DECEMBRIE

Am repus in drepturi calendarul cadourilor:




Tati a pozat ciorba de fasole in coaja de paine la care ravnea:



Eu sunt topita privindu-mi copiii cum citesc impreuna:



Si sa stiti ca nu-i asa simplu, ca frate mai mare trebuie sa mai dai si cate un ajutor:



si inca se mai buchiseste cu voce tare, mai ales atunci cand cuvantul nu se destainuie imediat (de, era in engleza...):



Tortul e gata:



Copiii au ascultat Povestea curcubeului, apoi au trecut la Habarnam, si nu dau nici un semn de oboseala. Asteapta cu nerabdare sa se faca ora 12 noaptea si sa inceapa oficial ziua lui Mihai.

Gata, a trecut de 12 noaptea!
LA MULTI ANI MIHAI, SA FI SANATOS SI NOROCOS!!!
A primit in sfarsit cadoul mult visat, i-am lasat sa-l si deschida, sa-si organizeze taberele si gata, stingerea.
Prima incursiune a lui Mihai in tabara inamica a fost sa trimita un sol de pace. De maine incolo, cu siguranta vor urma razboaie.

SA-L AJUTAM PE MOS CRACIUN

Daca doriti sa ajutati si nu stiti cum, iata cateva idei:

Pe blogul Adei

sau in Prahova, la Parintele Nicolae Tanase.

sau cum fac cei de pe ActivitatiCopii, la spitale.
Ei sunt deja la a 3-a actiune de acest fel.

PERLE

Descoperim ca in bucatarie mai e doar un scaun. Copiii mancasera la TV in sufragerie, cu scaunele pe post de masuta.
- Cristian, tu ai terminat de mancat?
- Da! De cand..., spune el mandru.
- Pai atunci adu si tu scaunul aici.
- Si asta? ne intreaba nedumerit aratand spre castronul de cereale de pe scaun.
Si eu care ma mandream cu el ca nu trebuie sa-i mai amintesc sa aduca vasele la chiuveta...

- Ia zi Cristi, cum a fost azi la defilare?
- Eu am inghetat! zice el mandru.

Pregatiri pentru campionat, toata familia mergea la antrenament. Plecam de acasa in graba, ca de obicei, dar pregatiti pentru karate. In timp ce vorbeam despre asta in masina, se aude de pe bancheta din spate:
- Azi unde mergem? intreaba Cristi dintre chimonouri.

La inceput de noiembrie aflam de la TV ca in aceasta luna va ninge in Bucuresti. Din acea zi am inceput numaratoarea inversa pana la prima zi de iarna, si pana la prima ninsoare, motiv sa incerc in fiecare zi sa-i explic piciului ca prima zi de iarna nu-i obligatoriu sa fie cu zapada. Si zi de zi am cautat urmele unei posibile ninsori, asa ca nu m-am mirat cand pe 30 noiembrie Cristian a hotarat ca trebuie sa ninga. Doar era ultima zi de noiembrie.
M-am trezit cu el plangand si bombanindu-ma ca nu-i luasem manusile de zapada, ca doar stiam ca o sa ninga si el nu le are, si ce-o sa se faca el... N-am reusit sa-l potolesc decat promitandu-i ca daca ninge o anunt pe bunica sa i le aduca atunci cand il ia de la gradi.
Si n-a nins...
Concluzia: "astia de la televizor sunt niste nesimtiti!"

De cateva zile avem alta problema. Cand ne va aduce Mos Craciun bradul. Asa se face ca acum balconul cel mare este vizitat mai des, nu de alta, dar se stie ca Mosul aduce un brad urias, si daca noi nu vedem la timp?

Dimineata.
- Mami, abia astept sa ajung la gradi.
Oauuu. Minunat. Deja ma gandeam cum sa folosesc asta ca punte pentru scoala, cand:
- Dar stii de ce?
- De ce mami?
- Ca sa vad cate grade Celsius sunt astazi!
Mda. La statia de la gradi, ecranul ala mare arata si gradele. Stie el ca daca scade sub 0, sunt sanse sa ninga.