nu ma prostesti tu pe mine" si mi-a replicat taios: atunci tu de ce nu ai? M-am pierdut in amanunte, da nimic nu l-a convins. Asa ca am lasat-o balta. Mai rau a fost cand a vazut-o pe bica prima data cu unghiile rosii. A alergat la mine cu lacrimi in ochi sa-mi zica ce buba are biata bica...
Eee, dar sa revenim la inel.
Acum eu am pe deget un inel.
Cand l-a vazut prima data, Mihai a devenit gelos. Pe tati. Adica tati face cadouri mai faine decat el? Asa ca prima lui reactie a fost:
- Mami, dar cand ti-am luat eu lalele nu ti-a placut? Nu-i asa ca ti-a placut mai tare? Stii tu, lalelele alea pe care le-am luat eu singur, din banii mei...
Ca ti-as fi luat mai multe, dar eu nu am atatia bani...
Cristian in schimb are mare grija sa nu cumva sa-l stric pe bietul inel. Verifica regulat daca e la locul lui pe deget, si nu uita nici o clipa sa-mi aminteasca sa am grija de el. Sa nu-l murdaresc cumva sau sa-l stric. Si daca-l murdaresc sa-l spal cu grija... Daca e cu pietricica in sus si la verificarea de rutina este ok, imi da si un pupic.
Azi l-am uitat acasa... Sa nu ma spuneti!

S-A TERMINAT VACANTA

Azi reincepem scoala. Clasa a 2-a. Baiat mare, ce mai.
Acum un an eram asa de emotionata. Acum ma ia cu frig. Stiu ce-i cu scoala. Stie si el. El doarme. Sa dea Dumnezeu sa fie bine!
E aproape 1 noaptea. Imi doresc ca de anul acesta totul sa fie bine. Stiu, dorintele nu se spun...

Azi Cristian n-a mai plans ca incepe gradinita. Intr-o zi Mihai l-a incurajat:
- ... si o ai si pe dna. Alina...
Dna Alina este fosta lui educatoare. Mama buna si pentru Cristian, alaturi de educatoarele de la grupa lui.
La gradinita ma duc cu drag.

Noapte buna!

duminică, 13 septembrie 2009

MAFIA MAMICILOR - VERDE CAFE

Pentru ca mi-am dorit foarte tare sa le vad pe mafioatele care-mi smulg lacrimi printre hohote de ras, de data aceasta am fentat toate piedicile aparute in cale si am reusit sa ajung. L-am luat cu mine pe Cristian,care a stat lipit de mine si m-a stresat maxim cu tusea lui in preajma atator copii mici...
Fetele? Frumoase tare. Doua dintre ele imi pareau a fi surori, n-am recunoscut toti adultii, dar pe copii ii stiam. Sincera sa fiu nu stiu cand a trecut o ora si-a trebuit sa fug inapoi la familionul lasat injumatatit. Dar mi-a placut. Si lui Cristian i-a placut, desi poate nu s-a vazut. S-a aprovizionat cu pietre (aducem data viitoare altele, parol) iar una din semintele copacului din gradina de la Cafe Verde a ajuns cu bine si-a fost depusa cu mare grija pe pamant in parcul Tineretului.
Pe lungul si prafuitul drum spre metrou am incercat sa-mi aduc aminte de ce m-am apucat eu de bloguit. E adevarat, baietii mei nu vor avea ca Irina insemnari asa faine despre copilaria lor mica, despre emotiile si bucuriile aduse familiei si despre primele lor reusite. Dar am vrut sa notez undeva ce simt crescandu-i, sa pastrez (mai mult pentru mine, e adevarat) toate micile bucurii care-mi dau aripi si pe care altfel poate le-as mai uita. A fost intradevar si o modalitate de-a povesti doar o data multor prieteni interesati de ei, ce mai fac si cum cresc. Acum, cand ma intreaba de ei, gasesc mai multe amanunte aici decat le-as putea oferi eu intr-o discutie telefonica. Si nici eu nu-i mai inebunesc cu toate amanuntele pe unii care poate intreaba saracii doar de politete. Cine vrea sa stie, citeste pe aici.
Blogul meu n-a fost de la inceput public. Dar dupa ce s-au strans mai multe postari am realizat ca n-are nimeni rabdare sa citeasca tot. Si-atunci am prins curaj. Plus ca asa pot trimite mai usor celor interesati diverse informatii adunate si filtrate, de pe net.
Si da, a fost si-o modalitate de-a le da copiilor mei posibilitatea sa ma cunoasca si altfel, peste mai multi ani cand vor citi cu alti ochi aceste randuri.
Hai ca ma afund in butoiul cu melancolie.
Pun aici cateva pozici de la Verde Cafe:



vineri, 11 septembrie 2009

10 ANI - LA MULTI ANI!

Astazi familia noastra implineste 10 ani!
Sa fim sanatosi! Si norocosi!


joi, 10 septembrie 2009

FARA TITLU

Inca nu m-am invatat minte. Auzi la mine, sa-i las sa vad cand or sa adoarma singuri. Trebuia sa stiu de mult ca noaptea pentru ei nu e decat tot o zi de joaca. Mihai mi-a demonstrat-o de mult. E adevarat, in Cristian imi statea speranta, dar nu s-a lasat nici el. Si cum tocmai imi spusese o bunica in seara asta ca "or sa cada franti", si cum ajunsa acasa tarziu in noapte am descoperit frigiderul deprimant de gol si m-am apucat sa pun de-un fel 2... am zis ca sa-ncerc. Sa-i las in pace c-or adormi ei. Ha ha ha! La ora 1 conferinta era in toi. La unu si un sfert s-au certat. La si 17 minute radeau in hohote. La unu si jumatate m-am hotarat sa intervin. Prilej cu care Cristian mi-a explicat cat e de bine sa ai o tabara a ta pe care sa o chemi cand te lupti cu dusmanii si cat de mult vrea el sa se lupte. Apoi m-a intrebat senin daca eu ma lupt cumva cu somnul.. Culmea, pe Mihai il biruise deja. (posibil si explicatia lui Cristian despre batalii sa-l fi dat gata). Si da, eu ma luptam din greu cu somnul. Doar aveam o mazare pe foc...

Intr-un final, nu stiu prin ce minune, Cristian s-a oprit din povestit. M-am ridicat incetisor si-am verificat mancarea. Nu, n-o arsesem. Dar nici gata nu era. Asa ca m-am postat la calculator sa citesc ceva. Si-am citit ceva atat de frumos, atat de minunat scris... Am citit prima parte din cele 1001 nopti.

Si-acum ma duc sa ma culc. Gata, am stins si focul.
Noapte buna!

Si sa nu uit!
Multumesc Printului calare pe un cal alb ca a revenit in viata mea.

marți, 8 septembrie 2009

DE-AS FI HARAP ALB

Ori imi cunosc foarte bine copiii, ori imi seamana ... cert e ca ma pricep. Aseara am ajuns acasa cu DVD-ul de la Jurnalul National, De-as fi Harap Alb. Urmarea? Toata seara asta au vazut. De 3 ori. S-au culcat numai dupa ce le-am explicat ca a 2-a zi il vor putea vedea de cate ori vor dori. Eu n-am apucat sa vad decat bucati, si asta pt ca m-a innebunit Mihai cu " Hai mami, uita-te, trebuie sa vezi asta...! Si asta! Maaamiii, uita-te!"
Si pentru ca la noi povestea lui Harap Alb este oricum in top (avem povestea Electrecord si am vazut de vreo 3 ori si piesa de la teatrul Ion Creanga - nu ratati spectacolul asta, e extraordinar) au inteles si subtilitatile despre poveste, pentru ca filmul este o versiune mai moderna. Si mi-a placut teribil sa vad ca au inteles si glumele dintre randuri.
Astept cu nerabdare partea a 2-a la Maria Mirabela, adica Maria Mirabela in Tranzistoria. Sper ca n-o vor rata din colectie!
Sa nu uit, MULTUMESC FRUMOS celor care au facut posibila apariatia acestei colectii de dvd-uri.

ATELIER INTERESART

Duminica trecuta am mers la INTERESART sa "ridicam" premiul lui Mihai de la unul din concursurile mai vechi de pe Activitaticopii. Premiul consta intr-un atelier.
Copiilor le-a placut foarte tare, iar mie personal mi-a mers la inima stilul dnei Valentina Popescu. I-a lasat sa faca totul singuri, delicata si parca invizibila, i-a ghidat atat de natural si le-a pus la dispozitie atatea minuni... Stau si ma intreb daca le-a placut asa tare cand magazinul era practic devastat fiind in plina mutare, cum s-ar fi simtit copiii daca nimeream intr-una din zilele obisnuite de atelier, cand sunt mai multi copii, e si muzica si din cate am auzit dna face si ceva bun. Dar cu siguranta o sa aflam, pentru ca o sa mai mergem, mai ales ca ni s-a promis ca vor fi ateliere si seara in timpul saptamanii.




joi, 3 septembrie 2009

MICII ARTISTI

Cea mai mare satisfactie pe care am avut-o de cand ma joc de-a lucrul manual cu copiii mei am avut-o cand am venit acasa de la serviciu si mi-au aratat ce au inventat ei singuri. Surprize pentru mami se numeau. Ca era o casa de hartie, o coroana de rege sau o mana, toate au fost creatia lor cap coada. E adevarat, camera unde lucrau era de multe ori de nerecunoscut. Dar nimic nu se compara cu bucuria reusitei lor. Si cu mandria ca au creat ceva.
Intr-o seara, cand alegeam ce ne-ar place sa facem pentru concursul de pe forumul activitaticopii, Mihai a vrut sa-l las singur sa se uite. Si uite asa a facut el cunostinta cu multe din lucrarile postate la ACTIVITATICOPII. Stie deja cum sa navigheze si sa caute prin site. In seara cand postam lucrarea lui Cristian pentru concurs, Mihai s-a dus in sufragerie (unde ramasesera toate intinse pe birou) si a creat PESTELE MISCATOR. M-a intrebat atunci daca nu poate sa puna si pestele lui langa lucrarile de pe site. I-am raspuns ca poate, doar ca ar trebui pozate etapele, ca cei care ar vrea sa-l faca sa poata sa se lamureasca mai bine.
Dupa 3 seri de la primul pestisor facut, seri in care nu a fost acasa ci la bunici, abea intors acasa, Mihai s-a apucat de treaba. Si pentru ca si-a dorit atat de tare sa va arate cum a realizat el PESTELE MISCATOR, va pun si aici etapele. Speram sa va placa. Este o lucrare pe care o pot realiza si copiii foarte mici, asa mi-a zis Mihai sa va zic.
Aveti nevoie de hartie colorata, lipici, foarfeca, un pai si o carioca

Se deseneaza conturul unui peste pe spatele hartiei colorate si apoi se decupeaza.

Se lipeste pe spate paiul si se asigura ca nu se va dezlipi usor lipind peste pai o fasie de hartie.


Apoi se face si ochiul

si gata, aveti un PESTE MISCATOR!

Nu-i asa ca nu-i greu?

miercuri, 2 septembrie 2009

JUCARII VERSUS BRANULE

" Jucării versus branule
O jucărie reuşeşte să păcălească o branulă.
Branula de care vorbesc acum este pentru citostatice. Copiii care fac citostatice sunt bolnavi. Dar tot copii sunt. Copiii plâng când văd acele alea. Dacă le dai o jucărie îi păcăleşti şi uită de branulă. Unii sunt atât de săraci că nu au bani nici de mâncare, de jucării nici atât. Când nu sunt jucării intră în rol mănuşile chirurgicale umflate şi desenate. Dar nu ţine figura de prea multe ori. Mai merge şi o „muzică” la telefonul mobil dar nici figura asta nu ţine prea mult.
Copiii râd când văd jucăriile."
Restul cititi AICI.