Dupa ce am descoperit ca pantalonii de-i facusem data trecuta nu mai pot fi lungiti, si dupa ce varianta cu pantalonii de la kimono a picat, pe motiv de copil nemultumit, super dezgustata de varianta oferita de magazinele de artizanat in materie de pantaloni pentru costum baietesc popular, n-am mai avut incotro si-a trebuit sa ma pun pe treaba.
Asadar am sacrificat un cearceaf (aici sotul o sa lesine), am achizitionat (dupa indelungi cercetari si multe suparari) un ceva care sa poata fi aplicat, si-am croit cu creionul dupa niste blugi de-ai copilului (sper sa nu afle vreodata mama ca eu asa croiesc...). Cum ceva ceva tot s-a transmis, am realizat la timp ca partea din spate e mai lata si ca partile de sus se cos si una de alta. Am facut si poze, in caz ca ma mai apuca peste un an-doi, sa nu mai bajbai ca acum (binenteles ca n-am reusit sa-mi amintesc cum i-am facut pe ceilalti...). Am insailat cu rabdare, pentru ca mi-am amintit totusi ca e mult mai greu sa descosi dupa masina, si apoi m-am inchis ursuza in bucatarie. Slava Domnului, mi-a iesit din prima, ca nu cred ca mai aveam nervi pentru retusuri.
Acum, sa fiu sincera, pantalonii ca pantalonii, dar ce baiat frumos...
