Draga Mos Craciun,
Anul acesta se pare ca am ramas singura care ar dori sa iti trimita o scrisoare. Cu o singura rugaminte, si aia impotriva dorintei celor doi copii... sa nu ne mai aduci anul acesta brad adevarat. Nu ca nu imi place (doar stii cat am plans ani intregi pentru crengutele parfumate), ci pentru ca bradul de anul trecut, cel mai adevarat dintre toti brazii pe care nu i-ai daruit, a murit sub ochii mei si acum zace pe balcon, ca sa-mi fie vie aducere aminte ca odata taiat, bradul cel adevarat moare...
Cat despre copii, se pare ca nu vor scrie scrisori anul acesta. Mihai zice ca spera sa nu te superi, dar chiar nu stie ce si-ar dori... a cam primit de toate. Cristi am inteles ca iti tot repeta ca isi doreste niste sageti pentru arcuri. Ce rost ar mai avea sa iti scrie, doar tu stii ce isi doreste: sageti, sageti... Si niste hipopotami... daca nu te superi, sa-ti aduc eu aminte cica, de-aia Kinder, cu cioco... Cam atat. Au ei incredere ca vei stii ce sa le pui sub brad, doar esti campion la surprize placute.
Acum, e adevarat ca tare as fi vrut sa vad cum ar asterne ei pe hartie sperante, dorinte si recunoasterea unor pozne... Dar nici nu vreau sa intind coarda tot insistand, nu de alta dar cine stie ce idei de cadouri le-or veni, si-atunci sa te vad, Mosule, pe unde scoti camasa.
Sa stii ca noi am fost cuminti, atat de cuminti cat pot fi doi baieti si doi parinti. Te asteptam nerabdatori si promitem, ca in fiecare an, ca la anu' ne vom stradui mai mult.
Catre Secretara Mosului! (adrisantul cunoscut)