miercuri, 26 august 2009

CONCEDIUL 2009 - MUNTE - PRIMA PARTE VILA BRAN

Nu stiu de ce mi-a fost asa de greu sa povestesc despre concediul de anul acesta de la munte. Poate pentru ca am fost in atatea locuri, poate pentru ca mi s-ar parea putin sa cuprind in cateva pagini de jurnal si cateva sute de poze tot ce-am simtit in cele 2 saptamani de libertate.
Incerc acum. Prima saptamana am fost la CLUB VILA BRAN. Un loc minunat in care doar anul trecut nu mai revenisem, pe motiv ca "am facut o obsesie cu locul acesta" si ca "trebuie sa mai vedem si altceva". Am regasit locurile muuult imbunatatite. Avea imbunatatiri chiar si-n locurile unde inainte nu ne-am fi gandit ca s-ar mai putea imbunatati ceva. Acum avea si-o piscina, inca una gata si alta care s-a facut sub ochii nostri, se cimentasera aleile, aparusera unele noi care urcau pieptis prin livada, am descoperit o cazemata facuta din bolovani mari (cum facem noi iarna din zapada), o cascada, mult mai multe activitati pentru copii, iar programul de seara mult mai variat ca in alti ani. Si inainte ni se parea perfect. Acum a fost de vis. Oamenii... cum sa va explic ca sa fiu inteleasa mai bine. Primitori e putin spus. Practic erau o familie care te primeau in casa lor. O familie uriasa, tanara (indiferent de varsta). Am calarit (eu si copiii), copiii pe ponei dar si pe calul mare, s-au dat de cate 2 ori pe zi pe tiroliana (ei 3), am tras toti cu arcul, am jucat golf, un joc cu bile pe plaja (ca au facut si plaja...), sah cu niste piese faine, mari, pe o masa de ciment pe plaja, darts (unde Mihai a castigat locul 2, dupa Marius, si a primit o bere drept premiu, pe care a si baut-o - cu noi, desigur...), dimineata copiii aveau 3 mascote super simpatice care organizau tot felul de concursuri, primeau la ora 10, din partea casei, dulciuri (adica placinte facute in casa), sambata primeau si torturi uriase cu sampanie si artificii, intr-una din serile saptamanii venea un magician (un fel de frate de-al lui Servetel - cine l-a vazut pe Servetel in actiune stie la ce ma refer), care a mancat un balon de ne-ntrebam si acum cum a facut, in alta seara au venit Cavalerii Medievali care organizau concursuri cu specific cavaleresc si alte nebunii (Cristian a mancat cu multa placere usturoiul pe care-l despicase cu o halebarda de 3 ori mai mare ca el), apoi au mai fost, seara, o trupa de dans cu 2 perechi de copii care m-au dat gata, o trupa de dansatori populari, nu mai stiu de unde erau, dar super faini si ei, seri de folk cam 2-3 pe saptamana, cu vin fiert din partea casei, dupa-amieze de bulz traditional, unde iti faceai propriul bulz si intrai in atmosfera unei stane(tot din partea casei), au venit intr-o seara si niste tineri care au facut jonglerii cu foc, serile se terminau cu karaoke sau discoteca... Nu stiu daca am spus tot. In alti ani am vazut si piese de teatru seara. Au organizat si carnaval pt copiii veniti in tabara. Asta am ratat.
Am spus dintr-o suflare, dar nu cred ca am spus tot. A... Locuri de joaca pentru copii la tot pasul, cu casuta unde intram cand ploua (si-a plouat zilnic - dar nu ne-a deranjat cu nimic), casuta care dadea in cladirea cu mesele de ping-pong, cu cosul de baschet si cu sala de forta. Mai au si un teren de tenis unde m-am simtit ca-n adolescenta, o prelungire stangace a rachetei (dar ce bine a fost). Au hamace peste tot, in care ne-am tolanit zilnic si ne-am lenevit, am mancat o mancare buna rau (cu produse adevarate, fara pic de vegeta sau alte nebunii), am dormit neintorsi (toti!) si n-am simtit nevoia sa coboram dintre vilele lor pentru nimic (doar ce-am vizitat Branul si-am dat o fuga la farmacie). Bine, ca sa fim sinceri, n-am mai vrut sa plecam de acolo deloc, niciodata. Noi ca noi, ca cica suntem adulti, dar copiii au fost de-a dreptul suparati pe noi ca plecam. N-am zis nimic de animale, ca au pauni, iepuri, porumbei. De cai am zis. Si cerb, si ciuta cu un pui caruia i-am zis pe loc Bambi, ca era mic mic ca Bambi. Deci: Lulu, Lili, (familia de ponei) si Mircea, calul care m-a suportat si pe mine, oi, capre, porcii nu i-am vazut anul asta, vacile cica aveau vitei, le-am ratat tura asta.
Mi-e greu sa aleg din pozele facute acolo, asa ca le pun pe toate, aici e albumul, erau mai multe dar o parte am pierdut-o.
Cert e ca am fost fericita acolo cum n-am mai fost de mult. Iar copiii, fericiti si liberi. Aveau o groaza de copii veniti in tabara, Mihai s-a imprietenit cu o fetita super dezghetata de 5 ani si ceva, alaturi de care a dansat cum nu-l credeam in stare, orice.

Am plecat apoi in Fagaras, unde am si stat o noapte si-am mancat cea mai buna lasagnia din lume, la o terasa (RA&RA se numeste) si o pizza cu maioneza pe care ne-am batut (tot acolo), si-apoi urcat pe munte cu cortul. Dar despre asta o sa povestesc data viitoare.

UN MICUT CATEL ISTET - AURORA GEORGESCU

Un catel micut odata,
Cu o voce tremurata,
Se ruga de un dulau
Sa-i dea din ciolanul sau.

-Ham, ham, ham, mi-e foame rau,
Vreau si eu din osul tau!
-Ha,ha,ha, ma faci sa rad,
Poate-ti trag un sut in fund!

-Marrr! Ia pleaca tu de-aici,
Nu-mpart oase cu cei mici!
Si-a fugit bietul catel,
Necajit si vai de el!

Dar deodata s-a gandit
Sa-si ia blana la vopsit
In dungi late, sa se creada
Ca-i tigru din cap in coada!

Si-uite-asa dungat apare
Chiar la cainele cel mare.
Sta dulaul si priveste.
Sa-i dea osul… se gandeste:

“De nu-l primesc la mancare,
Cand s-o face asta mare
Face hap si ma inghite.
De-i dau osul, tine minte.”

Si-i zise cu glas mieros:
-Tigrisor, nu vrei un os?
-Ba il vreau ca vine tata
Si-o sa fie masa gata.

-Vine tigrul? Vai de mine!
Am plecat, ramai cu bine.
Pofta buna si sa-i zici
Ca eu chiar ma mut de-aici!

-Salutare si … pupici!

Pe dna. Aurora Georgescu o gasiti la STROPI DE SUFLET.
Ii multumesc ca mi-a dat voie sa postez poezia aceasta, care mie personal mi-a placut foarte mult.
Mihai a invatat-o intr-o noapte, la Afumati, cand i-am citit-o pe post de poveste de noapte buna. Acum descopar ca si Cristian o zice, pe bucati, in timp ce se joaca prin casa. Deci, succes total. Pentru ca la noi poeziile se invata doar daca le merge la suflet, altfel, nici o sansa.