Stateau amandoi pe burta, in pat la Mihai. Cristian dicta, iar Mihai se straduia sa scrie cu litere mari, ca sa nu existe nici un dubiu. I-am intrerupt brusc, bombanindu-i ca nu scriu la birou si ca nu mai termina cu pregatirile de culcare. Era trecut de ora 23. Acum imi pare rau. Pana au ajuns in camera de somn m-am inmuiat si-am terminat eu scrisoarea, scriind pe genunchi, la dictare.
Cristian incercase sa scrie singur. Mihai l-a corectat si s-a oferit sa-l ajute. Au insistat sa-i precizez mosului ca vor tigrii din jucarie, nu adevarati. Iar Cristian a insistat pe ciocolata.
- Ai scris mami? Maaare, mare ca aia de mi-a adus-o Bica atunci cand eram mic. unde ai scris? Asa. Daaa... Ciocolata...
Mihai a vazut el un sarpe albastru mare cat Dragonul din Ikeea. Dar nu ca el. Trebuie sa ma dumiresc despre ce e vorba, bine ca stiu la cine e. Sper doar sa nu fie sarpele ala hand made de care stiu eu...
Cat despre Power Rangersi, pe care i-a scris corect, ca am verificat, ei bine, se pare ca n-am scapat inca de ei. Cei din dotare au suferit niste accidente, nu toti, dar cred ca aia de le placeau lor mai mult.
- Nu conteaza de care sunt. Orice culoare. Scrie-i ca orice culoare. Doi. Ca si Cristi vrea unul.
Partea cu tigrii e interesanta. Nu stiu cat costa exact, dar e adevarat ca s-au jucat cu ei de fiecare data cand am ajus in Cora. Sa vedem daca Mosului o sa-i placa ideea de a aduce plusuri care sigur sunt dorite ca perne de bataie...
Ar mai fi ceva de notat. Scrisoarea catre Mos Craciun nu cred sa ramana asta. Cu cateva zile inainte pe lista preferintelor trona un catel care face pipi (Minimax...) si niste boabe de jucarie care intre timp ne-au umplut casa, asa ca au iesit de pe lista. Catelul nici nu incapea in sac, dat fiind faptul ca noi avem parchet... Pana una alta am descoperit ca avem un catelus in casa destul de haios, care insa nu i-a interesat deloc.
Asadar, scrisoarea nu e gata.
Mai vedem peste 2-3 zile.