REVELATII

Mihai cand era mic plangea de mama focului daca ii curgea sange. Nu conta ca e un punct sau ca buba e veche de o saptamana, daca de acolo curgea sau a curs sange, era jale mare. De curand mi-a marturisit si de ce. - Eu credeam ca sangele e putin si daca incepe sa curga o sa mor. Habar n-aveam ca asta e in capul lui... In entuziasmul inceputului de inot, ca o celebrare a bucuriei balacelii de anul acesta, i-am amintit lui Cristi ca anul trecut la mare inca nu vroia sa intre in apa, decat dupa lungi insistente si sa nu-i treaca apa prea mult de genunchi. Raspunsul a fost naucitor: - Nu vroiam sa ma ud peste tot ca apoi se lipea nisipul de mine. Si mai stii, mami, ca mie nu imi placea sa fiu murdar de nisip. Vai de parintii care nu stiu sa isi asculte copiii...

CRISTI INOATA

Stirea nu e noua, e deja veche de o saptamana, dar merita consemnata. Asadar, dupa ce a visat de cateva ori ca inoata ca o broscuta, a reusit sa pluteasca de adevaratelea, fara nimic ajutator, facand pluta cu capul in apa. Poate sa-si tina respiratia inspaimantator de mult, da si din maini un pic, si din picioare, adica se si deplaseaza. Se scufunda cu capul in apa, lucru de care se ferea cel mai tare, si inoata! E atat de minunat de dulce in reusita lui si sunt atat de mandra de el! Astept cu nerabdare sa adopte un stil de inot mai linistitor inimii mele, adica sa il vad ca mai scoate si afara capul. Interesant ca si Mihai tot asa a inceput. Ca scufundac. Asa or intelege ei inotul?