IN ASTEPTAREA LUI MOS CRACIUN

Luni au fost gata scrisorile catre Mos Craciun. La initiativa mea, bietii copii au fost nevoiti sa isi compuna singuri scrisorile si sa le si scrie. Cristian mi-a dictat si apoi si-a transcris dupa scrisul meu de tipar, pe o coala pe care i-am trasat eu linii, iar Mihai, dupa ce a inteles cam cum se compune o scrisoare, respectiv o cerere (ca de, ideea era sa ceara cadouri...), s-a apucat sa mai si deseneze pe ea. Date fiind orele inaintate si grija ca scrisorile sa nu fie trimise prea tarziu, am oprit initiativa artistica. Sa ma ierte Mos Craciun...
Marti dimineata am mers cu Cristi la Posta, unde am cerut un plic si un timbru pentru Mos Craciun. L-a 1.30 lei am gasit ce ne doream, si i-am dat copilului prima lectie despre cum calatoresc scrisorile. Intai se completeaza adresele: scrii cine trimite si cine primeste (Mos Craciun - Laponia), pui frumos scrisorelele inauntru, apoi lipesti muncitoreste plicul si il introduci in Cutia Postala. O minune a tehnicii si organizatoricii Posta asta, mi-a luat tot drumul pana la gradinita sa explic restul.
Eeee. Asadar acum avem 2 griji: sa verificam balconul de cel putin 2 ori pe zi sa vedem daca nu cumva Mos Craciun a adus deja bradul (ca la gradinita s-a facut bradul...) si alta grija - sa calculam daca au ajuns deja scrisorile.
De ninsoare eu una m-am lamurit, cica maine dimineata o sa fim troieniti, dar nu le zic, neeee, nu mai fac eu greseala asta. Daca au gresit iar astia, eu ce ma fac?

Uitam sa va spun. Eu, pentru ca sunt mult mai inalta ca ei, am un mare avantaj. Stiu deja ca scrisorile au ajuns la destinatie.
Anul trecut au fost dintre putinii copii care au primit raspuns de la Mos Craciun.