Dimineata se trezesc devreme, dupa-masa citesc. Isi muta scaunele perfect dotate pentru fiecare moment al zilei, in functie de soare. Bunicii soare. Cand vin nepotii devin si ei copii, iar cortul lor parca devine mai mare si-n jur apar, ca din geanta lui Mary Poppins, sezlonguri, jucarii, mingii. Cand pleaca in drumetie intineresc iar, isi cara in spate nepotii, care, indiferent de varsta, alearga la ei cu bratele deschise.
La chiuvete vine pasind cu grija, un baietel urmat de un bunic. Copilul duce un castron cu frunze de spanac, iar bunicul ii deschide usa si il suie pe suportul de sub chiuveta, pentru ca micutul nu ajunge la apa. Dar asa, sprijinit discret, poate sa isi spele comoara. Fiecare frunza care sare sub jetul de apa atrage un chiot de mirare si de entuziasm. Pentru ca el singur spala salata, iar mama va fii atat de incantata de ajutorul lui. Bunicul zambeste si rabdarea lui este fara margini. Nu stiu care dintre ei e mai fericit.
Alaturi de mine, un pusti de 6-7 ani, are chiuveta plina de vase si o perie colorata. Joaca lui pare a unui copil la baie, dar din mainile lui ies vasele spalate, in timp ce peria devine cand masina, cand ciocan, cand submarin. Si copilul canta.
Bunicul freaca de zor, cu manecile suflecate. In jurul lui, ordonate frumos, tot felul de vase. Familie mare. Ma uit la fata lui radioasa, imi surprinde privirea si se bucura sa imi spuna ca atunci cand nora gateste asa o mancare buna, cum sa nu ii faci luna gratarul pe care a gatit.
Familii cu copii, familii cu catei. Corturi de toate felurile, masini rulote devenite case stabile, cu terase cu flori si tot felul de minuni, si intre ele strazi cu nume. Totul o oaza de liniste si verde, inconjurata de munti.
Aici timpul e zambet.
