HAPPY DAYS

Mihai oferindu-se sa ma ajute. Cristian dandu-mi un pupic. Atat de diferiti si atat de minunati in individualitatea lor. Cristian desenand din proprie initiativa. Mihai cautand perfectiunea in desenarea unui pumn. Rasul lor, in hohote sanatoase, nestavilite. Chicotelile nocturne, soaptele secrete in spatele unor ziduri de carton. Certurile lor terminate firesc, cu joaca. Mihai intelegand, mai bine ca noi, mesajul unui film. Mihai contrazicand, capos pana la lacrimi. Mihai pe care-l pot pupa fara sa ma aplec... Mihai luandu-ma in brate, cu drag, ca pe un copil. Cristian luptandu-se cu succesul lui Mihai. Cristian adoptand concepte matematice de parca le stia de cand s-a nascut. Momentul cand, intr-un grup strain, s-a departat de fratele lui, s-a asezat in primul rand si a ridicat mana. Cristian povestind, inventand, visand. Cristian jucand tenis. Mihai antrenandu-se si dand frau liber tuturor temerilor si ambitiilor. Mihai in echipa de baschet a scolii. Mihai scriindu-si numele in japoneza. Mihai depasindu-se fizic in fiecare zi. Si pe fundal, scoala ca o constanta de liniste si de incredere, cu profesori admirati si deveniti model, cu prietenii frumoase. Iar acasa au inflorit, pentru a treia oara, ciresii.

E BINE

Nu stiu daca vreodata voi putea sa scap de teama de a fi fericita. Am invatat sa ma bucur cu masura, cu sfiala chiar. Constient sau nu, am sperat ca asa voi putea sa atenuez caderile. Pentru ca balanta e fragila, iar viata nu iti da certitudini. Dar imi place sa cred ca sta in puterea noastra sa ne implinim din vise si ca uneori, daca ne dorim din tot sufletul, putem chiar sa atragem implinirea lor. Altfel, cum as fi ajuns aici? Sunt acasa, pasarile canta, ciresele se coc, rufele mi se usuca in soare, pe terasa. Copiii sunt bine, vin acasa zambind, cresc frumos si sunt sanatosi. Afara miroase a flori de portocal. La sfarsit de saptamana evadam, uneori departe, alteori doar pentru a avea copiii spatiu mai mare unde sa bata mingea. Ma simt ocrotita si fara de griji. Si iubita. Nu stiu cat va dura. Dar acum e minunat. Si mi se pare important sa multumesc pentru tot ce am. Multumesc!

INIMA

Cristian mi-a daruit o inima. Am gasit-o pe perna... Este o inima origami, dupa un model inventat de el.

LA MULTI ANI

La 36 de ani nu esti batran. La 351, s-ar putea...

ZIUA LUI MIHAI

Ieri a implinit 11 ani. 11 ani!!! Va dati seama? O sa imi ia un an sa ma obisnuiesc... Mie imi pare mult. Asa cum, in copilarie, 18 ani mi se parea urias. Ieri cand am asezat pe tort cele doua cifre de 1 am avut revelatia unui nou inceput. Cum era la 1 an... Ce mult e de atunci. Ziua lui a fost un pic altfel anul acesta. Cadourile de la noi nu au mai aparut la 12 noaptea, dar sunt cele pe care si le-a dorit si sunt mai serioase decat de obicei. La scoala i s-a cantat in trei limbi la multi ani. Acasa la fel. A avut si joaca, si baloane, si torturi, si cadouri, si bomboanele lui preferate... Si sper ca i-a placut si ca isi va aminti cu placere. Cum e Mihai la 11 ani? Un copil destept caruia ii place sa se joace, sa construiasca, sa inventeze. Si sa alerge. Isi doreste inca sa ne jucam cu el si ii place teribil sa castige. Ii place sa povesteasca, ii place sa citeasca, si stie uneori, ca un om mare... Are rabdare sa ii invete pe altii si-o face cu drag. Si nu ca e al meu, dar este un copil extraordinar! Sa fii sanatos si norocos, dragul mamii! Sa-ti gasesti drumul tau si sa faci totul cu pasiune si bucurie!

Tortul de la miezul noptii

Tortul oficial

1 DECEMBRIE

Cadouri de Ziua Romaniei: doua calendare Avent!

MIHAI SI GABRIEL

Au avut tort in care sa sufle iar si iar... joaca noastra cu lumina buclucasa. Au avut ciocolata pentru copii, multa cat sa-l fericeasca pe Cristi, buna cat sa manance si Mihai. Au avut gand bun pentru profesorul lor drag de engleza, dupa care au alergat prin scoala sa-i duca ciocolata... Cadou cu cai. Si-o lectie de viata. La multi ani, dragii mei! Sa fiti sanatosi si norocosi!

VISE

INTR-O COAJA O SPERANTA, autor ELEFTERIE VOICULESCU Cred ca toti cautam o carte. Nu-i asa? Aceasta era cartea mea. Si a ei. Cartea noastra. O cautam de mai bine de 10 ani. Azi am primit-o in dar! Cadou din suflet pentru suflet. Ea a primit-o intai. Si dar din dar s-a facut rai. Cartea mea... Ce dor imi era de ea! Este exact asa cum o stiam. Am ras si am plans iar, rasu-plansu intamplarilor ei nebune, cu oamenii ei frumosi si adevarati. Iubesc o carte... Sunt nebuna? Trebuie sa o cititi ca sa intelegeti. Azi am deschis Jurnalul de Vise. Cu un vis indeplinit. MULTUMESC!

PETRECEREA

Cristian a asteptat un an intreg sa vina iar ziua lui. A numarat, a calculat, a visat. Nu a vrut nimic special. Cadouri? Sa fie surpriza. Asa ca anul acesta trebuia sa fie ceva special. A fost sarbatorit intai in Romania, in familie, la Insula Copiilor. Apoi a asteptat cu sufletul la gura sa treaca si ultimele zile si sa se faca 12 noaptea, sa poata sufla in tort si sa fie in sfarsit Ziua Lui. De cadouri nu a intrebat, parca uitase de ele, desi era foarte curios ce surpriza ii pregatise Mihai. Povestea mai tarziu ce-a primit: undita, telecomanda WII, diamante, roboti, un cal cu calaret...

Petrecerea oficiala a fost la Magic Land, la jocuri. Si a durat doua seri. Ne-am dat in masinute, elefanti zburatori, barca ametitoare, farfurii invartite, ciocane uriase... fiecare cate senzatii tari a putut duce. Seara, acasa, de ziua lui, a suflat iar in tort, de data asta cel oficial, alaturi de invitati.

CRISTIAN LA 8 ANI

Cristian a implinit 8 ani. Ma uit la el si parca nu-mi pare. E mai inalt, desigur, mai sfatos, cand citeste o carte vine si mi-o povesteste, semn ca a citit-o de-adevaratelea... Dar e tot copilaros, copil tragand spre fusta mamei de care se lipeste uneori atat de strans incat uit ca nu mai e bebelus. Ii spun adesea copilul ciocolata, pentru ca e dulce ca ciocolata pe care o iubeste atat. E inca timid, desi are un fler in a-si atinge scopul cum rar am vazut. A depasit momentele cand Mihai era modelul, acum intra in competitie directa cu el, asa incat uneori paraste fara motiv: "Da, mami, da' Mihai a facut... sau nu a facut...". E inventiv si daca reusesti sa-l motivezi muta muntii din loc. Nu-i plac muzeele, dar le regasim apoi in jocurile pe care le inventeaza, semn ca ceva-ceva ajunge si la el. A inceput sa faca abdomene corect, si uneori seara il surprind exersand. Ceva s-a schimbat in atitudinea lui fata de sport, si e de bine. Stie sa spuna cand nu vrea ceva. Nu-i place sa razi de el, nici macar sa i se para ca razi de el. E meticulos, atent cand vrea, sau cand nu te astepti. Cuvintele lui se aseaza unele dupa altele incet, niciunul aruncat la intamplare, si uneori ascultandu-l mi-l amintesc mic-mic cand nu vorbea si il vad altfel, si nu ma mai mira sa vad ca engleza la el se aseaza la fel, cuvant cu cuvant, corecte toate, inca nevorbita, dar inteleasa. Pentru ca asa e el, trebuie sa aiba el incredere ca e totul cum trebuie ca sa-i dea drumul. E gelos. Apare intotdeauna cand pup pe altcineva. E inca mofturos si mananca incet. Reticent la tot ce e nou, dar a gustat scoici si chiar i-au placut, semn ca incet incet lucrurile se schimba si la el. Si e intr-o perioada cand iubeste laptele. Isi doreste in continuare sa fie bogat, doar ca incepe sa caute si solutii care tin de el. Ii place mult de Zana Maseluta, care aici aduce euro, nu lei, si de dragul ei acum stie sa-si scoata si singur dintii de lapte. Ii place acum in Italia si planuieste ca atunci cand va fi mare sa vina in vacante aici. E constient ca are cea mai buna invatatoare din lume, si e mandru de asta. Iar clasa I a reusit sa o faca in doua sisteme complet diferite de invatamant, unul preluat din mers si celalalt terminat acasa, in paralel. Si nu-i putin lucru. E diferit de mine la 8 ani. E diferit si de Mihai la 8 ani. E el insusi si ne intregeste pe toti.

36

Lalele. Si fetele mele. Si crinul care are boboc dupa atata timp. Prajitura mea preferata. Rasfat. Mihai devorand o carte. Cadoul meu pentru mine. Libraria. Am "Oscar si Tanti Roz". Jurnal de vise. Pasaport de Carturesti. Surpriza in fiecare camera. Miros de lacramioare.

TANTI AUGURI PER TE...

La multi ani cu sanatate si noroc sotului meu!

MIHAI ARE 10 ANI

Ziua lui a fost altfel anul acesta. Si-ar fi dorit sa fie ca de obicei, mi-a spus-o incet, intr-o seara. Cu frica sa nu ma supar, stiind ca asta a fost tot ce s-a putut atunci. Ultimul an a fost pentru el o revolutie continua. A schimbat scoala de 2 ori, a participat la un Campionat National si unul Mondial, iar din primavara a trait cu frica ca vom pleca totusi in Italia. A purtat aparat dentar. A trebuit sa aleaga ce ia cu el in alta tara. A trebuit sa renunte la stilul lui de karate... Sunt evenimente care ar cocosa si un om mare. Anul acesta Mihai s-a razvratit. In felul lui sensibil si introvertit. Nu voi uita niciodata cum a reactionat cand a aflat ca in Italia nu va avea Ashihara Karate. Nu voi uita nici antrenamentele pentru Campionatul Mondial... A fost un an greu. Momentul cand am realizat ca nu stiu si nu pot sa-mi ajut copilul a fost cel mai greu din viata mea. Dar am avut noroc de Oameni. Si am mers mai departe. Mihai este un copil extraordinar. Iese in evidenta oriunde s-ar afla. Inca se mai strecoara printre teme, inca nu-si face ordine in ghiozdan. Dar se descurca de minune la scoala, printre colegi si profesori noi, in alta limba. Toata lumea il iubeste si il apreciaza. Inca nu saluta, si cand o face nu prea il auzi, dar odata ce-l cunosti mai bine nici nu mai conteaza asta. Eu sunt foarte mandra de el. Mereu am fost. Doar ca acum ii arat asta mai des ca inainte. A reusit sa invinga emotiile si presiunile anului trecut si priveste zambitor catre anul acesta. Pare a fi un an bun de copilarit. La multi ani, Copil frumos si bun! Mi-a fost greu sa scriu postul asta. Dar in fiecare zi e ziua ta. Sa nu uiti asta niciodata!

CRISTIAN A IMPLINIT 7 ANI

Daaa, e baiat mare. Si da, a numarat zilele pana la aniversare. Si minutele pana la 12 noaptea...
L-am serbat in mod repetat: duminica cu copiii (mai putini decat sunt ei obisnuiti, dar a venit Bombonica si ne-a salvat) si apoi azi noapte cand a inceput oficial Ziua Lui. Apoi a trebuit sa-l trimit fortat la culcare, ca de, cum sa te culci de ziua ta...
Cum e Cristian la 7 ani?
Dulce, lipicios, mamos. Un copil care-si cunoaste interesul, dar care stie si sa fie bun si grijuliu. Un copil destept care stie tabla inmultirii, desi daca are nevoie sa faca niste adunari mai repede ne intreaba pe noi decat sa le faca el. Stie sa citeasca si uraste sa scrie, dar e taaare mandru cand ii iese o cifra bine. Nu vrea la scoala, dar stie ca nu scapa, si a facut depresie cand a inteles ca dupa scoala urmeaza serviciul, care dureaza mult, mult, pana o sa fie batran. De cand a aflat asta cauta o meserie care sa i se potriveasca, adica sa nu faca nimic dar sa aiba bani multi. Pana acum a renuntat la cea ce preot, pentru ca trebuie sa tina posturi prea multe si atunci n-ai voie ciocolata... Tinde catre meseria lui tati, pentru ca de cate ori ajunge la el la serviciu, tati nu face nimic...
Are melodii preferate pe care le asculta pana le invata. La ziua lui a recunoscut melodia lui Alifantis (pe care i-o strecurasem cadou...) si-a venit repede sa-mi spuna, apoi a trecut de rusine si-am dansat-o amandoi, si-am cantat-o. Acum fredoneaza o melodie a formatiei Hara, pe care a ascultat-o pana la disperarea lui M.
E rusinos de felul lui, dar daca vrea ceva obtine sigur! Cred ca de fapt asta e marea lui calitate.
Ii doresc sa-i fie toata viata o zi aniversara! Sa fie sanatos si norocos!
La multi ani, sufletul meu!

DE ZIUA MEA

Pentru ca ziua mea e in fiecare zi... am fost sarbatorita incepand cu 2 zile inainte. Am primit bratari facute special pentru mine si un cocor zburator (nu vi-l pot arata, desi e foarte ingenios, e facut din ciorne, la fel ca ambalajul construit special). Asta in prima zi. A doua zi am primit si-un zmeu, care le-a placut atat de mult incat si-au facut si pentru ei cate unul, apoi inca unul...


Mi-au iesit cozonacii, mai bine ca niciodata. Ori e experienta care vine cu varsta, ori e pentru ca uitand de ei, au crescut mai mult timp ca de obicei:



Am primit lalele, multe, superbe, uriase:



Le-am dat liber la vopsit si decorat oua:



Mi-au suflat in tort:


Au inaltat zmeie de la balcon:


Cadoul lor de astazi:



Lumina:

8 MARTIE

M-am trezit zambind. Cu o seara in urma m-am delectat cu muzica lui Nicu Alifantis, la primul concert de oameni mari la care am mers alaturi de cei doi baieti ai mei. Am primit atata energie buna, incat am plutit 2 zile, cu aripile larg deschise. In urechi imi resunau inca acorduri dragi, cantate pentru prima oara de Mihai, dansate de Cristi. Si cum s-au lipit de mine la "Ce bine ca esti", eeehhh...
La o zi dupa concert Mihai fredona prin casa unul din refrene.
N-au crescut cu muzica asta. Eu o ascult in clipele mele de liniste. Dar le-a placut tare.
La inceputul spectacolului au dat mana cu artistul, au vazut de-aproape colectia de chitare si instrumente care asteptau cuminti pe scena. Trupa Zan da o alta ritmicitate melodiilor si cred ca si asta le-a placut.
Aseara Mihai mi-a cantat un cantec pe care l-a invatat special pentru mine...
Cristian m-a desenat la gradi si mi-a spus timid ca a incercat... dar nu i-a reusit. Dimineata am incercat sa ma regasesc in expozitie. Aveam desenate alaturi 34 de inimioare (mi-a spus el) si multe multe lalele. Si cred ca s-a priceput chiar foarte bine, seamana cu mine cel putin la frizura. Ca restul n-am reusit sa vad de emotia lalelelor si inimilor.
Si aseara Mihai a inventat un nou tip de floare pentru felicitari, ingenios si fain. O floare care poate fi rotita, nu se vede ea bine in fotografiile noastre, dar face felicitarea mult mai distractiva.
Si Cristi a vrut sa faca 2 spectacole de teatru, nu unul. Dar ieri am terminat felicitarile, am modelat mucenicii...
Si mai e si compunerea lui Mihai despre mine. Atat de simpla si de frumoasa.
Multumesc! Mi-a fost tare draga ziua mea!

DECEMBRIE

Am repus in drepturi calendarul cadourilor:




Tati a pozat ciorba de fasole in coaja de paine la care ravnea:



Eu sunt topita privindu-mi copiii cum citesc impreuna:



Si sa stiti ca nu-i asa simplu, ca frate mai mare trebuie sa mai dai si cate un ajutor:



si inca se mai buchiseste cu voce tare, mai ales atunci cand cuvantul nu se destainuie imediat (de, era in engleza...):



Tortul e gata:



Copiii au ascultat Povestea curcubeului, apoi au trecut la Habarnam, si nu dau nici un semn de oboseala. Asteapta cu nerabdare sa se faca ora 12 noaptea si sa inceapa oficial ziua lui Mihai.

Gata, a trecut de 12 noaptea!
LA MULTI ANI MIHAI, SA FI SANATOS SI NOROCOS!!!
A primit in sfarsit cadoul mult visat, i-am lasat sa-l si deschida, sa-si organizeze taberele si gata, stingerea.
Prima incursiune a lui Mihai in tabara inamica a fost sa trimita un sol de pace. De maine incolo, cu siguranta vor urma razboaie.

MIHAI SI GABRIEL

Ingerii mei. Le doresc sa fie sanatosi si norocosi, veseli si impliniti.
Ziua lor a trecut in fuga, cu multe cadouri, cu oameni dragi si vreme frumoasa.
La noi a inceput sezonul sarbatorilor, se numara zilele care au mai ramas pana la prima zi de iarna (pentru ca pana la prima ninsoare nu stim cum sa numaram...) si pana la ziua lui Mihai.

11 ANI

- Mami, trebuie sa faci tort! Fa tort!
Cum sa dezamagesti copilul... Plus ca demult, copil fiind, mi-am promis ca eu nu voi lasa aceste zile nesarbatorite.
Lumanarile sunt de la zilele de 1 an ale copiilor. Tortul a fost facut in viteza, dar este delicios, n-a fost ornat pentru ca Mihai a zis ca asa e mai bun.
Asadar, asa aratam noi la 11 ani de casatorie.

CRISTIAN - 6 ANI

Am numarat zilele si orele pana a implinit 6 ani!
Toata saptamana l-am sarbatorit, doar doar i s-o parea ca trece timpul mai repede. De fapt, astazi este ziua lui.
Nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca-l am, ca-i am. Si ca sunt sanatosi!
Cum e Cristian la 6 ani? Timid, ghidus, iubitor, mandru, perfectionist, protector.
Iubeste ciocolata si placinta cu mere.
Cu omul potrivit alaturi poate orice.
Inca mai vrea sa se casatoreasca cu mine cand s-o face mare...







La multi ani puiul meu! Sa fi sanatos si norocos!