CE MAI FACEM

Mihai deseneaza dupa model atat de frumos... ca nu-nteleg cum de nu-i place lui sa deseneze.

Eu fac cate o tura de dulceata. De fapt, se face singura. Am o craticioara cu fundul gros, pun in ea cubulete de fructe si zahar (cantitatile clasice, o farfurie adanca cu varf de fructe si un kg de zahar), apoi le las in pace la foc mic, pana cand incepe sa faca spuma. Ies 2-3 borcane. M-am jucat cu mandarine in coaja, cu portocale, iar ultima serie e doar din mandarine. Nici nu trebuie lasate peste noapte cu zahar, isi lasa zeama de cand le tai.

Pe pervaz am minunile facute de copii la scoala, le dam de colo colo zilnic, cand deschidem fereastra, dar am grija sa fie aliniate apoi la loc, pentru ca ma fac sa ma trezesc zambind dimineata.

Ieri am redeschid atelierul de joaca. Si cel mai mult m-am jucat eu... In seara asta am fost la circ. Poate ca nu a fost cel mai frumos spectacol vazut de noi, dar a avut cateva numere impresionante prin forta si gratie. Cand ne-am intors, Mihai si-a facut katasurile. Asa a simtit el. Asa simteam si eu cand stateam pe bancuta la el la sala... Afara suiera un vant dusmanos. Acelasi vant care azi ne-a oprit din joaca in parc. Am vazut cum se face pizza la cuptor cu lemne, si ne-am convins ca Mihai mananca pizza cu orice daca are ceapa, asa cum pentru Cristi daca se murdareste pe maini nu mai conteaza nici cu ce-i facuta pizza, nici cat ii e de foame.