CAPUL PLECAT...

De ce se tem parintii acestor copii? Pentru ca au un copil pe care trebuie sa il tina in acest sistem. Un sistem care nu-i asculta, care ii da afara de la sedinta, care acopera astfel de fapte. Se tem pentru ca nu poti merge cu copilul la alta invatatoare spunand: vin la dvs. pentru ca cealalta invatatoare nu mi-a placut. Iar pentru a avea copilul la scoala, indiferent de clasa, trebuie intai sa te accepte scoala (a se citi directorul/directoarea), care verifica daca esti arondat lor sau nu. Mai e o problema. Sunt scoli unde chiar nu iti vine sa iti duci copilul. Chiar daca sunt cele de langa tine si ar putea sa mearga pe jos pana acolo. Stii povesti de la parintii cu copii mai mari, vezi ce se intampla in curtea scolii si in imprejurimi. Ti-e frica. Cati ne lasam copiii nesupravegheati sa se joace in fata blocului sau in parc, cum faceam noi pe vremuri? Incerci ca adult sa gasesti locul cel mai sigur pentru copilul tau. Apoi cauti cea mai buna invatatoare. Apoi te rogi ca scoala sa aiba si profesori buni pentru anii urmatori, macar la materiile principale. Mi-am dat copilul la dna. invatatoare Veronica Bereanda fara sa o cunosc inainte. Fusese in urma cu multi ani invatatoarea unui copil din familia noastra. Acest copil ii poarta si acum un respect deosebit. Nu neg ca a fost o invatatoare buna candva. Dar stiu sigur ca acum nu mai este. Nu stiu ce i s-a intamplat. Sincer, nici nu ma intereseaza. Nu este vina mea si cu siguranta nu este nici vina copiilor. Copiii sunt prinsi la mijloc. Ii ducem la scoala fara sa ii intrebam daca vor. Asta e mersul, asa trebuie. Ca sa invete, ca sa poata sa devina orice isi doresc ei sa devina. Ii ducem zi de zi chiar daca nu vor. Pentru ca nu se poate sa lipseasca. Pentru ca toti copiii de varsta lor merg. Pentru ca si noi am mers. Daca au noroc de o invatatoare buna, totul merge snur. Daca nu... te trezesti intr-o zi ca propriul tau copil a devenit un strain. Te minte, se ascunde de tine, se poarta ciudat. El stie ca tu, indiferent ce iti va povesti, il vei duce si maine la scoala. Si acolo e singur. El stie ca daca te superi si vorbesti cu invatatoarea, maine la scoala va fi si mai rau decat de obicei. Uneori, prinsi intre parinti si invatatoare, copiii incep sa creada ca asa e normal. Ca asa e la scoala. Asa am patit noi. Asa a patit Mihai. Abia acum inteleg de ce copilul meu refuza sa il mut. Se resemnase. Si doamna avea si zile bune... Si de obicei nu tipa la el... Si isi facuse prieteni. Si in mintea lui era clar: peste tot e la fel, asa e la scoala. Acum, la aproape 11 ani, stie sa spuna asta. La 6 ani era mai greu...