Era o poveste cu un fluier fermecat care facea oamenii sa se ia dupa el, dansand. Mihai a reusit asta cu un... sotron. Intr-o seara linistita, in parc, a desenat un sotron in jurul unei fantani. De departe cel mai lung sotron pe care l-am vazut vreodata, s-a dovedit a fi si cel mai fermecat desen pe asfalt facut vreodata. Inca de la primele patrate a fost incercat de toti cei care treceau pe acolo, mai mici sau mai mari, chiar si cei de pe biciclete l-au ales. Parintii ajunsesera sa se opreasca din drum pentru a astepta ca micutii sa reuseasca sa-l sara pe tot. Unde mai pui ca s-au creat si cozi, intrucat artistul nu reusea sa-l faca atat de repede cat isi doreau cei care-l sareau. A avut si ajutoare, era un baietel care preluase scrisul cifrelor, altii steateau pe langa el si-l urmareau. Cert e ca toti copiii care au trecut pe acolo au sarit sotronul, si nu exagerez, am si martori. Si o mamica cu un copil mic in brate.
In final l-am sarit si eu. Obositor, daca e sa ma intrebati pe mine. Noroc ca din loc in loc erau patrate duble unde sa te odihnesti.
Oare cati l-or mai fi sarit dupa ce am plecat noi din parc?
Dovezile (merci
Manu): E vorba de sotronul ala ingust...
