In ultimele zile temele de "acasa" nu prea si-au mai gasit vremea. Ori e prea frumos afara, ori e prea dupa masa, ori e familia pe internet, ori, la naiba, e aproape ora de culcare. Aseara insa am zis ca nu se mai poate asa si i-am pus nitel la treaba. Pentru prima oara Cristi a plans la teme. Nu vroia si pace. Mi-am folosit toata puterea de convingere. Si mi-a mers! Nu incetez sa ma mir de mine si mereu mi-aduc aminte cum degenerau astfel de situatii cu Mihai. Finalul a fost ca a terminat tot, ba chiar a reusit sa faca totul perfect. A venit fericit cu caietul in brate sa-mi arate si m-a rugat sa-i pun o stampiluta, asa cum ii punea Doamna lui cand facea bine... Ba chiar mi-a prezentat teroria lui despre cum si de ce se pun stampilele. Norocul meu ca tocmai achizitionasem niste bulinite zambarete. Au venit la tanc, iar Cristi a cantat si-a dansat mandru toata seara.