La filmele de desene animate am mers mereu cu inima deschisa. Si cum aici toate filmele sunt in engleza, titrate cand avem noroc si traduse de mine de obicei, copiii s-au resemnat de mult si au ajuns sa se straduie sa inteleaga si ei, cat de cat, ca sa nu mai depinda de noi cand se uita la ceva. Ultima descoperire este un cinema unde putem vedem filmul vorbit in engleza. Am vazut deja 3...
La
Brave am mers cu
povestea Adei in minte. Copiii au vrut sa stea separat de noi in sala si i-am lasat, la naiba, sunt baieti, cat de urate puteau fi scenele? Asa ca nu le-am stricat placerea, i-am lasat sa stea unde au vrut, mai ales ca asa erau obligati sa isi traduca singuri.
Eee... Frumos film. E adevarat, am sarit si eu de pe scaun de cateva ori. Daca la inceput ma gandeam ca nu-i chiar asa rau, pana la sfarsit incepusem sa ma gandesc la ce-o fi in capul copiilor. Ne-or gasi prin intunericul salii? Nu, nu au venit. Cand s-a terminat mi-a zis Cristi ca nu i-au placut ursii aia mari si ca de ce trebuiau sa fie asa de rai? Cica i-a fost asa... frica in genunchi.
Una peste alta, filmul a placut. Dar nu e unul pe care sa isi doreasca sa il revada. Nici eu.
Cand am aflat ca o sa vedem
Hotel Transylvania, am vrut sa spun nu. Ma gandeam la cate traznai apar in fiecare an de dragul Halloween-ului, unele mai haioase, e adevarat, dar cat de haios poate fi pana la urma un cap de mort sau un dovleac.
Dar era vorba despre un film pentru copii pana la urma, ei vroiau sa mearga, asa ca am tacut chitic si i-am dat o sansa. Si bine am facut. Filmul a fost foarte reusit, am ras cam la fel de mult ca la Ice Age. Si toti copiii din sala se distrau, nici un monstru nu era pus acolo sa sperie, ci doar sa darame mituri. Iar cand Dracula se enerva, o facea asa, ca un tata si ajungeai sa-l vezi cu ochi de copil si sa razi de el.
Asadar, nu va luati dupa numele filmului. Hotel Transylvania l-as revedea oricand cu placere.